GREAT WHITE - Shot in the Dark

N-a fost usor sa scoti album in 1986, iar asta nu din cauza aparitiei seniorului procesor “trei-opt-sase” care dadea Pacman-ului o alta savoare. Pur si simplu, in acel an, pe langa Cernobil, s-a spart si conducta cu albume bune, foarte bune si mirobolante. Ozzy, Van Halen, Europe, Metallica, Queen, Cinderella, Candlemass, Maiden, Malmsteen, Saxon* chiar si Priest (iti poti da gata femeia daca ii fredonezi usor la ureche “papuse, eu sunt turbo-amorezul tau!”), dar cine n-a scos atunci album bun?! In ce ma priveste, inca mai astept un an la fel de prolific, dar nu cred ca mai apuc.

In astfel de conditii, albumul americanilor Great White ar fi trebuit sa fie “capo di tutti frutti”, ca sa rupa gura targului. N-a fost. Shot in the Dark ramane totusi un album bunicel, acelasi hard rock melodios al rechinilor, insa cu ceva mai putin condiment bluesy decat alte inregistrari ale lor. Bunicel, bunicuta, unchias sau ba, cert e ca a fost una dintre cele mai discrete aparitii discografice ale anului, dar si ale trupei, in genere.

Avem si o piesa modesta, ca sa nu zic altfel (parerea mea, desigur), What Do You Do, dar busuiocul se drege imediat cu Face the Day (care li se potriveste ca o manusa, desi e cover version dupa niste australieni, The Angels). Piesa care da si titlul albumului e din esenta pura Great White, rifful discret, vocea lui Jack Russell si structura compozitionala, chitara lui Mark Kendall arata cum iese catinel aripa din apa si vin falcile sa te inhate. Is Anybody There – o piesa cu alura de balada, “sensibiloasa”, insa chiar daca gagiii sunt niste killeri cand se pun pe facut balade, de data asta au fost mai omenosi. Mai avem un power ballad ca ultima piesa, dar pana acolo mai e Run Away, fara dubii hitul albumului – cam de aceeasi factura cu piesa Runaway a mai instaritilor Bon Jovi (ca tot ma gandeam – eronat - ca poate o fi alt cover), dar cred ca o idee mai faina.

Concluzie? Cui ii place rockul melodic, optzecist, paros (hair rock/metal, vasazica), va aprecia buchetul, gustul si culoarea albumului asta. Cui nu, ura si la gara!

*Nota de beci: Saxon are pe albumul acelui an un cantec cu titlu fascinant: Party til You Puke. Much better than the Communist Party!!!

Cristake Nota: 7.5