DååTH - The Concealers

D??th este una dintre trupele aflate in ascensiune pe scena metalului american. Dupa doua albume de industrial death metal (Futility si The Hinderers) trupa si-a schimbat orientarea spre death metalul progresiv. Trei dintre membrii componenti ai trupei (Levy, Kameron si Farber) sunt absolventi ai prestigioasei facultati Berkeley College of Music (la fel ca Mike Portnoy, John Petrucci si John Myung) iar Kevin Talley a batut tobele intr-o duzina de trupe, dintre care merita mentionata Chimaira.

In cateva interviuri si pe site-ul lor, D??th isi declara ambitia de a produce ceva nou intr-o zona in care multi considera ca Opeth au spus ultimul cuvant, adica in death metalul progresiv. Dupa cateva ascultari ale ultimului lor cd am ajuns la concluzia ca intr-adevar, in viitor, s-ar putea ca aceasta trupa sa ne produca surprize, pentru ca pe album se gasesc cateva piese bune, care arata potentialul trupei. Din pacate, insa, jumatate de album este alcatuit din piese mai putin inspirate. Nu spun ca acestea din urma sunt rele, insa nu se detaseaza prin nimic, semanand cu zeci de alte piese fara personalitate produse de trupe de gen.

Albumul debuteaza cu Sharpen the Blades, una dintre piesele cele mai bune, care imbina ritmuri explozive de trash si death si rif-uri inspirate cu un tuseu de progresiv. Self-corruption Manifesto si The Worthles sunt un exemplu al potentialului trupei, pentru ca de abia aici avem de-a face cu o fuziune perfecta intre genuri si intentia de a produce un death-progresiv inovator se realizeaza. In cele doua piese, intalnim schimbarile de tempo caracteristice, ritmurile rapide se alterneaza cu cele lente (care insa un dureaza prea mult) si compozitia se caracterizeaza printr-o relativa originalitate.The Unbinding Truth abandoneaza in mare masura agresivitatea, debutand cu riff-uri mai melodice si, pe alocuri, adauga ritmuri comerciale. Piesa se finalizeaza cu un outro realizat la sintetizator, care surprinde prin atmosfera serena. Urmatoarele patru piese %u2013 Silenced, Wilting on the Wine, Translucent Potency si Day of Endless Light alterneaza riff-uri si motive banale, cu solouri mai mult sau mai putin reusite de chitara. Duststorm este un intro care nu spune nimic si care ar putea la fel de bine sa lipseasca. Monotonia pieselor anterioare este intrerupta de o alta piesa reusita, %u2026Of Poisoned Sorrows, care se intoarce in zona progresiva si experimentala. Albumul se incheie cu Incestuous Amplification, o bucata rapida cu accente trash si solouri melodice de chitara.

In concluzie, The Concealers este un album interesant, dar inconsistent ca valoare. Daca toate piesele ar fi avut calitatea primelor patru, as fi spus ca este un album bun, care merita sa fie ascultat de toti cei care iubesc sonoritatile progresive si, totdata, suporta metalul extrem. Autoindulgenta trupei, care a preferat sa umple jumatate de cd cu piese lipsite de originalitate, are ca rezultat un album mediocru. 

Arthur Nota: 7.5