DEFTONES si Arenele Romane, 13 august zi cu rock

In urma cu cinci ani, in data de 26 iunie 2006 mai exact, Deftones concertau pentru prima data in Romania. Ca si atunci si de aceasta data locatia evenimentului a fost tot in Bucuresti, la aceleasi Arene Romane, una dintre putinele locatii decente din capitala pentru astfel de evenimente. Voi lasa la o parte concertul de acum cinci ani si imi voi indrepta atentia asupra evenimentului ce a avut loc in data de 13 august 2011.

Anuntata ca ora de deschidere a portilor, ora 17:00 s-a dovedit a fi de fapt ora 18:00, o ora de intarziere care este posibil sa fi fost luat ca marja de eroare de catre organizatori pentru ca trupele de deschidere sa nu cante in fata unor Arene Romane aproape goale, daca tinem cont de faptul ca o buna parte din public nu este inca invatat sa se prezinte la ora anuntata de organizator.

Primii care au urcat pe scena au fost constantenii de la White Walls, un nume ce a primit o noua sansa de a canta in fata unui public roman mai numeros, dupa concertul sustinut alaturi de germanii de la Blind Guardian. Incepand energic cu Friends for a While, piesa ce de altfel deschide si albumul lor de debut (Mad Man Circus), White Walls nu au stat prea mult pe ganduri si s-au comportat ca o trupa mare oferind, o prestatie la inaltimea aprecierilor primite din partea fanilor, dar si a presei de gen. Din playlist-ul constantenilor nu au lipsit nici ...Into the Water, The One Who Walks… si nici Curtains, piesa cu care si-au facut si iesirea din scena. Mai devreme spuneam ca consantenii au primit sansa de a canta in fata unui public roman mai numeros, din pacate publicul s-a dovedit a nu fi atat de numeros si nici atat de receptiv la muzica lor cat ar fi trebuit. Din pacate suntem destul de mult in urma ca perceptie asupra muzicii, probabil ca daca White Walls ar fi avut ca tara de bastina SUA, Germania, Anglia, Suedia sau orice alta tara cu un public cu o perceptie mai deschisa, mai sanatoasa asupra muzicii, trupa ar fi avut mai mult de castigat. Totusi in data de 1 octombrie 2011, White Walls vor concerta in cadrul festivalului Prog Power Europe din Olanda alaturi de trupe precum In Mourning, Mekong Delta si Symphony X, olandezii s-au prins de schema, noi mai putin.


 

Dupa o scurta pauza locul baietilor de la White Walls pe scena a fost luat de clujenii de la Luna Amara. Fara prea multe discutii clujenii au inceput recitalul cu Gri Dorian, o piesa ce are cumva un statut de clasic in repertoriul trupei. Nu au lipsit nici piese precum Dizident, Loc Lipsa, Oras dar si doua compozitii noi Pietre in Alb si In Gol. Diversitatea este un lucru bun, ca trupa, ca muzician te ajuta sa exprimi diverse stari, sa transpui in fata ascultatorului o paleta mai vasta de trairi si sa ii arati cate ceva din ceea ce te-a influentat ca om si ca artist, dar totusi inclin sa cred ca muzica baietilor de la Luna Amara ar avea mai mult de castigat daca aceasta diversitate ar fi putin mai controlata. Din pacate show-ul clujenilor nu a fost atat de reusit pe cat m-as fi asteptat. Mi-as fi dorit mai mult din partea baietilor de la Luna Amara, tinand cont de anii de experienta pe care ii au in spate. Poate data viitoare va fi mai bine.


 

Urmatorii pe scena au fost Parazitii, o alegere putin ciudata, dar care s-a dovedit a fi castigatoare. Baietii au aratat ca se simt confortabil in fata unui public ascultator de sonoritati rock, iar publicul s-a dovedit receptiv. Printre piesele interpretate de Parazitii s-au regasit Emotii, Din Coltul Blocului, We Don't Care cantata alaturi de Mark One 1, Vicii cantata alaturi de Bitza si acelasi Mark One 1. Poate ca Parazitii ar trebui sa fie o prezenta mai frecventa la evenimentele alternative metal/rock si hardcore, asta cu atat mai mult cu cat printre preferentiele muzicale ale lui Cheloo se numara trupe precum Death Angel si Hatebreed.


 

Dupa Parazitii, inainte de Deftones, au urmat pe scena timisorenii de la Implant Pentru Refuz, sau Implant For Denial cum isi zic trupetii mai recent. Bine primiti de o parte din public si destul de comunicativi, IPR sau IFR (cum preferati), au pregatit terenul sau mai bine spus au incalzit publicul inainte de Deftones cu piese precum Sidef, Break the Flow si In Soare Deschis.
 

Dupa o asteptare ce avea sa prefateze unul dintre cele mai reusite concerte din acest an de pe plauirile mioritice, iata ca am ajuns la headliner-ul serii: DEFTONES! Cu peste 20 de ani in spate de experienta, concerte nenumarate si discuri ce au primiti aprecierea bine meritata, Deftones inca sunt aici, sunt vii si fac ceea ce stiu mai bine, canta! Si canta al naibii de bine. Incepand concertul cu Diamond Eyes, piesa ce da de altfel si titlul celui mai recent album de studio al formatiei, Deftones au luat cu asalt publicul ce se stransese in jurul scenei precum se strang crestinii la biserica in zi de post. Fara a sta pe ganduri si fara nici un fel de discutii, Deftones au continuat sa loveasca cu Rocket Skates, o alta piesa de pe Diamond Eyes. Slabind putin turatiile, americanii au facut o scurta incursiune pana in anul 1995 de unde au readus la viata Birthmark si Engine No. 9, piese ce figureaza pe acum detinatorul al disculului de platina, albumul Adrenaline. Urmatoarele pe lista au fost Be Quiet and Drive (Far Away) si My Own Summer (Shove It) de pe Around the Fur, material ce a fost si el certificat cu discul de platina in data de 7 iunie 2011.



 

Urmand aceeasi directie cronologica, Deftones au prezentat trei piese de pe acum clasicul disc White Pony (2000): Digital Bath, Knife Party si Korea. Ajungand si la penultimul disc ce l-a avut pe basistul Chi Cheng in componenta, Chino Moreno i-a dedicat piesa Minerva colegului sau de trupa ce din pacate in momentul de fata inca se afla in coma. Acest moment, fara a avea parte de dulcegareli si sentimentalisme, a fost bine primit de public care a aplaudat la scena deschisa initiativa trupei. Dupa Minerva, Deftones au continutat show-ul tot cu o piesa de pe acelasi album, Deftones (2003), Bloody Cape. Si iata ca iar am ajuns la albumul Diamond Eyes, doar este cel mai proaspat disc al lor, nu? Urmatoarea piesa a fost You've Seen the Butcher sosita brat la brat cu Sextape. Mi-a placut faptul ca trupa a inclus in playlist si patru piese de pe noul disc, destul pentru a avea o imagine asupra a cum suna live noile compozitii si suficient pentru a nu neglija vechiile compozitii ale formatiei. Au mai urmat rand pe rand Feiticeira, Elite, Change (In the House of Flies) si Passenger. Mi-as fi dorit totusi ca trupa sa fi inclus in playlist si Back to School, cam un fel de Cherry Pie (Warrant) pentru Deftones, daca ne gandim asupra faptului ca cei care au venit cu ideea promovarii acestei piese au fost cei de la casa de discuri. De public ce pot sa spun? Au fost aproximativ 2500 - 3000 de oameni, al naibii de putina lume daca ne gandim nivelul la care este Deftones. Dar daca ne amintim cati oameni au fost si la concertul Faith No More de anul trecut, cumva am spune ca astia suntem. Nu vreau sa ma gandesc cat de putina lume ar veni la un concert Ghost, Angel Witch sau Pentagram de exemplu. Suntem in urma la ani lumina, dar sper ca vom recupera.