The Darkest Tour: Filth Fest

TRUPE: Cradle of Filth, Moonspell, Turisas

Asteptam cu mare curiozitate fest-ul din Cluj din doua motive: aveam amintirea placuta din Cluj de la concertul Haggard si in al doilea rand eram curios cum o sa iasa un concert cu trupe care abordeaza genuri atat de diferite.
Asa ca, pe la vreo 18:30 m-am prezentat in fata Salii Sporturilor. Lume nu prea multa, dar o parte din cei prezenti erau cu scopul declarat de a ajunge in primul rand pentru a-si vedea de aproape favoritii. Se da in sfarsit drumul in incinta cladirii, dar nu se poate intra inca in sala; are loc un soundcheck prelungit, timp in care publicul sta pe la bere in fata salii.
Dupa vreo jumatate de ora usile salii se deschid in sfarsit; cei ce vor sa ajunga in primul rand sprinteaza pana la gardul metalic ce-i desparte de scena si isi iau pozitiile mult asteptate. Lucrurile decurg relaxat apoi, nu e imbulzeala.

Suntem pregatiti de concert cu ceva coloana sonora oarecum epica, ceva neo-clasic as zice cu ceva cor ... pe mine ma duce cu gandul la Turisas pe care de abia ii astept, dar prima trupa este Dead Shape Figure.
Thrasherii finlandezi nu stau pe ganduri in incercarea de a incalzi publicul. Se manifesta cu energie si forta, iar publicul ii apreciaza. Nu pot sa spun ca auzisem de ei inainte, nici ca sunt vreun mare fan al genului, dar de cantat au cantat asa cum trebuie pentru o trupa ce are alocate 30 de minute pentru deschiderea unui concert. La obiect, cu forta si show din partea vocalului, care la un moment dat coboara de pe scena si canta chiar langa cei din primul rand.

Dead Shape Figure

In continuare scena se pregateste pentru Turisas. Trebuie sa recunosc, eram mort de nerabdare sa ii vad live. Dupa ce se aranjeaza elemetele de decor, incepe un intro destul de atmosferic. Acu’-i acu’ ... Intra pe scena Turisas, intr-o explozie de lumina si energie. Sunt exact asa cum speram sa-i vad: imbracati in blanuri si piei, vopsiti in rosu si negru, comunicativi si energici. Vocalul Mathias Nygårde e peste tot pe scena, dar nici Netta Skog (domnisoara cu acordeonul) nu duce lipsa de priviri atrase. Publicul e si el entuziasmat, si adevarul e ca are si de ce. Finlandezii canta un folk metal excelent, cu mult suflet si buna dispozitie. Pe piesa One More, Mathias intreaba daca din intamplare clujenii apreciaza bautul de bere si isi deschide o cutie spre deliciul publicului. Pe de acum celebrul lor cover dupa Rasputin, participam si noi cu cantatul, iar aplauzele si strigatele insotesc cele mai ritmate momente. Trupa e vizibil incantata de reactie si la fel de vizibila e si legatura care s-a creat in timpul show-ului. Turisas nu parasesc insa scena inainte de a canta Battle Metal, pe care, din nou, publicul se arata foarte activ, iar finlandezii promit ca se vor intoarce in Romania in masura in care va depinde de ei. Un show minunat, nu foarte lung, dar plin de pasiune si energie.

Turisas

Se pregateste intratea in scena a portughezilor de la Moonspell. Publicul e plin de nerabdare ... clar cea mai asteptata trupa din cadrul festivalului. La aparitia trupei, publicul aclama indelung. Atmosfera pe scena este total diferita fata de Turisas. Putina lumina, proiectii (destul de intunecate si ele) in spatele trupei, si vocea sobra si puternica a lui Fernando Ribeiro. Adica exact ceea ce trebuie pentru a evoca atmosfera temelor abordate muzical de Moonspell. Din pacate, sunetul i-a tradat pe portughezi la scurt timp de la inceperea piesei Scorpion Flower. Mi-a placut insa felul profesionist in care s-au comportat, rezolvand in cateva secunde partea tehnica si reluand piesa de la inceput. Publicul le-a fost alaturi in acest timp, scandand numele trupei si aplaudand. Atmosfera e superba in continuare. Se canta Opium, Luna (la care se proiecteaza clipul pe fundal, moment foarte atmosferic pentru mine) si mult-ceruta si asteptata Vampiria. In aer pluteste parca asteptarea ... in sfarsit se aud primele acorduri din Alma Mater. Greu de descris bucuria publicul la auzul piesei. S-au manifestat oamenii si la celelalte piese, dar acum e de-a dreptul nebunie, toata lumea da din cap, sare sau canta. Mai avem timp de o singura piesa, Fullmoon Madness. Fernando multumeste publicului pentru pasiunea cu care s-a manifestat si saluta celelalte trupe prezente in cadrul festivalului, iar aplauzele continua destula vreme dupa iesirea de pe scena a portughezilor. O atmosfera deosebita in care s-a simtit cat de mult sunt iubiti Moonspell.

Moonspell

Cu toate ca urmeaza headlinerii Cradle of Filth, multi mai stau in hol la o bere comentand incantati prestatia Moonspell. O parte au si plecat dupa Moonspell de altfel, fiindca la intrarea pe scena a britanicilor sala nu s-a mai umplut. Show-ul debuteaza in forta, si e unul deosebit din punct de vedere al scenografiei. Pe scena sunt elemente de decor cum ar fi un schelet rastignit pe o cruce semi-cazuta, stativul microfonului incadrat de niste coaste, faclii, tot ce trebuie pentru o imagine completa. Cei care au ramas in partea de jos a salii au fost destul de incantati de show-ul britanicilor, judecand dupa modul in care scandau „Cradle” pe timpul unei pauze mai lungi. Tot la capitolul scenografie, la un moment dat, apare pe sena „The Grim Reaper”. Mi-au placut momentele in care Dani Filth a facut comentarii legate de „land of vampires” sau „sons of vampires” despre locatia concertului si despre public, cat si remarca „We’re approaching witching hour” cu cateva momente inainte de ora 12. Sincer, retin doar Principle of Evil Made Flesh si From the Cradle to Enslave (cu care s-a incheiat concertul), dar ca idee au cantat cam tot ceea ce trebuia.

Cradle Of Filth

Un eveniment reusit din punctul meu de vedere, in care diversitatea stilurilor abordate de trupele participante a dat o nota interesanta intregii experiente. Un public minunat de entuziast si o organizare buna, care ma fac sa privesc cu optimism evenimentele de metal organizate la noi. Citand dintr-o piesa Turisas, „One more, and forward again ...”

Dead Shape Figure