Chaos Fest 2008

Asteptam cu mare nerabdare de ceva vreme editia 2008 a Chaos Fest, fiind foarte incantat de perspectiva de a-i auzi live pe italienii de la Graveworm, trupa ce a fost capul de afis al festivalului.
Sa incepem insa cu inceputul ... Evenimentul s-a desfasurat in Amfiteatrul Eminescu, iar norocul a facut ca vremea sa fie frumoasa si insorita, facand din alegerea unui spatiu in aer liber una fericita.

Lord Belial

In momentul in care am ajuns, pe scena urcasera deja cei de la Eastern Front. Cu toate ca black metal-ul abordat de ei e de inspiratie clasica in cadrul genului, mi-au placut per total ca sonoritate. Prezenta scenica a avut un pic de stangacie as zice, dar poate ca nici scena deschisa si lumina zilei nu i-a avantajat. Publicul s-a aratat in general multumit de prestatia britanicilor.
Despre public acum .... Mi s-a parut lume destul de putina, impartita pe grupuri de prieteni, cu un pic mai multa densitate in fata scenei, unde oamenii pareau mai hotarati sa se manifeste ca niste metalisti plini de energie. Oricum, eram sigur ca vor veni in numere mai mari pe masura ce avea sa se apropie momentul intrarii pe scena a „greilor”.

Lord Belial

Au urmat Apostasy. Cu toate ca nu-i stiam, mi-a sunat foarte bine ceea ce au avut de oferit. O combinatie de death si black inspirata, cu parti de chitara spre death tehnic, momente de death melodic si clape atmosferice de black. Singura remarca negativa este legata de clapele care „se incapatanau” sa nu se lase auzite decat cu greutate, in ciuda stradaniei si pasiunii evidente pe care le demonstra claparul. Reactia entuziasmata a publicului a fost pe masura show-ului de calitate atat din punct de vedere muzical cat si ca prezenta scenica.
Am impresia ca in timpul acestei parti unii din fani au inceput sa treaca dincolo de gard si sa participe direct la reprezentatia scenica prin „headbanging viguros” chiar in zona  scenei in care membrii trupei mai avansau periodic. Interactiunea aceasta directa s-a pastrat cu consimtamantul si chiar cu incurajarea trupelor si pe parcursul show-urilor urmatoare.

In continuare au aparut pe scena Lord Belial. Intampinati cu mare incantare de public, suedezii au oferit un show excelent, in forta si cu pasiune. Publicul din fata scenei a fost absolut minunat, cu toate ca cei din celelalte zone ale amfiteatrului nu s-au aratat in general la fel de receptivi. Eu am fost insa total prins in atmosfera si nici n-am realizat cand a trecut timpul. Am apreciat foarte mult piesele de pe noul album, ce au sunat excelent live. Bis-ul a dat noi motive de incantare pentru fanii inflacarati, cu piese mai vechi. Un show de nota 10, cu tot ce i-a trebuit atat din partea trupei cat si a fanilor.

Graveworm

Cu toate ca ma asteptam la public mult mai numeros pe final, nici macar headlinerii Graveworm nu au reusit sa umple prea multe din locurile goale. Cu tot entuziasmul cu care asteptam sa-i vad, prestatia italienilor m-a lasat insa descumpanit. Problema mi s-a parut sound-ul trupei pe scena, care nu a avut nici o legatura cu sound-ul pe care il stiam de pe albume. Clapele nu se auzeau aproape deloc, luand din start cel mai interesant element, care lega laolalta combinatia de elemente black si death, iar trecerile intre cele 2 tipuri de voce pe care le apreciam atat de mult pareau acum fortate si neinteresante. Cu toate acestea, in jurul meu lumea parea a simti foarte intens muzica (in forta de altfel) si se manifesta cu pasiune, dorind sa urce pe scena pentru a fi alaturi de trupa. Am apreciat acest lucru, cu toate ca nu prea intelegeam exact ce s-a intamplat cu acel sound Graveworm care imi placea atat de mult.

Graveworm

Am apreciat totusi partial Dreaming Into Reality si aproape total Fear of the Dark, pe care, in momentele mai calme din punct de vedere instrumental s-au mai auzit si clapele. Si italienii au oferit un bis, care nu m-a miscat insa deloc. Nu vreau sa fiu foarte critic fata de trupa, fiindca banuiesc ca altfel ar fi fost situatia daca sonorizarea ar fi functionat cum trebuie pe sectiunea clape, dar din punctul meu de vedere exista o parte de vina in a urca pe scena fara a stii sigur ca un instrument de baza pentru sound-ul abordat se aude asa cum trebuie.
Membrii au lansat o invitatie pentru toti doritorii de a veni in Live Metal Club dupa concert, unde intr-adevar au fost disponibili pentru discutii, autografe, fotografii sau pur si simplu stat la o bere, la fel ca si cei de la Lord Belial.
Per total un eveniment pe care l-as fi regretat daca n-as fi participat, in cadrul caruia am auzit o serie de trupe pe care fie nu le cunosteam, fie nu le vazusem live, facand in general un show de calitate (chiar daca in compania unui public destul de putin numeros). Graveworm, din punctul meu de vedere, au fost tradati de sonorizare, ce a transformat muzica lor dintr-una interesanta intr-una simplista, in timp ce Lord Belial, desi nu au fost headlineri, au sunat mult mai bine si au fost pentru mine adevarata forta muzicala a festivalului.