SHADOW GALLERY - Room V

Se intampla uneori ca din senin sa iti pice in brate un album, venit parca de nicaieri, care sa iti starneasca toate nostalgiile si toate amintirile posibile, multe dintre ele uitate intr-un cotlon prafuit de suflet.

Numai un album de la Shadow Gallery nu (mai) asteptam eu in anul de gratie 2005. Cu gandul la Don't Ever Cry, Just Remember sau Alaska am inceput sa ma repun in tema cu tot ceea ce tine de o trupa pe care, trebuie sa admit cu jena, o cam uitasem.

Usor au inceput sa imi revina in minte acesti instrumentisti veniti parca din alt film, cu tot cu numele si figurile lor ciudate si muzica lor celesta.

Room V s-a dorit si a fost anuntat inca de la inceput ca un sequel al lui Tyranny, un album capodopera considerat de cea mai mare parte a iubitorilor de metal progresiv drept unul dintre cele mai aproape de perfectiune din toata istoria genului. Acest fapt poate determina pe unii ascultatori sa nu trateze ultima creatie a celor sase ca pe ceva de sine statator, ci in permanenta raportare la Tyranny. Nu stiu daca e de bine sau de rau, insa trebuie sa va spun ca Room V e o alta poveste fascinanta, una cu fatete si dedesubturi nebanuite (asa cum sade bine oricarui album de gen care se respecta) care nu trebuie ascultata nici fugitiv si nici in timp ce faceti altceva, pentru ca exista riscul sa scapati din vedere "exactly the very point of it."

Daca ar fi sa clasificam si sa etichetam ceea ce face Shadow Gallery, probabil ca cel mai aproape de adevar s-ar afla nu progressive metal, metal progresiv sau pur si simplu progresiv ci muzica frumoasa. O muzica indeajuns de complexa, exact cat trebuie de melodioasa, dinamica si furioasa cand e nevoie, melancolica si apasatoare la momentul oportun.

Ma simt nevoit sa devorez acest tort delicious fara cireasa din varf, deoarece nu am inca textele lui Room V. Nu am nici un dubiu ca mi-ar fi ajutat mult auditia si, probabil, mi-ar fi influentat in mod semnificativ si ratingul. In sens pozitiv, sper ca v-ati dat seama.

Messi!

Sake Nota: 9