WUTHERING HEIGHTS - Salt
|
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 12.04.2010 CASA DE DISCURI: Scarlet Records 9.5
NOTA METALFAN: 8.6
NOTEAZA ALBUM: 25 voturi
Top 2010: #32 |
Wuthering Heights  Componenta: Nils Patrik Johansson – voce Erik Ravn - chitara, bas, clape, mandolina, voce Martin Arendal – chitara Andreas Lindahl – clape Teddy Möller – bas Morten Gade Sørensen – tobe |
|
TRACKLIST: 1. Away!2. The Desperate Poet3. The Mad Sailor4. The Last Tribe (Mother Earth)5. Tears6. Weather the Storm7. The Field8. Water of Life9. Lost at Sea |
Asa cum ne spunea dom' profesor Stoica la Stiinta informarii, creierul uman nu poate procesa decit un anumit procent de noutate dintr-un document. Parca zicea 9% sau 12%, in orice caz, destul de putin. Deci daca e ceva prea nou, se zapaceste si nu mai intelege nimic. Adica trupele metalice prea inovatoare risca sa dea dureri de cap ascultatorilor. Sau chiar si propriilor membri, pot unii, daca nu-s atenti si depasesc limita de noutate, sa nu mai inteleaga pina la final piesa pe care au inceput s-o scrie. Deci asta este o chestie cu care nu e de glumit. Astia de la Wuthering Heights mi-au dat ceva de furca in prima instanta, asa ca, daca nu i-ati mai ascultat (desi Salt e al cincilea album) si vreti sa incepeti acum, inarmati-va cu rabdare. Desi inceputul e furtunos, cu un intro (Away!) scurt si intens ca semnul de exclamare de dupa el si desi ritmul se mentine dinamic, mi-au trebuit vreo 3 ture ca sa procesez informatia furnizata de baietii astia. Albumul e o continua alternanta de tempouri si stiluri, care seamana deruta la un prim impact. Baietii au pe instrumente cite un intrerupator cu doua pozitii principale - folk si speed melodic - si le freaca de le innebunesc. The Desperate Poet, bunaoara: incepe cu citeva excelente pasaje puternic influentate de Helloween (perioada clasica 87-88) dar nu le lasa se aseze, ci o vireaza imediat in folk metal (a la Falconer, sau pentru aia mai batrini, Skyclad) si asa o tot tine pina la final. Restul pieselor mai adauga ceva thrash, doom, neo-clasic, simfonic, rock saptezecist si altele pe care le-am uitat. Nu numai ca sunt multe riffuri si schimbari dese de ritm, dar nici macar nu le repeta suficient ca un om normal sa le retina, si nici in ordinea cu care suntem obisnuiti ca ascultatori de metale. Ei, dupa ce trece confuzia, se deschid, pe rind, liniile melodice, care devin extrem de fredonabile: mai intii cele ale primelor trei piese, apoi si urmatoarele, strat dupa strat, pina la ultima. Partitura nuantata si dramatica a lui Nils Patrik Johansson (Astral Doors) are o contributie importanta la treaba asta. Nils, fara sa mai lase impresia de forta a naturii care face instrumentatia sa dispara in fundal, pune umarul, cot la cot cu colegii sai, la intregirea atmosferei dense, cu iz de opera rock a discului. Desi piesele nu-s legate intre ele, majoritatea se isi leaga metaforele de mare, corabii si marinari nebuni, furtuni si alte urgii maritime, care le poarta uneori prin zone umblate odinioara de Running Wild. Orchestratiile includ deci si acordeoane, fluiere, chitari acustice si ceva ce semana a flaut, probabil emulat de clapa. Dar, oricum, creeaza iluzia unei ambiante specifice. In plus, Water of Life e un cintec acustic de betie, din cite imi dau seama, care lauda proprietatile pe cit de variate pe atit de benefice ale whiskeyului si invita la dans. Imaginea proiectata e atit de unitara incit eram sigur ca e album conceptual, pina sa aflu ca de fapt nu e. Cu parere de rau. Meritul pentru reusita discului ii revine in primul rind lui Erik Ravn, care a scris toata muzica si versurile. Chiar daca lista de trupe ale caror influente sunt clar audibile e prea lunga s-o insir, felul in care sunt topite si puse cap la cap arata o imaginatie bogata. In plus, versurile sunt peste medie, si ca fond si ca forma: au rima si ritm, nu fac abuz de clisee si nimeresc si cite o metafora din cind in cind. Dar Erik n-ar fi facut nimic daca n-ar fi avut linga el niste instrumentisti care sa tina ritmul: conlucrarea dintre ei este fara cusur si nu cred ca e deloc usor sa faci sa para naturala si cursiva si incintatoare nebunia pe discul asta. Lost at Sea are 16 minute, dar de mult timp nu am mai ascultat o piesa atit de lunga fara sa ma plictisesc. Posibil de la Halloween-ul spre care si ea tot trage ocheade si face trimiteri. Singura problema a discului astuia este, paradoxal, chiar unul dintre punctele lui forte: structura neconventionala a pieselor. Daca reusiti sa treceti de asta, n-o sa va mai dezlipiti de el.
Klawz
Nota: 9.5 |
Posteaza pe pagina mea de Twitter
Posteaza pe pagina mea de Facebook
Posteaza pe pagina mea de MySpace
Trimite pe YM
Trimite pe emailAlte Albume
Har
TRACKLIST
01. Timpul întâilor02. În vielistea uitarii03. Descânt04. Calea magilor05. Vraci de nord06. Desferecat07. De neam vergur08. Vaznesit Obarsie
TRACKLIST
1. Cel din urma2. Taina3. Codru Moma4. Cant adanc5. Caloianul6. Ucenicii din Hartop I7. Ucenicii din Hartop II Long Day Good Night
TRACKLIST
01. The Destination Onward02. Shuttered World03. Alone We Walk04. Now Comes the Rain05. The Way Home06. Under the Sun07. Scars08. Begin Again09. When Snow Falls10. Liar11. Glass Houses12. The Longest Shadow of the Day13. The Last Song Grandeur
TRACKLIST
01. False Beliefs02. Eye for an I03. Home Is on the Other Side04. Holy Worse05. Velvet06. Speaking in Tongues07. Starfish Crown08. Locked-in Syndrome09. Month’s End10. The Descent11. Marche Funèbre Gloria
TRACKLIST
01. Nemuritori02. Ce se întâmpla03. Gloria04. Om05. Umeri aurii06. Caleidoscop07. Spuneai08. Caffè sospeso09. Noua vieti10. Ce ramâne11. Zbor The God-Shaped Void
TRACKLIST
01. Devils and Angels02. Stranded03. Back to Black04. All the Bad Men05. The Fallen06. While the Spiders Spin07. Pull the String08. Demystified09. Season of the Swarm10. Sisters of the Dawn11. In the Silence TOP 2017
• Cadaveria: heavy metal cu zâmbetul pe buze
• Paul Dean (Jerusalem): from John Mayall to Ian Gillan - the story of Jerusalem
• Dizzy Reed (Guns N'Roses): It takes time to make a record
• Buday Tamás (Tormentor, Nifelheim): being true and honest to each other and never let a system to tell you who you are and what you are capable of
• Festivalul Celtic Transilvania 5 sau fabrica de rockeri de la Beclean; interviu cu Narcis Mureșan
• Magazinu’ 51: Întotdeauna am preferat scena mare în locul pivnițelor
• Ionuț Șolescu „Shole” (Crize): o lume mai bună, curaj și verticalitate
• Sofia Sarri: traiul aproape de natură m-a făcut să fiu mai mult un spectator
• Scandal – „Payback Days Romanian Tour”, capăt de linie în Bucureşti, cu BKS şi Heresy
• Crippled Black Phoenix cu The Devil’s Trade în deschidere – muzică de salon dintr-o eră inexistentă
• The Hives - Bucharest GreenSounds Festival 2018
• Judas Priest la București – amintiri din „Epoca de Aur” – trăiri contradictorii
• Layne Staley a murit, dar Alice In Chains trăiește
• Stone Sour infiltrează Europa
• „Crazy World Tour” – alt concert criminal cu Scorpions în Bucureşti, ultimul sau nu
• Am luat maşina timpului până la Quantic, la petrecerea cu Scandal – 20 de ani, Damage Case şi Magazinu’ 51
Tygers of Pan Tang - Wild Cat (22.08.1980)
Nota utilizatorilor 8.6
Lol , e geniala trupa , pot spune chiar surpriza anului 2010 , in masura in care nimic din ce e programat sa apara nu ma mai poate surprinde. Pur si simplu sunt geniali.
foarte fain muzica!
mare surpriza si pentru mine, ca se mai poate canta ceva nou in zona prog-metal.