B'ESTFEST Summer Camp 2012, Ziua 1: galerie foto

Dupa doua week-end-uri pline de rock greu, marcate prin OST Fest si Tuborg Green Fest powered by Rock the City, B’Estfest a venit sa ofere cel mai mare festival autohton al anului, voind parca sa domine scena muzicala prin grandoare. Sapte scene, plus alte cateva corturi in care se ascundeau la randul lor scene mai mici, pentru promovarea muzicilor locale, spatiu de campare, locuri de joaca, posibilitatea de a practica sporturi extreme, o zona generoasa pentru mancare si diverse alte atractii au facut ca, langa Tunari, petrecerea sa dureze ca-n povesti, trei zile si trei nopti. Public numeros si pestrit, dar si mult praf pe calea de acces. Ar fi de felicitat RATB-ul pentru buna organizare a trasportului catre zona de festival, punand la dispozitia calatorilor autobuze cu aer conditionat, ce se succedau la intervale decente, neacoperind, totusi, volumul mare de calatori.

Cum vineri a fost zi de munca pentru majoritatea populatiei muncitoare, n-am putut ajunge la locul de desfasurare al festivalului decat odata cu sfarsitul concertului celor de la Negura Bunget, indreptandu-ne repejor catre scena Jägermeister, unde se practicau rock-ul greu si metalul. A fost pentru prima data cand am avut ocazia de a-l vedea la lucru pe noul solist, Chakravartin (cunoscut in comunitate mai mult sub numele de Buvnitz), pe acordurile piesei Tesarul de lumini. Se intuneca deja cand ultimele acorduri ale piesei s-au stins si odata cu ele si concertul. N-am apucat sa ne facem o idee clara despre ceea ce inseamna aceasta schimbare pentru Negura, asteptam insa o eventuala noua ocazie spre a trage concluzii obiective.
Pe scena Jägermeister a urmat o pauza de aproape o ora, cu pregatiri pentru aparitia celor de la Moonspell, timp de care am profitat pentru a arunca o privire in jurul Summer Camp-ului. Abordarea cosmopolita a festivalului a facut ca lumea prezenta in incinta sa fie la randul ei foarte diversa, ascultatori ai tuturor genurilor muzicale si nu numai. Puteai vedea trecand unii pe langa altii rockeri suparati si “thugs” de cartier. Locuitorii din Tunari au avut acces liber (pe baza buletinului sau cartii de identitate) pe toata durata fest-ului, bucurandu-se din plin de parcul de distractii improvizat intr-o latura a generosului spatiu interior. Food court-ul s-a dovedit mult mai generos ca la Rock The City, de exemplu, iar cortul pentru presa foarte incapator. Am ajuns acolo exact in momentul in care cei de la Garbage se prezentau pentru o sesiune de autografe, asa ca am profitat.
Precum era programat, la orele 22.45 si-au facut aparitia pe scena cei de la Moonspell, in aplauzele publicului inghesuit bine la gard, dar destul de rarefiat incepand de la cativa metri mai in spate. Fernando Ribeiro si-a facut aparitia pasind tantos pe scena in acordurile piesei Axis Mundi si purtand o masca cu alura de otel si inspiratie culeasa parca de la gladiatori. Prestatia lor a fost una energica, dupa cum ne-au obisnuit de cand sunt prezenti pe scenele din Romania; pacat insa ca lumina de scena nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor. Probabil organizatorii au crezut ca o scena rock/metal trebuie sa se prezinte foarte intunecata, trasatura care nu s-a schimbat pana la sfarsitul festivalului, nemultumindu-i profund pe fotografii acreditati si nu numai. Revenind la Moonspell, s-a mai cantat Love is Blasphemy, Lickanthrope, Versus, New Tears Eve sau Vampiria, incheind cu Full Moon Madness pe fundalul unui cer iluminat de o luna aproape plina, ca o pecete de final.
Pana la urmatorul concert de pe scena Jägermeister a urmat o noua pauza consistenta, de aproape o ora si jumatate, timp in care am asistat la show-ul Garbage, unde se stransese un public numeros. Mare parte a acestuia a ascultat cu placere hiturile trupei (I Think I’m Paranoid, Stupid Girl, Cherry Lips (Go Baby Go), Supervixen sau Only Happy When It Rains), care a sunat cum te-ai astepta de la niste profesionisti in materie. Ceea ce ne-a uimit a fost costumatia nonconformista a solistei Shirley Manson, care nu si-a pierdut farmecul si care s-a declarat incantata si surprinsa placut de publicul din Romania, marturisind ca se simt apropiati de tara noastra, deoarece unii membri ai trupei au legaturi familiale aici.
Orele tarzii ale noptii au adus pe scena metal pe nemtii suparati de la Kreator, care si-au propus de la bun inceput sa rascoleasca pletele celor prezenti in fata scenei, debutand furios pe acordurile piesei Violent Revolution. Publicul nu s-a dat inapoi de la a lua in serios invitatia trupei, zgaltaind cu putere gardul aflat in fata scenei. Kreator au demonstrat ca isi merita renumele, abordand concertul extrem de profesionist, cu furie chiar, riff-urile grele si vocea puternica facandu-ti parul maciuca, pe piese ca Phantom Antichrist, Extreme Agression, Enemy of God sau Voices of the Dead.