concerte

Artmania Festival 2008: ziua 1

Artmania Festival 2008: ziua 1
TRUPE: Agua de Annique , Bucium, Frozen Dusk, Lacrimosa, Sincarnate, Tiamat

Nu a trecut o saptamana si ma aflu din nou la Sibiu, din nou festival, din nou metale. Locatia se da mai aproape de centru, in Pavilionul 2007, iar editia se preconizeaza de succes, tinand cont ca aud vineri dupa-masa ca s-au epuizat biletele pentru acea zi. Din pacate, inceputul a fost marcat de o intarziere de o ora si jumatate – motivul pe care l-am aflat eu ar fi ca s-a oprit curentul in tot centrul Sibiului, drept pentru care probele de sunet au trebuit decalate. Partea nasoala era ca pana la orele 23 totul trebuia incheiat, ceea ce se putea traduce in scurtarea timpilor de scena. Pana sa se inceapa am „inspectat” putin pavilionul – un imens cort cu aer conditionat (providential dupa caldura de afara), cu standuri de bautura si mancare, cu alte standuri cu merchandise (cam tot ce voiai de la bocanci la lenjerie de dama) si cu bude multe si decente. La acestea s-a adaugat faptul ca cei insarcinati cu ordinea au fost mai mult decat de treaba si ca afisele cu „Fumatul interzis” in general s-au respectat.

 

Frozen Dusk

 

Prima trupa care a urcat pe scena a fost Frozen Dusk, tineri si entuziasti, dar soprana mi-a parut un pic timorata in ciuda vocii bune pe care o are. Nu pot spune ca au impresionat, dar mai au timp; cred ca ceea ce le lipseste cel mai mult este tupeul, apoi o identitate mai clara, niste compozitii care sa-i individualizeze cumva dincolo de faza „inca o trupa cu voce feminina”.

 

Bucium

 

Pe cei de la Sincarnate i-am ratat complet pentru o scurta discutie cu Tiamatii, insa le-am observat tricourile aduse pentru vanzare – foarte reusite, mai ales cele girlie. M-am intors la timp pentru Bucium, aceasta fiind prima data cand ii vad live si m-au facut sa-mi para rau ca am ratat pana acum ocazia. Foarte frumoasa prestatie si mi-am dat seama cat de bine se pot mula viorile pe cadenta tobelor. Si acesta ar fi numai un aspect. Vocea a fost altul care mi-a placut foarte mult si, in general, prestatia lor ca trupa. Bucium merita ascultati si vazuti.

 

Aqua de Annique

 

A urmat o prezenta absolut fermecatoare: Aqua de Annique – Anneke van Giersbergen si matelotii sai oferindu-ne un spectacol deosebit. Incepand de pe taburetul din fata claviaturii pentru ca mai tarziu sa alerge pe toata scena, Anneke a fost una din cele mai frumoase figuri ale festivalului. Irezistibila ca voce si prestatie, acompaniata de trei muzicieni capabili, olandeza ne-a purtat intr-o calatorie memorabila prin Lost and Found, Ice Water, Day after Yesterday, My Town, insa partea cea mai frumoasa mi-a parut cea formata din Alone si Trail of Grief, superbe piese. Pe final, Digging the Grave si Sunken Soldiers au atras si ele atentia, aratand din nou ca Anneke este sufletul si elementul central al trupei, fiind mai putin vorba de o echipa.

 

Tiamat

 

In afara de intarzierea mare cu care s-a pornit (si din care, surprinzator, incepuse sa se recupereze bine), deja constatasem o alta problema: sunetul, in cea mai mare parte slab calitativ. Desi am stat mai ales langa pupitru, nici acolo nu am putut spune ca se aude bine. Si acest lucru s-a simtit din plin la Tiamat, trupa de la care aveam asteptari mari (asa cum spusesera si ei ca au de la public); numai ca asteptarile au fost zadarnicite nu numai din cauza sunetului, ci din cauza intregii lor prestatii, desi publicul a fost trup si suflet alaturi de ei. Nu stiu exact ce s-a intamplat, o fi fost combinatia de whiskey cu bere, or fi fost povestile cu vampiri, cert e ca a fost un concert net inferior celui de acum doi ani din Bucuresti. Faptul ca au inclus in playlist piese dorite de multi (Vote for Love, Whatever That Hurts, Cain, Do You Dream of Me, Brighter than the Sun, Phantasma De Luxe) nu a fost suficient atata timp cat prezentarea a lasat mult de dorit. De pe recent lansatul album au inclus patru piese si numai asta ar fi trebuit sa garanteze un show deosebit, tinand cont de calitatea discului. Dar Raining Dead Angels nu a convins, la Until the Hellhounds Sleep Again imi venea sa plang la cum a iesit (fiind piesa mea preferata de pe album), Via Dolorosa abia am recunoscut-o, singura cu adevarat reusita fiind Equinox of Gods. Totusi, nu a fost totul atat de negru, Cold Seed meritand fiecare clipa, mai ales ca nu ma asteptam la includerea sa in program – pentru mine a fost cel mai bun moment Tiamat de vineri seara. Bis-ul a ridicat considerabil valoarea concertului, pentru ca The Sleeping Beauty, Wings of Heaven si mai ales Gaia au avut o atmosfera aparte – nu stiu insa in ce masura datorita trupei si cat datorita publicului. Ca tot am atins acest punct, suedezii au avut un public cald si entuziast, cum si-ar dori orice trupa si tare mi-e teama ca a dezamagit cel putin o parte din fani.

 

Lacrimosa

 

Dupa experienta anterioara, imi era teama ca sperantele si asteptarile legate de Lacrimosa sa nu fie si ele spulberate. S-au stins luminile, scena ramanand dominata de draperia luminata in violet si pe care, sub logo-ul trupei, scria Lichtjahre – numele DVD-ului recent lansat. Au inceput sa apara pe rand muzicienii de turneu, scena se umple de fum si astfel, prin ceata, pe intro-ul specific, apar Tilo si Anne – superba atmosfera inca de la inceput. Am si prima surpriza: sunetul a devenit si a ramas foarte bun pana la final, cu exceptia unor microfonii. Au inceput in forta cu Komet si Schakal, ca apoi sa ascult una din cele mai iubite piese, Alleine zu zweit – a fost singurul moment in care mi-a parut rau ca eram in photopit, pentru ca nu de acolo se asculta piesa asta. Satura, Kelch der Liebe, Alles Luge, Letzte Ausfahrt au facut deliciul unui public care canta parca in transa fiecare vers, fie ca stia, fie ca nu stia limba germana. In mod cert, Tilo a observat si el reactia publicului, de unde si comunicarea continua dincolo de expresivitatea limbajului de scena. Momente deosebite au fost Not Every Pain Hurts cand Tilo si Anne au schimbat intre ei clapele si microfonul, dramatica Halt Mich si piesa-titlu a ultimului album, Lichtgestalt. Primul bis a insemnat Der Morgen danach si o piesa la care nu ma asteptam, cu atat mai mult am savurat-o: Ich veralsse heut’ dein Herz, absolut suberba, si pe album, si pe scena. Desi se depasise ora-limita impusa organizatorilor, al doilea bis a fost solicitat cu insistenta, asa ca cei doi soti si trupa lor s-au intors pentru Stolzes Herz si mult ceruta Copycat, la care cei din jurul meu erau aproape in delir. Pe finalul concertului nu puteam sa spun decat ca o ora si jumatate a fost mult prea putin. Ca mi-a depasit si asteptarile, si sperantele era evident, singurul regret fiind acela ca s-a terminat mult prea repede.


Prima zi a fost marcata de mai multe aspecte negative (intarzierea, sunetul nasol in cea mai mare parte din timp, prestatia Tiamat) si de altele pozitive (locatia aerisita, cei 3500-4000 de spectatori, bautura si mancarea la indemana, jandarmii ok, Anneke si marinarii sai), dar fara doar si poate Lacrimosa a transformat seara intr-una de neuitat.

 

Frozen Dusk:

 

 

 

 Bucium:

 

 

 

 

Aqua de Annique:

 

 

 

 

 

Tiamat:

 

 

 

 

 

 

Lacrimosa:

 

 

Autor: Mad
Vezi galeriile trupelor: Agua de Annique , Bucium, Frozen Dusk, Lacrimosa, Sincarnate, Tiamat

Data concert:  July 18, 2008  | 9 Comentarii  | 6251 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Artmania Festival 2008: ziua 1

  • Iar a dat cu paru' tanara Mad: "Anneke van Giersbergen si matelotii sai oferindu-ne un spectacol deosebit." sau "Anneke si marinarii sai".
    Pune mana si mai citeste inainte sa scrii sau intreaba si tu pe cineva care stie. Aia erau imbracati in PILOTI DE AVIOANE. Albumul se cheama Air, iar Anneke e fascinata de stewardese. Deci, repet: piloti de avioane, nu marinari sau mateloti.
    Rezuma-te la facut poze, macar acolo te pricepi.
    Sa traiti bine!

    1. Posted by coreolan | 21 Iulie 2008 20:28
  • Super concert Lacrimosa! Jos palaria! Mi-era teama de o dezamagire,dar nu a fost cazul!
    Simpatic e ca i-ati "maritat", si i-au "nashit" cu totii in cor toate site-urile de metal si revistele care au mediatizat festivalul, au preluat unii de la altii cu copy-paste ....mai informati-va chiar daca nu acesta este aspectul esential!

    Pacat de sunetul de la TIAMAT, meritau mai mult, macar din respect pentru muzica si contributia adusa scenei metalului!

    2. Posted by evening rainbow | 22 Iulie 2008 09:58
  • Mda, in mare parte sunt de acord cu opiniile tale, mai putin Lacrimosa pe care nu i-am putut urmari/lua in serios datorita gesticulatiei si mimicii lui Tilo care mi s-a parut super GAY. pur si simplu nu ma puteam opri din ras...dupa cateva piese am iesit. fara sa-l vad suna ok dar asa puteam sa ascult melodiile pe ipod...

    3. Posted by Sebb | 22 Iulie 2008 13:24
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte