concerte

Cu picioarele in aer! – Romanian Thrash Metal Fest: Prima Editie

Cu picioarele in aer! – Romanian Thrash Metal Fest: Prima Editie
TRUPE: Eufobia, Krow, Onslaught, Taine

 RTMC. Cu aceste patru litere asociem reusitul festival care a avut loc sambata seara in eternul Fabrica Club.  Inainte de a trece la subiect va propun sa analizam un pic ceea ce se afla in spatele acestei initiative. Romanian Thrash Metal Club este o asociatie infiintata in 2011 de catre o gasca prieteni uniti de aceeasi pasiune: muzica metal. Dupa cum spune si titlul, acest club se adreseaza in primul rand ascultatorilor de thrash metal, un gen mult prea important pentru acest tip de muzica, dar care nu prea si-a gasit loc pe scena noastra. Imi aduc aminte ca acum ceva vreme sedeam la o masa cu cativa prieteni (mare parte dintre ei membrii fondatori ai clubului) si numaram pe degete formatiile care au incercat sa cante thrash metal in Romania. Multe dintre ele au disparut ori s-au reprofilat pe alte segmente. Era o vanatoare de informatii cat se poate de incitanta mai ales ca numarul mic de trupe care si-au incercat norocul cu acest gen nasteau dezbateri incinse. Suna siropos, dar este cat se poate de adevarat. Intr-o scena metal care s-a aflat mult timp in agonie RTMC reprezinta un tip de demers care poate ridica stacheta. Materializarea acestui demers este festivalul despre care vom vorbi in randurile urmatoare. 

Fiind un eveniment in sine, festivalul a fost dublat si de o noua editie tRock, un soi  de mini-bazar cu tematica metal de unde ascultatorii isi pot procura cd-uri, dvd-uri, patch-uri, tricouri si altele la preturi accesibile avand la dispozitie o gama variata de produse de la mainstream pana la cea mai joasa treapta a underground-ului.
 
Organizatorii au fost generosi si au adus in fata publicului 9 formatii.  7 tari. 2 continente. Un singur festival. 
 
Ostilitatile au fost deschise de bulgarii de la Eufobia. Un mix de thrash, death si ceva groove bine ambalat pe track-uri precum Justine sau Graveyard.  Fara a suna cumva special muzica celor de la Eufobia e rodul unei munci constiincioase, iar eu am fost placut surprins de desele schimbari de ritm intalnite in piesele lor. De asemenea, solistul stia destul de bine romana dedicand la un moment dat o piesa pentru fetele frumoase din sala ceea ce combinat cu accentul lui a fost destul de amuzant. Bulgarii au venit pregatiti, au incins atmosfera si au parasit scena pentru a le face loc celor de la Sanctrum. Intre timp am decis sa arunc ochi si pe tarabele tRock-ului si as vrea ca acest eveniment sa aiba loc cat mai des deoarece foamea de muzica este mare, iar cativa dintre noi mai inimosi nu avem o problema in a plati pentru ceea ce vrem sa ascultam. Poate si un magazin prin centru ar fi o idee buna. Insa ne intoarcem pe scena cu suedezii de la Sanctrum. O trupa tanara cu doua albume la activ, in verva, cu un sound specific noului val de metal. As prefera sa spun trupa experimenteaza idei de thrash pe un schelet groove pe care il stapanesc foarte bine. Printre spectatorii cei mai tineri din fata muzica lor a avut efect deoarece a indemnat la headbang si agitatie. O pregatire reusita pentru urmatorii invitati ai serii, sarbii de la Nadimac. O trupa ce aproape ca nu mai are nevoie de nicio prezentare si pentru a doua prezenti pe o scena romaneasca dupa show-ul incendiar sustinut in 2011 in deschiderea gigantilor de la Sodom. Nu s-a schimbat nimic de atunci, atitudinea sarbilor ramanand neclintita, iar muzica exploziva. Asociez piesele celor de la Nadimac cu o masina distrugatoare din jocul old-school Carmageddon, dar rulata la o viteza supersonica. Seara incepuse de mult, dar o data cu aparitia sarbilor lucrurile au urcat mult mai sus. Thrash metal fara emotii si fara compromisuri, iar prezenta lor aici sper sa anime un pic lucrurile si in tabara noastra. Europa are la inaintare un val tsunami de thrash metal care merita aplaudat, iar frenezia lui isi intinde tentaculele dincolo de continent. Nadimac stau foarte bine langa  Blood Tsunami, Evile sau Suicidal Angels, trupe etalon ale noii generatii europene de thrash metal.
 
Insa adevarata surpriza a serii (cel putin pentru mine) au fost italienii de la Violentor, o experienta complet noua, dar in acelasi timp fascinanta. Am recunosc influente evidente de Motorhead, Discharge, Venom, acel rock´n´roll nebun ce ne darama si astazi, dar intr-o forma personala. Am ajuns acasa si am inceput sa sap dupa ei pentru a descoperi ca in 3 ani de la infiintare au lansat doua albume Violentor si Rot, iar ceva imi spune ca nu se vor opri aici. A meritat. Moshpit-ul violent, pletoseala, entuziasmul. Astept cu nerabdare un nou concert Violentor. Ne oprim pentru a ne trage putin sufletul, un pic alcoolizati, bucurosi de o seara ca aceasta.

Era timpul pentru Taine. Pentru mine o premiera live pentru altii o revedere cu o formatie ce a avut de infruntat un parcurs sinuos in cei 20 de ani de existenta. De aceea, bucurestenii au ales acest fest pentru a aduce in fata ascultatorilor un show special. S-au perindat pe la chitara si bas fosti instrumentisti din trecutul formatiei, iar setlist-ul a fost alcatuit din piese vechi si foarte vechi, unele foarte rar cantate chiar si la inceput. Imi amintesc de Repeant, The End, iar de pe albumul Cealalta Parte au fost alese Ce esti tu, Pierdut sau Prea Mult. Un recital mai asezat, ceva mai atipic pentru propunerea festivalului, dar binevenit in conditiile unei revitalizari a unei trupe care a avut o contributie importanta la fenomenul metal romanesc. Solistul Andy Ionescu a dat dovada de energie fata de mai timizii sai colegi care se multumeau doar sa alerge cu degetele pe instrumente, dar el a avut pentru toti. A fost comunicativ, iar prestatia celor de la Taine a fost punctul de tranzitie catre trio-ul exploziv ce avea sa urmeze.

Sa ii descoperim de rand. Brazilia este patria unor trupe istorice precum Sepultura sau Sarcofago, Ratos de Porao sau Attomica. Insa din sincretismul exotic si tribal s-au ivit Krow, o formatie pe val care aproape a distrus scena din Fabrica. II asteptam cu nerabdare pentru a doua oara la noi. Au mai fost si 2010, un show incendiar de la care am plecat naucit asa ca ocazia de a-i revedea a fost de neratat. Nu am fost dezamagiti. Urmand aceeasi linie impusa de la Before the Ashes incoase, brazilienii nu s-au dezmintit. Au mai adaugat agresivitate lasand un pic elementele de crossover in spate pentru o mica fuziune cu death metal care suna foarte bine. Atitudinea a fost de milioane lucru resimtit si in public. S-a facut moshpit la greu, crowd surfing,  headbang, tot meniul. Vocalul Guillerme a fost de neoprit, o voce infernala, tenebroasa, secondata de precizia celorlalti instrumentisti si in special a bateristului, un exemplu de seriozitate in spatele setului sau. Este destul de ciudat sa stii ca ai vrea sa spui mai multe despre ceva de-a dreptul reusit, dar cuvintele vin foarte greu si par prea mult, dar si prea putin.

Nu trebuie sa ai un vocabular imens ca sa exprimi senzatia valsului toxic, dar timpul parca fugea ca un gand si iata ca pe scena rasar Infest o alta trupa din Serbia, un model feroce. Trecand peste mesajele anti-orice am remarcat prestatia vocalului Zoran ¨Vandal¨ Sokolovic care ma ducea cu gandul la un soldat pe un camp de batalie. Arma lui e chitara, iar cauza lui e publicul din fata scenei care traieste in acest sinistru, dar placut mic univers metal unde orice nebunie este scoasa din plamani si calcata in picioare. Deaththrash fara mari fineturi, imbibat in zgomot, iar seara continua in nota propusa.

S-a facut liniste, un lucru pe care nu il mai simtisem de mult sau asa mi se parea. Imi dadeam seama ca pe scena trebuie sa apara Onslaught, iar lumea se pregatea. Asteptarea a fost scurta si iata ca pe scena s-au inghesuit cei cinci thrasheri englezi dand drumul unui recital demn de un headliner. Am remarcat stofa britanicilor care au avut parte de cel mai bun sunet de pana atunci, o sectie rítmica ceas, o reintalnire cu albumul The Force si cu vocea plina de resurse a lui Sy Keeler. A durat aproximativ o ora, unora li s-a parut ca au trecut doar vreo zece minute, am fi dorit mai mult, dar ne simteam un pic epuizati, iar o trupa ca Onslaught te poate ridica de jos pentru a te arunca la loc. Sub pamant. Si s-a dus ca vantul. Acum la final de cronica imi dau seama ca decizia de a rezuma intregul festival la o singura zi a fost o decizie buna. Am avut parte de pastile scurte, bine dozate, cu efect pe termen lung in memorie. Concert, targ de merchandise, afterparty si ca sa il citez pe Denzel Washington in ¨Training Day¨: ¨I mean Jesus, what do you want more?¨ Stiu ce vreau. Romanian Thrash Metal Fest Editia 2.
 
Bravo RTMC!
Autor: Bogdan Drumea
Vezi galeriile trupelor: Eufobia, Krow, Taine,

Data concert:  October 18, 2012  | 13 Comentarii  | 3566 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Cu picioarele in aer! – Romanian Thrash Metal Fest: Prima Editie

  • Spinecrusher?

    1. Posted by vladbusca | 18 Octombrie 2012 11:29
  • Nu i-am mai prins.

    2. Posted by Disciple | 18 Octombrie 2012 18:38
  • ca sa-l lamuresc si Megadethrax care facea pe desteptu in emisiune la lenti, Violentor au un singur album. Rot nu e inca lansat, chiar daca eu am CD-ul...

    3. Posted by hell9level | 19 Octombrie 2012 10:34
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte