Mourning Beloveth, Eye of Solitude, Abigail si Descend Into Despair in concert la Cluj Napoca

Concert exclusiv pentru doomsteri, in Cluj, evenimentul a fost partea a doua din seria de doua concerte Bucuresti-Cluj. Am avut sansa sa asistam la un eveniment unde scena era impartita intre formatii cu experienta de peste 20 de ani, dar si de una care este boboc in activitatea concertistica. Pentru Descend Into Despair concertul din Cluj din data de 16 04 2016 a fost al doilea concert al lor, primul fiind in Bucuresti, pe data de 15 aprilie.
Trupa s-a format inca din 2010 si are la activ un demo, un EP, un single si un album. In prezent lucreaza la urmatorul material de studio, de pe care au interpretat 2 piese in concert: "Alone with my thoughts" si "Domnatio memoriae". Ne-au soptit doar ca albumul va fi lansat in acest an. Au interpretat si alte doua piese de pe "Bearer of All Storms", lansat in 2014: "Portrait of rust" si "Mirrors of flesh", compozitiile fiind primele atat in concert,  cat si pe album. Ultima piesa de pe EP-ul lor "Vanity Devotion (2011) " , "The day the sun turned to Black" a ocupat ultimul loc din set list.
Despre muzica lor, pot sa afirm ca se integreaza in categoria funeral doom metal, fiind alcatuita din riff-uri simpliste, clapele fiind cele care creeaza o atmosfera melancolica, aceastea constituind o baza elementara la imbinarea muzicii cu transmiterea concomitenta a unei senzatii de agonie.
Trupa Descend Into Despair este probabil putin cunoscuta publicului autohton si din cauza faptului ca pana acum nu au mai cantat live ( cred ca a si fost momentul oportun sa iasa la suprafata dupa sase ani de stat in umbra). Tind sa cred ca Live Nation Promotions a facut o alegere buna,promovand aceasta formatie.
In aceasta seara au cantat,pentru prima data la Cluj si Abigail, chitaristul lor cerandu-si scuze ca a durat 23 de ani pana cand au ajuns si aici. Este o formatie care exista pe scena undergroundului de mai bine de 2 decenii. Au fost primiti cu drag de catre asistenta, oferind in schimb un spectacol foarte dinamic care a sunat si foarte bine, reusind sa sparga gheata si sa determine publicul sfios sa mai faca un pas catre scena.
Setlist-ul lor a fost urmatorul:
•    Astral sleep
•    Astral sleep II
•    Bitterness/Tears
•    Sweet Cruelty
•    Voyage Within
•    It is the night I fear
•    Shades from a distant light
•    Sonnet.


Dupa o pauza chiar foarte scurta, neavand timp nici sa ma hidratez cu o jumatate de bere, au urcat pe scena si englezii Eye of Solitude. Pot sa afirm ca spectacolul oferit de ei a fost si cel mai static, compozitiile lor sunand bine la ureche, dar, chiar si pentru iubitori doom, s-a dovedit ca interpretarea lor a fost mult prea molesitoare, cam aproape de plictis. Au compensat insa prin crearea atmosferei! Muzica lor este inspirata de instabilitate emotionala, de ganduri intunecate, de negativism, de depresie.  Aceste sentimente au fost transmise asistentei, care a stat sobra uitandu-se ori catre scena, ori in neant. Noroc ca a mai aparut aidoma si vocea lui Daniel Neagoe,care a dat un pic de culoare pieselor, o voce usor growl, care a ajutat mult la crearea atmosferei melancolice. Cateodata aveai impresia ca toti membrii formatiei au impietrit, rar schitand cate un gest.
Ce mi s-a parut original si potrivit prestatiei lor a fost decorul! Pe scena erau 6 lumanari cu foc artificial, care ardeau cand mai intens, cand mai incet, aproape sa se stinga.
Piesele interpretate de acestia au fost urmatoarele:
•    Cenotaph
•    This is Goobye
•    A Sombre Guest
•    Loss
Am dat o geana pe la stand-urile trupelor,am vazut un tricou cu Abigail care mi-a facut cu ochiu’ (pacat ca am deja o colectie de tricouri care imi ajung pentru doua vieti), si m-am si indreptat catre primele randuri, in timp ce rasunau primele riff-uri ale irlandezilor Mourning Beloveth, care si-au inceput recitalul cu piesa "The words that crawled", iar concertul lor, din prima pana in ultima clipa fost memorabil. Compozitii bune, sunet bun, prezenta scenica, totul la superlativ. Publicul s-a ingramadit in fata, lumea vroia sa auda, sa simta, sa vada muzica si pe muzicieni. Inca din prima clipa a fost captivata atentia si simturile asistentei, privind in jur, atmosfera era fascinanta, unii membrii ai asistentei nu puteau sa-si ia privirea de la scena, altii au simtit fiecare vibratie din incapere.
Din 2002 au facut un salt pana in 2015 la albumul "Rust & Bone", interpretand piesa "The mantle tomb", urmata de "Primeval Rush", "In mourning my days" si finalizandu-se cu "Nothing has a centre" de pe albumul "Formless" din 2013.
Era inevitabil sa-ti mai sara privirea de la partea stanga a scenei, locul care era ocupat de Frank Brennan, chitaristul-vocalist, un muzician,care s-a nascut sa fie pe scena. Miscarile si vocea lui parca erau demne de opera creand o atmosfera epica.

Evenimentul a inceput in jurul orei 19:15 si a luat sfarsit inainte cu cateva minute de miezul noptii, 4 ore si jumatate de muzica live de calitate!