PERSUADER - When Eden Burns

Intru pe site la Persuader sa ma informez si ce vad? Fotografii cu baietii, dar nu oricum, ci cu placute de identitate in mina la sectia de politie, fix-exact ca pe coperta unui recent si foarte mediatizat album Evergrey. Iar pe propria coperta, baietii au pus in mijloc un Balrog, fix-exact ca in Lord of the Rings (cartea, filmul sau jocul, la alegere), o varianta facila de a ilustra forta focului din titlu, nu? E greu sa fii original, asa ca unii pur si simplu nici nu mai incearca.

-Fiti atenti ce bine pot sa-l imit pe Hansi Kursch! zise vocalul Jens Carlsson.

-Wow, extraordinar! exclamara colegii lui, avind perfecta dreptate. Esti mai tare ca Jorn Lande. Nici macar el nu-l imita pe Coverdale cum il imiti tu pe Kursch, desi incearca de mai multa vreme!

-Ok, in cazul asta, concluziona Jens, n-are nici un rost sa incercam sa cintam altceva, hai sa cintam ca Blind Guardian, pentru ca este foarte misto si mie imi place foarte mult!

-Genial! raspunsera trupetii. Si noua ne place, asa ca hai sa-i dam drumu la treaba imediat!

Normal ca nu cred ca dialogul asta a avut loc cu adevarat, dar nimic din ce se aude pe When Eden Burns nu m-ar contrazice daca as face-o. Asadar, sa ascultam Blind Guardian, din perioada lor mai thrashy, adica Imaginations from the Other Side. Vocea e aceeasi, desi uneori da semne ca ar putea sa se intinda mai mult si nu vrea. Jens e un vocal mai bun decit Hansi, dar pur si simplu se limiteaza la a-l imita, cu exceptia citorva scurte escapade spre screaming a la Gotheburg. Tonul chitarilor e la fel cum mi-l aduc eu aminte ca ar fi pe Imaginations, structura pieselor la fel, refrenele la fel, vocile aditionale la fel, solourile la fel, cu mici exceptii. Lipsesc infloriturile medievale, refrenele de menestrel leganate de Hansi insotit de o lauta, in sala mare, linga focul ce trosneste. Adica o mare parte din farmecul muzicii Blind Guardian. Deci No bard's song when Eden burns, in schimb avem riffuri de death melodic si citeva momente interesante prilejuite de un pasaj flamenco, dar cind aud vocea binecunoscuta, legatura se face automat - ascult Blind Guardian. Asta nu ar fi o problema prea mare, imi place Blind Guardian din perioada aia si A Night at the Opera nu prea m-a incintat, dar piesele de pe When Eden Burns sunt departe de a imi alina dorul dupa vremurile de alta data, presupunind ca dorul m-ar fi bintuit. Sunt agresive, sunt rapide, dar nu au sare si nici piper, trec fara sa lase prea multe in urma. In afara de prima piesa nu am dat peste vreo alta care sa ma faca sa ma uit la titluri sa vad cum o cheama.
Eu unul prefer Blind Guardian, chiar si in momentele lor de neispiratie, decit o clona fidela Blind Guardian cu multe momente de neinspiratie, dupa cum se poate vedea si din aceea ca in aceasta recenzie am spus de mai multe ori Blind Guardian decit Persuader.

Klawz Nota: 7