Concert de lansare Truda si Bucovina la Bucuresti

Promovat drept o intalnire intre prieteni, evenimentul concertistic desfasurat pe 13 noiembrie in Cage Club, local cladit pe scheletul defunctului LMC, a ridicat semne de intrebare inca de la programul pe care acesta il propunea. Trecand peste disparitia trupei Krepuskul de pe afis si modificarea datei evenimentului, (impedimente de altfel de inteles, avand in vedere programul incarcat al trupelor si problemele de tot soiul ce se ivesc pe ultima suta de metri in ceea ce priveste logistica si organizarea concertelor romanesti de metal), nu am inteles de ce ultimii pe scena au fost clujenii de la Altar. Asta,  avand in vedere ca Truda si Bucovina isi lansau albumul “Agro-Cultura”, respectiv EP-ul “Duh”, drept urmare cele 2 trupe ar fi trebuit sa tina capul de afis al serii.
Trecand peste aceasta problema, ma voi opri un pic asupra locatiei, care a suferit schimbari spectaculoase din toate punctele de vedere. Desi numarul mare de fani ce au impanzit locul in seara de 13 noiembrie nu mi-a permis sa explorez mai in amanunt noul interior, pot da asigurari ca, in afara de mici detalii, nimic nu mai aduce aminte de atmosfera batraneasca a fostului LMC.

Nimerind pe la jumatatea recitalului sustinut de prima trupa a serii si anume Negative Core Project, care au incercat sa destinda atmosfera aglomerata printr-un death/thrash masiv influentat de Sepultura post-Arise, nu mi-a ramas decat sa constat ca oamenii se pot ridica la inaltimea unui show live in care randurile din fata sa se piarda printre headbang salbatic si moshpit. Din pacate, sonorizarea nu i-a ajutat foarte mult, dar nici “acel ceva” care sa ii faca de retinut si de cautat pe viitor. Din nou pacat, deoarece combinatia nefericita de death corizat cu thrash metal rudimentar nu pare sa se incadreze cu succes in peisajul metalic romanesc. Totusi, cred cu tarie ca Negative Core  Project imi vor infirma spusele, iar pe viitor vor incorpora in muzica lor mai multa originalitate si inspiratie.

Urmatorii invitati pe scena au fost Abigail care au oferit, probabil, cele mai bune momente ale unei seri incununate de nenumarate mediocritati. Insotiti de un alt baterist doar pentru acest eveniment, membrii trupei au decis sa isi exprime recunostinta fata de efortul acestuia prin afisarea lui pe ecranul din spatele scenei pe toata durata show-ului. Un gest frumos, fair-play, care merita apreciat, iar piese ca “Sweet Cruelty” sau “Kogaion” m-au provocat sa cercetez mai amanuntit muzica acestei trupe cu o activitate de peste 10 ani, desi nu sunt un fan al sonoritatilor de factura doom/death metal cu influente gotice. Intercalati intre doua trupe cu sound bataios, Abigail au sunat foarte bine, limpede, interesant si profund precum linistea dinaintea furtunii clujene orchestrate de Truda.

Din nefericire, gasca clujeana, nu m-a facut niciodata sa tremur de placere, dar din nou dau vina pe mine si este de retinut abundenta de sustinatori infocati care tin isonul baietilor la concerte prin headbang, maini in aer, urlete, stage diving si moshpit. Solistul-chitarist Fotzey a tinut sa se comporte ca un showman, in mare parte a reusit, a cerut bere din partea publicului pe care l-a rasplatit cu noul DVD proaspat lansat in seara de sambata. Setlistul a fost alcatuit din  piese de pe primul album “Taraf Nation” incepand cu “Mesaj becalian” si continuand cu “Boala”, “Popa” sau “Violu’ de la ora 5”, dar si noutati, totul impachetat intr-un recital ce a facut publicul adunat buluc in fata scenei sa se dezlantuie vijelios. Insa fara sa isi epuizeze resursele pentru intalnirea cu Bucovina care s-a dovedit a fi una napraznica.

Cu un recital prelungit, Bucovinenii au incantat publicul cu piese de pe apreciatul album “Ceasul aducerii aminte” cum ar fi bisatele “Strasnic neamul meu” si “Luna preste varfuri” sau “Valea Plangerii”, “Bucovina, inima mea” “Sunt munti si paduri” si “Vinterdoden”. Nu au lipsit nici nou-lansatele “Mestecanis” sau “Vuiet de negru izvor”, iar trupa si-a prezentat noul basist in persoana lui Vlad Datcu, inlocuitorul lui Tudor “Beks”.Din nou, sonorizarea nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor, vocea solistului Bogdan Luparu auzindu-se incet pe toata durata recitalului, iar sunetul fiind deseori inghesuit, ceea ce a ingreunat experienta live propusa de  formatie. Scumpi la vedere in capitala, Bucovina au dat tot ce era mai bun si au lasat in urma lor un show ce cu siguranta va fi tinut minte de cei prezenti.

Ultima trupa a serii a fost Altar care au avut de infruntat oboseala publicului, acumulata de la trupele anterioare, dar explozia de vitalitate emanata constant de solistul Andy Ghost a fost indeajuns pentru a-i anima pe spectatorii ramasi in fata scenei pentru moshpit. Nu mai sunt de ceva ani un ascultator dedicat al trupei Altar, considerand astfel ca timpul a trecut peste noi toti indiferent de varste, mentalitatile s-au mai schimbat, ba chiar tind sa evolueze spre mai bine, iar mesajul direct si puternic protestatar livrat de catre trupa nu mai este la fel de valabil ca in urma cu cativa ani. Altar par totusi ca nu vor sa schimbe nimic din ceea ce ii reprezinta, dar judecand cu un creier un pic mai dezvoltat ca acum 4 ani, tind sa cred ca muzica lor se adreseaza acelui tip de public interesat mai mult de excesivitatea explicita decat de mesajul cu adevarat percutant despre problemele care nu vor sa ne dea pace. Subiectul ar merita mai detaliat dezbatut, dar locul lui nu este aici, asa ca ma voi limita doar la ceea ce am vazut in seara de 13 noiembrie in incinta clubului Cage unde am asistat la un concert cu plusuri de tinut minte, dar si minusuri iritante, insa intotdeauna ramane loc de mai bine.