DIMMU BORGIR: black metal sau nu?

Tot in a doua zi a festivalului Metal Camp am putut sa participam la o conferinta de presa Dimmu Borgir. Programata initial la ora 21:30, ea a fost amanata cu o ora si era sa nu se mai tina nici atunci, pentru ca si norvegienii au ajuns destul de tarziu la Tolmin. Parerea mea personala este ca mai bine nu se tinea deloc, pentru ca am avut ocazia sa vedem un Shagrath si un Silenoz destul de obositi, destul de putin comunicativi (mai ales Shagrath, care abia a avut doua sau trei interventii) si cu niste aere de vedete care au reusit sa-mi strice seara definitiv. As fi preferat sa nu vad trupa din lumina asta, dar cred ca trebuie sa-mi intre in cap ca nu toti muzicienii sunt niste personaje simpatice. Pacat totusi ca unii dintre ei uita ca nu vorbesc intotdeauna cu niste jurnalisti impertinenti care vor sa le smulga o stire cat mai scandaloasa, ci vorbesc poate tocmai cu fanii lor.

Prima intrebare i-a apartinut aceluiasi jurnalist italian cu care ne-am intalnit si in episodul trecut al relatarii noastre. Si-a luat inima in dinti si a intrebat daca atunci cand s-a format, trupa credea ca va ajunge sa fie headliner la festivaluri si sa vanda atat de multe albume, pentru ca o trupa de black nu ar trebui sa vanda. Silenoz se arata contrariat: de ce sa nu trebuiasca sa vanda? Asa se gandeste jurnalistul nostru, care a vorbit cu o luna in urma si cu Satyricon si care i-au spus ca intr-adevar, o trupa de black metal se presupune ca nu vinde mult. Silenoz o tine pe a lui: “tot nu inteleg de ce nu ar trebui sa vindem albume”. Totusi, pana la urma raspunde si la intrebarea de baza. Atunci cand s-au format nici nu credeau ca vor ajunge atat de departe. Au ajuns aici datorita incapatanarii lor si a faptului ca au muncit foarte mult pentru asta.

Despre urmatorul album Silenoz n-a putut sa ne dea prea multe detalii. Va fi inregistrat in octombrie si probabil si in noiembrie, iar ca data de aparitie el estimeaza luna martie a anului viitor. Cat despre conceptul cu personajul medieval care porneste in cautarea lui Dumnezeu, Silenoz spune ca albumul este foarte vag bazat pe un concept. Cand aude de “concept”, toata lumea se gandeste automat la ceva grandios si la piese lungi, insa este prea devreme sa se discute despre asta. Piesele inca nu au o forma definita, versurile nu sunt scrise, deci cu siguranta e prea devreme pentru mai multe detalii.

De ce s-au oprit tocmai la Stormblåst atunci cand au decis sa reinregistreze ceva? De ce nu oricare alt album mai vechi? “Pentru ca Stormblåst ne era ca un ghimpe in coasta de prea multi ani, pentru ca ii lipsea atmosfera”, intervine si Shagrath, “pentru ca ne-am grabit in studio si pentru ca pe atunci eram inca lipsiti de experienta”. Au tot vorbit despre asta multi ani, era ceva ce isi doreau sa faca si, in plus, au putut sa ofere fanilor ceva oarecum nou pana la aparitia viitorului album.

La inceputurile black metal-ului, acest gen abia daca avea 80-100 de fani, insa la un moment dat foarte multa lume a aderat la curent. Cum isi explica Dimmu Borgir asta? Silenoz nu prea stie ce sa zica. Inca de cand s-au format, au facut ce au crezut ca e mai bine pentru ei si asta au facut mereu de atunci incolo. De asta considera el ca Dimmu Borgir se afla la nivelul la care se afla, in timp ce multe trupe au disparut de pe firmament. Bine, poate ca nici ei nu sunt o trupa traditionala de black metal, au mai multe influente, insa cu siguranta isi au radacinile in expresia traditionala a muzicii black.

Silenoz crede ca este evident faptul ca toata atentia brusca acordata black metal-ului se datoreaza mediatizarii intense a incendierilor de biserici si a crimelor care au avut loc la inceputul anilor ’90 in Norvegia.

In acest moment s-a reluat discutia despre re-editarile vechilor albume, privita din perspectiva sunetului. Albumele se re-editeaza doar pentru a obtine un sunet mai bun? Atat pentru un sunet mai bun cat si pentru ca trupa, peste un numar de ani, este capabila de o executie mai buna a pieselor. Silenoz a reamintit iar ce pata urata era initialul Stormblåst pe obrazul discografiei Dimmu Borgir, asa ca au asteptat sa expire contractul original ca sa il poata reinregistra dupa plac.

Cineva a intrebat, referitor la Hellhammer, daca trupa are de gand sa il ia ca membru permanent. Insa Shagrath considera ca, dupa atatea schimbari de componenta, e mai bine sa plateasca pe cineva care sa faca o treaba buna si sa vada daca se inteleg destul de bine pentru a-l transforma in membru permanent.

Cum au ajuns sa lucreze tocmai cu Hellhammer? Silenoz ne-a explicat ca il cunosteau de foarte multi ani si ca le era un bun prieten. Dupa cum stim, Hellhammer canta in foarte multe formatii si a devenit un fel de “session musician” profesionist, care le-a spus ca atunci cand vor avea nevoie de ajutor, sa nu ezite sa i-l ceara. In plus, locuieste si foarte aproape de restul membrilor trupei, asa ca n-a fost prea greu sa-l intrebe daca nu vrea sa li se alature pentru o vreme, nu doar in studio, dar si in turnee.

Ce parere au trupetii despre faptul ca foarte multe formatii suna extrem de diferit live fata de cum suna pe albume? Normal ca Dimmu Borgir nu poate avea o orchestra pe scena. Silenoz nu crede ca ar merge cum trebuie, decat poate intr-un concert, maxim doua. In plus, o orchestra costa si foarte mult si trupa nu are atatia bani, nu pentru asta. Studioul si aparitiile live sunt doua lucruri diferite. In studio putem vedea partea profesionista si tehnica a trupei, pe cand live ii vedem energia si atitudinea.

Daca tot vorbim de aparitiile live, cat de importanta este imaginea pentru trupa? Silenoz n-ar numi-o chiar imagine, ci mai degraba ceva care completeaza intregul care este trupa. Balbaindu-se un pic, a reusit sa ne explice ca n-ar putea niciodata sa se urce pe scena imbracat asa cum era in acel moment, pentru ca nu s-ar potrivi cu muzica pe care o fac.

Imagine sau nu, din cauza asta o gramada de lume i-a comparat pe Dimmu Borgir cu Cradle Of Filth, chiar daca cele doua trupe nu au foarte multe in comun. Ce parere au trupetii despre Cradle Of Filth? Silenoz a raspuns scurt: “urmatoarea intrebare”, asa ca ne-a fost tuturor destul de clar.

N-a mai fost insa nici o alta intrebare, pentru ca managerul trupei i-a anuntat pe organizatori ca timpul pentru conferinta de presa s-a terminat. Cateva autografe, cateva poze facute in graba si cei doi s-au retras.