ANATHEMA: din nou la Bucuresti dupa 15 ani

In mijloc de saptamana, Sala Palatului anunta gazduirea unui eveniment deosebit pentru multi rockeri romani: concert Anathema, ca avanpremiera a celei de-a patra editii Artmania, asa cum anul trecut avanpremiera a fost recitalul acustic sustinut de fratii Vincent si Danny Cavanagh. In deschidere sau, cum scrie pe afisul evenimentului, invitati speciali au fost anuntati cei de la Celelalte Cuvinte, o premisa in plus pentru o seara deosebita, asa cum au considerat si cei aproximativ 2500 de spectatori care si-au ocupat locurile in valuri. Nu voi dezvolta acum ca Sala Palatului, in ciuda acusticii foarte bune, este improprie unui concert de metal (sau chiar de rock) din cauza scaunelor ce nu pot fi detasate; asa cum aveam sa aflu mai tarziu, cei care au vrut sa se bucure din plin de concert au stiut cum sa depaseasca acest impediment.

Din punctul meu de vedere, Celelalte Cuvinte este cea mai valoroasa trupa romaneasca. Cu sau fara comparatia cu Rush, ea a reusit sa se impuna ca o figura aparte, usor recognoscibila, pe scena autohtona, deseori impresionand prin originalitate, prin contraste intre dezarmant de simplu si uimitor de complex si prin profesionalism. Experienta pe scena, de mai bine de 25 de ani, isi spune cuvantul, fie ca trupa canta pe ringul unui bar, fie ca umple scena unui teatru sau a unei sali de concerte. Cu sunetul usor afectat de un bas prea in fata, cei cinci membri ai trupei (patru in vazul publicului, unul in umbra pupitrului de sunet) ne-au aratat inca o data ce inseamna rock made in Romania, de cea mai buna calitate. In sala erau evident multi fani Celelalte Cuvinte, dar si cei veniti strict pentru Anathema au parut placut atinsi de muzica oradenilor, intreg publicul reactionand bine inca de la instrumentala Stem, trecand prin bine cunoscutele Asa e viata mea, Neam blestemat, In sfarsit e un inceput si ajungand la formidabila Daca vrei.

La Fantana suspinelor m-am intrebat de ce nu mai lasa pe inceputul piesei inregistrarea cu versurile recitate de Pittis, nefiind prima data cand o aud asa si simtind din nou ca i-au stirbit din farmecul cu care m-a cucerit candva, demult. Mai noi, Zmeie si Intre vise sunt la aceeasi valoare ca si veteranele O sa am, Caractere, Balanta si La ceas tarziu, demonstrand ca timpul nu a tocit prospetimea sau inspiratia trupei. Iar daca albumele le-am ascultat mereu cu placere, orice revedere live cu Calin Pop & Co inseamna mult mai mult decat vinilurile sau CD-urile, inseamna de fiecare data fara cuvinte.

Playlist Celelalte Cuvinte:

01. Stem
02. Asa e viata mea
03. Caractere
04. Zmeie
05. Neam blestemat
06. Intre vise
07. Balanta
08. O sa am
09. Fintina suspinelor
10. Daca vrei
11. Ceas tirziu
12. Un sfirsit e un inceput

Anathema pare indragostita de fanii romani in aceeasi masura in care si ei sunt indragostiti de trupa britanica, aceasta fiind a treia oara cand sustine un concert rock aici, in plus adaugandu-se cele trei sesiuni acustice ale fratilor Cavanagh. Daca as incerca acum sa definesc muzica Anathema, as ingrosa fara doar si poate randurile celor care au esuat lamentabil in acest proces; cel mult as putea spune ca aceasta trupa unica reprezinta o suma de idei, directii si nuante, uneori contrastante, atat in mesaj (fondul), cat si in muzica (forma). De la fiorii pe sira spinarii pe Deep sau Pressure la deziluzia din Regret, de la sensibila One Last Goodbye la agresiva Panic, de la folk-rock-ul din Lost Control la metalul apasator din A Dying Wish, de la strigatul din Empty la soaptele din Angels Walk Among Us, de la plumbul din Sleepless la optimismul din Flying, la acestea adaugandu-se o improvizatie a Another Brick in the Wall si bis-ul cover Comfortably Numb ca tribut adus celor ce i-au influentat major – cum ai putea rezuma toate aceste la un singur stil sau simpla combinatie de subgenuri? Mie mi-a fost imposibil, mai ales ca setlist-ului i s-au adaugat, pentru un contrast si o confuzie si mai mare, Closer, A Simple Mistake, Anyone Anywhere, Shroud of False si Fragile Dreams.

Sufletul concertului a fost excelentul frontman Vincent Cavanagh, care a alternat chitara electrica cu cea acustica sau cu vocorderul, in timp ce vocea a acoperit aproape intreg registru de sunete. Jovial, expansiv a la Jim Morrison, comunicativ, extrem de placut ca prezenta, el a acoperit intreaga scena, a alergat, a strigat, a vorbit in soapta, a glumit, a cazut in genunchi, a interpretat. Mult mai rezervat, Danny Cavanagh a atras atentia, in mod paradoxal, chiar prin discretia sa, manuind fie chitara, fie clapele, fie microfonul pentru backing-vocals, discretie care a pus mult mai bine in valoare momentele cand a cantat singur la chitara acustica Are You There, cand a vrajit audienta cu soloul de pe Hope sau cand a salutat din inima publicul, la finalul concertului. Formula a fost completata de alti muzicieni talentati, Jamie Cavangh (bas), Les Smith (clape) si John Douglas (tobe) – ramasi usor in umbra vocalului-chitarist si a chitaristului principal, care de altfel sunt inima trupei. Ciudata mi-a parut absenta solistei Lee Douglas, aflata pe afis, dar care nu a aparu in aceasta seara.

Teama cea mai mare pe care am avut-o dupa Celelalte Cuvinte s-a legat de public si de sala in care ne aflam, mai ales ca majoritatea lumii a ales sa ia loc pe scaune. Lucrurile au inceput sa se schimbe inca de la primele piese Anathema, cand cei mai cei fani s-au adunat in fata scenei; dupa ce Vincent s-a mirat cu voce tare ca oamenii stau jos la un concert de rock, putini au fost cei care nu au ramas in picioare pana la final, receptivi la muzica deosebita de pe scena. Electrizati sau animati, visatori sau dinamici, iubitorii de rock si-au manifestat bucuria de a-i (re)vedea pe britanici, au cantat, au aclamat, au batut din palme, au sarit, au dat din cap, au cerut cu insistenta bis. Nu e greu de vazut de ce membrilor trupei le face placere sa revina in Romania.

Playlist Anathema:

01. Deep
02. Closer
03. Pressure
04. Angels Walk among Us
05. A Simple Mistake
06. Anyone, Anywhere
07. Empty
08. Panic
09. Shroud of False
10. Lost Control
11. Regret
12. Hope
13. Flying
14. Are You There
15. One Last Goodbye
16. Far away
17. Sleepless
18. A Dying Wish
19. Fragile Dreams
20. Comfortably Numb

CELELALTE CUVINTE:

ANATHEMA: