VIRGIN STEELE - Visions Of Eden: The Lilith Project: A Barbaric Romantic Movie of the Mind

Am stat un pic si m-am intrebat daca discul asta e la locul lui pe un site care se cheama Metalfan, dar acuma, hai, daca am avut si Audioslave si lectii electronice cu Samael, merge si un Concert pentru pian de Virgin Steele. Pentru ca au cintat si ei odata metal si vocalul David DeFeis a ramas inca puternic influentat de Eric Adams.

Visions Of Eden – The Lilith Project – A Barbaric Romantic Movie Of The Mind, cred ca e cel mai lung titlu de album din istoria Metalfanului. Explicatiile lui DeFeis sunt inca si mai lungi, pentru cine are rabdare sa citeasca intrigile epopeico imnice ale personajelor romantico barbarice care se infrunta in aceasta saga mitica de dinaintea timpului. Pe mine unul, contactul auditiv nu m-a indemnat la un ulterior studiu aprofundat al istoriei din fundal.

Imi vine foarte greu sa cred ca cineva, fie el si David DeFeis, ar da drumul de buna voie pe piata unui material care se aude cum aud eu acest disc promotional. Chitarile sunt foarte in spate si au un ton atit de lesinat incit pina si albumele Deep Purple din anii 70 sunau mai heavy. Nu e pierderea foarte mare, riffurile nu sunt cine stie ce, solourile, nici ele, tonul chitarii e jalnic. Sa zicem ca asta a fost o chestie de alegere, sa tragi clapele foarte in fata, pentru ca oricum albumul pare compus pornind de la clape. Dar cum poate cineva sa isi doreasca sa aibe pe un disc metalic niste tobe ca astea, chiar nu inteleg. Frank Gilchriest sustine ca el personal le-a facut, dar ca suna atit de sec si lipsite de vlaga pentru ca a folosit tobe digitale. Cred ca sunau mai bine si mai greu daca batea cu degetele in spatarul scaunului si folosea niste capace de oala ca cinele. Si, in fine, vocea. DeFeis cinta foarte incet, total nepotrivit cu muzica si atmosfera pe care incearca sa o creeze. Chiar si la pasajele mai rapide, el sopteste duios de parca ar cinta ceva pop si deodata zbang, baga cite un tipat tru, un vaiet sau un falsetto. Chiar m-a descumpanit felul in care e mixat albumul asta. Ori n-au avut bani sa termine de lucrat, ori au facut intentionat asa, ca sa isi inchipuie ascultatorii ce misto ar fi sunat daca s-ar fi auzit bine.

Mi-e greu sa ma pronunt asupra muzicii in conditiile astea. Mai ales ca insusi creatorul David DeFeis avertizeaza ca e nevoie de timp pentru a intelege cum trebuie muzica Virgin Steele. De cit timp? Cica poate chiar de citiva ani! Aha, m-am linistit, deci nu e grav ca nu m-a impresionat cu nimic acest album. Pur si simplu trebuie sa-l mai ascult citiva ani si o sa-mi placa. Cica e facut intentionat asa. Dar dupa vreo 7 ascultari eu nu mai am chef sa mai continui. Am zis mai sus, nu sunt riffuri, nu sunt solouri interesante. De fapt nu am gasit nimic sa ma impresioneze la prima auditie. Pe la a3a am inceput sa retin refrenul de la Immortal I Stand, bridge-ul de la Childslayer si o strofa de pe God above God. Piesele au in medie 8 minute si, tot in medie, doar primele 2 minute imi retin atentia. Structura lor e simpla, clasica, lungita la mijloc de clape pompoase si simfonice care controleaza si diagonala si orizontala si verticala, pina imi ies pe nas. Tempoul este, in general, mediu, cu unele pasaje mai lente (Angel of Death, God above God) sau mai alerte (The Ineffable Name, Bonedust, Childslayer), dar la ce foloseste viteza cind nu ai chitara? E chiar nelalocul ei. Coruri ciudate, pe jumatate terminate insotesc refrenele timide. Chiar nu reusesc sa ma vad mergind acasa si scotind cdul de sub coperta de carton cu calutzul cel negru linga care se sprijina DeFeis intr-un sabioi cit gardu de la palatul Cotroceni si punind-ul in cdplayer ca sa-i mai dau o ascultare.

Nu am timp sa imi inchipui cum ar fi sunat discul asta daca se auzea cum trebuie, dar, oricum, asta nu e treaba mea, e treaba de producator si inginer de sunet. Daca, la fel ca mine, nu v-ati omorit dupa Virgin Steele atunci cind cintau heavy metal, n-are rost sa pierdeti 80 de minute cu Viziunile lui DeFeis. Daca sunteti fani, inseamna ca oricum va bagati, dar bagati-va pe propria raspundere.

Klawz Nota: 6