ABORTED - Slaughter & Apparatus – A Methodical Overture

BENELUX. In Luxemburg mi se pare ca exista o trupa de metal, imi scapa numele ei acum. Olandezii din Nederland au stat si stau bine la capitolul asta si sunt acoperiti in aproape toate ariile stilistice; e de ajuns sa dam doar cateva exemple: Everon (progressive metal), Gorefest (death metal), The Gathering (completati dvs. genul, mie imi scapa) sau God Dethroned (black/death). Belgienii au Ancient Rites. De cativa ani incoace au si Aborted, o trupa cu patronim care nu lasa loc de intors si cu titluri de piese explicite.     

Multa lume ii vede urmasii de drept ai Carcass-ului, iar in ceea ce priveste capitolul texte nu putem decat sa fim de acord. Muzical, insa, treburile stau putin diferit si, desi o oarecare paralela s-ar putea trage intre cele doua combo-uri, consider ca nu este esentiala in discutia noastra de astazi.      Porniti de la un grindcore naucitor si minimalist, Caluwe si amicii sai au avut grija sa evolueze mult din punct de vedere muzical si sa aduca acest aspect si la cunostinta ascultatorului. Astfel ca, fara sa paraseasca zona metalului foarte greu, Aborted pun accentul mai mult pe muzica si mai putin pe zgomot, cel putin in cazul ultimelor doua albume de studio.     

Daca punem in balanta hiperagresivul si ultrarapidul The Archaic Abbatoir de-o parte si Slaughter & Apparatus de cealalta, ultimul are in mod evident castig de cauza. De ce? In primul rand pentru ca e mai cursiv, coerent si echilibrat (suna bizar, este?). Portiunile liniare, voit violente si, implicit, extrem de solicitante pentru psihicul auditorului (omniprezente pe albumul anterior) sunt acum sporadice si permanent alternate cu armonii halucinante si solouri de chitara extrem de melodice pentru o trupa de metal greu. Am vaga impresie ca muzicalitatea foarte stranie care rezulta din combinatia de mai sus este cauza comparatiilor cu Carcass. Raman in continuare la parerea ca seamana dar nu rasare.      

Marele merit al belgienilor este ca sunt credibili in ciuda paralelelor facute de “criticii muzicali”, de cele mai multe ori in defavoarea trupei, ca reusesc sa fie autentici si inovatori intr-o scena metal unde e destul de dificil sa mai vii cu ceva nou, ca fac albume viabile si care stau in picioare fara probleme in fata oricarei comisii de evaluare. Nu in ultimul rand pentru ca sunt curajosi si isi asuma un mare risc, facand o muzica inaccesibila oricui (un death metal elaborat si progresiv), deci compromitand din start cam orice intentie de mercantilism. Cu toate acestea albumul vinde, presa vuieste, revistele de gen zic aproape exclusiv de bine, trupa e asaltata de comenzi online si are activitate live foarte sustinuta in perioada imediat urmatoare.     

Metalfan nu are cum sa faca exceptie de la regula (adica are cum, dar n-o s-o faca), astfel incat ne aliniem la tendinta generala de a primi cu bratele deschise acest album si de a-l da mai departe. Oral, in scris, dupa putirinta.

Sake Nota: 8.5