Avatar 10 ani - Club A

La 18 si 10 minute (felicitari organizatorilor pentru punctualitate) show-ul celor de la AVSKILD a debutat cu un intro sinistru si apoi ploaia de riffuri taioase si grele, bass-ul sacadat si toba au spulberat totul. Desi aflati la concertul de debut, sunt o trupa cu componenti cu vechi state de serviciu in domeniu si acest lucru s-a vazut pe deplin in prestatia lor. Recunosc ca eram foarte curios sa ii vad si sa ii simt live, mai ales ca nu stiam cu exactitate ce stil vor aborda. Surpriza a fost una placuta (si nu spun vorbe mari), in sensul ca trupetii au prestat un death metal extrem de energic si vanos, cu o tenta spre ceea ce se canta in anii buni ai stilului, destul de tehnic si bine inchegat. O mentiune speciala pentru vocea lui Nicu, alternanta intre vocea tipata si growl-ul titpic death metal fiind realizata foarte bine. Pasajele de death metal de inspiratie suedeza (mai putin prezent decat spuneau anumite voci avizate), groovy, greu si melodic au fost perfect contrabalansate de momentele in care isteria hipervitezista de tip deathcore american iesea la rampa. Publicul a reactionat foarte bine, a intrat rapid in atmosfera Avskild si in final a rezultat un show foarte bun. Sunetul a fost acceptabil, peste media din Club A, instrumentele auzindu-se distinct.

Dupa Avskild a venit randul austriecilor de la POSSESSION, despre care nu stiam mare lucru, practic decat 2 piese pe care le luasem de pe site-ul lor oficial. Prestatia lor a fost buna, sound-ul a fost mai bun decat la Avskild, probabil fapt datorat calitatii superioare a instrumentelor. Stilul abordat de ei este un death metal de tip old school, foarte rapid in cea mai mare parte a timpului, un fel de tavalug metalic care nu lasa prea multe momente de respiro. Mi-au adus aminte de o trupa in voga in deceniul trecut, anume Benediction. Cel mai frumos la ei au mers chitarele, care s-au sustinut excelent in cea mai mare parte a timpului si au reusit sa dea sound-ului super-agresiv o nota de melodicitate care sa il aduca la limita suportabilului. Bateristul a fost si el la inaltime iar vocea a mers ceas cu orchestratia feroce. Una peste alta calific aparitia lor una reusita si de foarte bun augur pentru spectatorul roman amator de metale (grele).

Finalul concertului le-a apartinut celor de la AVATAR, aflati intr-un moment important al carierei, in sensul ca aniversau 10 ani de activitate. Proaspat intorsi din Austria, unde sustinusera un important concert alaturi de Possesssion si de legendele death metalului european, Pungent Stench, craiovenii s-au intrecut si de data asta, in sensul ca prestatia de acum mi s-a parut mult peste cea anterioara, desi au fost momente (din fericire nu multe) in care sunetul le-a jucat feste si in care vocile se auzeau infundat. Stilul abordat de ei, un death metal extrem de sofisticat, cochetand de multe ori cu progressive metal-ul, a mers struna live, sectia ritmica fiind punctul forte al unei prestatii in care chitara dementa a tesut frumos si melodios peste cele doua voci, atat screamingul cat si growlingul dand show-ului o tenta foarte agresiva.