concerte

OST Fest - ziua 3

OST Fest - ziua 3
TRUPE: Lake of Tears, Megadeth, Motorhead, Tiarra, W.A.S.P.

Si OST Fest ajunge la final printr-o cea de a treia si ultima zi de festival plina de amintiri memorabile. Un line-up extraordinar al unui festival care dincolo de micile neajunsuri si caldura istovitoare nu doream sa il vedem incheiat.

Ostilitatile au inceput cu Reborn, o trupa noua din informatiile pe care le-am cules, dar care suna foarte bine si cu un inceput promitator pe scena. Un mix de heavy metal cu elemente de thrash (vrem mai mult!!!), ceva funk si hard rock alimentate de un vocal energic. De remarcat faptul ca unul dintre chitaristi, cred ca este vorba de cel poreclit Portocala, are niste asemanari cu legenda Jeff Hanneman atat la aspect, cat si la stilul cu care manuieste chitara electrica. Un inceput de bun augur si trecem in viteza la Metrock, o formatie cu un parcurs sinuos pe scena romaneasca de metal. Imi aduc aminte cu placere de vremea cand audiam albumul de debut ¨Castelul de Nisip¨, un compendiu de rock clasic compus cu mare finete de catre niste instrumentisti care din nefericire s-au pierdut in negura timpului. Anii au trecut, componenta s-a schimbat si Metrock a facut un pas pe linia metal cu A Kind Of Hell, un disc lansat in 1994. Albumul combina sonoritati power metal cu ceva scapari de thrash (o observatie trista avand in vedere ca rareori putem gasi in istoria metalului autohton compozitii thrash inchegate). Stiu sigur ca George Patranoiu, chitaristul trupei admira formatii precum Machine Head sau Annihilator, deci influentele lor au fost cat se poate de interesante. Trecem la concertul propriu-zis care a durat foarte putin, aproximativ 25 de minute timp in care am audiat piese precum ¨Street Fighter¨, motiv de amuzament din partea celor prezenti, ¨Mother¨, ¨Stranger¨ sau ¨Kills These Hookers¨(Jack The Ripper). Impresia lasata de Metrock a fost una nostalgica si se simtea in atmosfera un oarecare regret ca au cantat asa putin. Cu toate astea, formatia a revenit si nu e scumpa la vedere.

Scena s-a eliberat, iar crowd-ul si-a marit substantial numarul. Era randul celor de la Lake Of Tears sa isi faca aparitia. Pentru a patra oara in tara noastra, o alta formatie din Suedia prezenta la OST (in ziua doi am avut parte de Europe), dar de aceasta data dintr-o zona metalica, dar si ceva mai melancolica. Stiam ca probele de sunet vor dura ceva mai mult asa ca m-am gandit sa ma las ispitit de mancarea care se servea in incinta zonei de festival. Ajuns la standul cu pricina observ ca preturile erau afisate in lei, asta in conditiile in care modalitatea de plata era tot o jumatate de jeton, un jeton sau mai multe. Nu am inteles care era spilul asa ca m-am gandit sa intreb. Proasta decizie. Am fost deranjat de atitudinea pseudo-ciobaneasca a responsabilului de acolo, care mi-a raspuns pe un ton foarte superior ca nu are rost sa coreleze fiecare suta de grame de carne fripta pe valoarea unui jeton. Iar cum romanul e bun de gura a mai si completat prin faptul ca ar fi greu sa gandesc. Eu zic ca e greu sa te abtii de la comentarii care se vor inteligente si am observat ca omul se purta mai la fel cu fiecare musteriu in parte, dar si cu personalul sau. Mancarea a fost la fel ca momentul anterior povestit asa ca ori de nervi, ori din cauza soarelui, dar clar din cauza neatentiei mi-am uitat borseta pe masa la care am mancat.

M-am dus linistit sa ii vad pe Lake Of Tears si cucerit de muzica lor ca o adiere a unei brize de toamna am uitat complet de mica gentuta in care aveam lucrurile cele mai de pret. M-am trezit brusc din toropeala si am fugit sa o caut. Am fost uluit sa vad ca la masa la care statusem sedeau vreo 3 sau 4 motociclisti veritabili, iar gentuta statea nemiscata in aceeasi pozitie in care am parasit-o eu. Mi-am cerut scuze, am luat-o, am multumit din suflet pentru grija si am fost un pic certat pentru neatentie, ce-i corect, e corect si m-am intors inapoi la concert. M-am decis sa relatez despre acest fapt pentru a scoate in evidenta niste aspecte pe care le gasesc respectabile la aceasta, hai sa o numim categorie sociala, pe care o reprezinta rockerii, metalistii, bikerii, punkerii, etc. Fara sa fac discriminari cred ca in cazul unui alt gen de eveniment muzical as fi putut sa imi iau adio de la mica gentuta. Respect!

Revenim la Lake Of Tears. Ii mai vazusem si vara trecuta la Arenele Romane si spuneam in cronica aferenta acelui concert ca sound-ul fusese intr-o traditie rock decat metal. Iata ca lucrurile au stat altfel acum, iar setlist-ul a fost compus din piese precum ¨Taste Of Hell¨, ¨Raven Land¨, ¨The Greymen¨, ¨Illwill¨, ¨Demon You – Lilly Anne¨,  sau ¨Crazyman¨. Nu au lipsit nostalgiile despre toamna cu ¨So Fell Autumn Rain¨ si ¨Forever Autumn¨. S-a auzit foarte bine din zona de Normal Circle si in ciuda faptului ca muzica lor este un mix de melodicitate, pastile de metal ca pe vremuri si melancolie nordica, suedezii au indus publicului o stare de energie, de revenire, de emotie. Vedeam oameni care dansau pe muzica lor langa altii care isi agitau pletele sau altii care cantau versurile cap-coada. Un show reconfortant, un sound foarte bun si o prestatie excelenta din partea suedezilor care par a fi foarte incantati sa cante in Romania, asa ca usa noastra le ramane deschisa mereu.

W.A.S.P.  O noua portie de heavy metal american, condusa de neobositul Blackie Lawless si a sa trupa de instrumentisti talentati si entuziasmati de faptul ca performeaza in fata unui public fidel. Din nefericire, show-ul lor a durat aproximativ 50 de minute, dar nu au lipsit din program hituri ca ¨I Wanna Be Somebody¨ sau un medley alcatuit din ¨Hellion/ I Don´t Need No Doctor/ Scream Until You Like It¨. S-au facut auziti si prin complexa si melodica ¨The Idol¨ si printre altele ¨On Your Knees¨, ¨Wild Child¨ si ¨L.O.V.E. Machine¨. Sunetul a fost bun cu mici scapari, iar vocea lui Blackie a tinut piept timpului. Spun asta deoarece bannerul din spate anunta aniversarea celor 30 de ani de cariera a unei trupe cu o activitate intensa si foarte apreciata de mai toate categoriile de public. Chitarele se intreceau in solo-uri care de care mai complexe sau exploziv si ca in cazul celor de la Exodus consider ca W.A.S.P. ar fi meritat inca o seara doar a lor deoarece prestatia din acest festival a fost una de zile mari.

Si iata ca a venit randul celor de la Megadeth sa duca spectacolul mai departe. Inceputul a fost tras in jos de sonorizarea ineficienta, dar pe parcurs lucrurile s-au redresat. Sound-ul Megadeth suna bine oricum l-ai da si este inconfundabil. Imi pare rau pentru faptul ca nu au cantat piese precum ¨Skin O´My Teeth¨, ¨Train Of Consequences¨ sau ¨Tornado Of Souls¨, dar nu e nimic deoarece timpanele noastre s-au delectate cu compozitii in verva unor ¨Sweating Bullets¨, ¨HeadCrusher¨, ¨Trust¨, ¨Angry Again¨, ¨In My Darkest Hour¨, ¨Peace Sells¨, ¨Holy Wars…¨, ¨She Wolf¨, hit-ul ¨A Tout Le Monde¨ si clasica ¨Symphony Of Destruction¨.
Recitalul a fost infinit superior celui din 2010 de la Sonisphere, iar multimea a fost extaziata de notele scoase de chitara lui Mustaine. Efectele de voce ar fi putut ramane un pic mai discrete, dar MegaDave s-a achitat cu brio de datorie si a ridicat maini si plete in aer. Show-ul a fost completat si de aparitia pe scena a emblemei Vic Rattlehead, o aparitie grotesca, dar care aduna toata critica dura din textele celor de la Megadeth. 

Ma bucur nespus ca am apucat sa ii vad inca o data destul pentru a face comparatie intre prestanta lor si a altor trupe de thrash metal care impartasesc istoria cu ei si amintirile unor trecuturi de neuitat. Megadeth se vor afla intotdeauna acolo sus si nu ma refer la Big 4 ci la prestigiu si performanta. Thrashing Is My Business…And Business Is Good!

Si ne apropiem de finalul festivalului care se anunta unul a fi Rock´n´Roll! Pe scena si-au facut aparitia Motorhead. Lemmy, Phil si Mikkey au electrizat atmosfera de  la inceput pana la sfarsit. Deviza ramane aceeasi: ¨We are Motorhead And We Play Rock´n´Roll!¨. De peste 30 de ani britanicii continua un drum pe care nu au de gand sa il incheie. Chiar daca in anumite momente varsta isi spune cuvantul inevitabil, nimeni si nimic nu il poate opri pe Lemmy. Romexpo a fost martora unui ¨Overkill¨ din care ne dam seama ca ¨I Know How To Die¨, dar ramanem ¨Over The Top¨. ¨Stay Clean¨ pentru un ¨One Night Stand¨ in al nostru Bucuresti ¨Metropolis¨ ce a adunat rockeri din toata tara, dar si de peste hotare. Pe langa astea ne mai amintim de ¨Bomber¨, ¨Damage Case¨, ¨Going To Brazil¨, Just ´Cos You Got The Power¨, ¨Killed By Death¨ sau ¨Ace Of Spades¨. O formatie de referinta, un nume despre care s-a spus atat de mult, dar totusi atat de putin. Hard rock, heavy metal ambalat cu punk, rock´n´roll si thrash metal, o combinatie care a innebunit si inspirat o tona de artisti astazi consacrati, iar unii dintre ei prezenti pe scena festivalului OST.  Bateristul a oferit publicului un solo de toata frumusetea, betele sale zburau peste tot, iar pe el cu greu il distingeai printre cinele, fusuri si pletele carunte. Nu a putut lipsi Mikkey Dee care a smuls ropote de aplauze printr-un solo zdrobitor de chitara.

Jocurile de lumini au fost de efect, iar sonorizarea buna, dar fara a depasi performanta celor de la Manowar.
Eram epuizat, dar am fost convins sa merg si la scena a doua unde performau Tiarra. Cortul era plin, iar energia pozitiva raspandita in jur demonstra ca seara nu s-a sfarsit. Aplaudati calduros cei de la Tiarra au cedat scena si celor de Khors, Shifting Sands, Voodoo si Code Red.

OST Fest a fost o experienta pe cinste. Intotdeauna vor exista neajunsuri in ceea ce priveste organizarea, iar intotdeauna ramane loc de mai bine. Dar muzica este cea care ramane in amintirea ascultatorilor si gandul de a-i fi vazut la lucru pe idolii tineretii, copilariei sau de ce nu actuali indiferent ca vorbim de Motorhead, Manowar, Overkill, Motley Crue sau Europe.

Publicul a fost variat, o mare bucurie sa vezi categorii diferite la un loc cantand la unison refrene clasice sau mai noi. I-am remarcat si pe membrii Romanian Thrash Metal Club prezenti in numar mare la acest festival si din nou imi exprim bucuria fata de aceasta initiativa.

OST Fest a fost organizat de catre Project Events in colaborare cu Cavalleria Events si prezentat de Rock Fm.

Vezi galeriile trupelor: Lake of Tears, Megadeth, Motorhead, Tiarra, W.A.S.P.

Data concert:  June 17, 2012  | 0 Comentarii  | 3148 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: OST Fest - ziua 3

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte