Patrick Mameli (Pestilence): mai brutal ca niciodata

Am avut ocazia sa stam de vorba cu Patrick Mameli (prin bunavointa Mascot Records) cu cateva saptamani inainte de lansarea noului album Pestilence, Resurrection Macabre. Am profitat si am abordat si cateva subiecte legate de perioada incipienta a trupei dar evident, am vorbit si de noul album, iar Patrick s-a dovedit un interlocutor placut si simpatic.

Metalfan: Ai format Pestilence cand aveai 20 de ai. Care erau preferintele tale muzicale la acel moment?
Patrick Mameli: Cred ca avem mai degraba 18 ani. Pana atunci ascultasem destul hard rock, gen KISS, dupa care am trecut la lucruri mai brutale, spre death metal. Deasemenea, am ascultat si destul hardcore-punk, chiar daca trupele nu erau neaparat faimoase in Europa, de genul Black Flag.

Metalfan: Cand ai inceput activitatea cu Pestilence, ce sperai sa se intample cu trupa?
Patrick Mameli: Ce sa zic, Europa era destul de activa la capitolul metal pe vremea aceea, dar chiar nu stiam la ce sa ne asteptam. Am inceput sa compunem si am incercat in permanenta sa devenim instrumentisti tot mai buni. Am repetat si am repetat la desfarsit, am avut putine concerte, iar intr-un final am reusit sa semnam un contract cu Roadrunner Records.

Metalfan: Ati semnat acest contract cu Roadrunned destul de repede. La acel moment, Roadrunner era deja un nume in scena internationala, nu numai in Olanda. A fost greu sa obtineti acest deal?
Patrick Mameli: Roadracer se chemau pe vremea aceea....Normal ca trebuia sa ai talent ca sa fi remarcat, dar si destul noroc. Insa cel mai important era ca respectiva casa de discuri sa poata sa si castige bani de pe urma ta. Noi nu prea am stiu in ce ne bagam si ce am semnat. N-am idee daca ei au facut bani de pe urma noastra, dar in mod cert noi nu am prea castigat mare lucru. Era ciudat, frustrant, pentru ca noi ne doream sa ne concentram asupra muzicii si sa putem sa traim de pe urma ei si nu prea am putut. Asa ca a fost greu sa intram in treaba asta, dar si mai greu ne-a fost sa iesim din ea.

Metalfan: Cand Martin Van Drunen a venit in trupa, i-ai cedat atributiile vocale. Ulterior, ai revenit tot tu la voce. De ce?
Patrick Mameli: Am vrut in acea perioada sa ma concentrez pe chitara, sa devin mai bun, mai tehnic. Nu puteam sa ma ocupd e amandoua si mai mult decat atat, vroiam o voce diferita, care sa aduca ceva in plus muzicii noastre. Si cum oricum cautam un basist la vremea respectiva, atunci cand am dat peste Martin ni s-a parut foarte inspirat sa ii pasam lui partiturile de voce.
 
Metalfan: Cum te-ai intalnit cu Tony Choy si cum a ajuns Tony sa cante in Pestilence?
Patrick Mameli: Eram in Florida, la studiourile Morrisound pentru inregistrarile la Testimony Of The Ancients si acolo i-am cunoscut pe baietii de la Atheist, care inregistrau la randul lor. Am inceput sa vorbim, ne-am imprietenit, iar ei s-au dovedit a fi niste oameni foarte simpatici si deschisi. Nu aveam nici atunci basist, Tony s-a oferit sa ne ajute si a facut o treaba excelenta, mai ales ca altfel ar fi trebuit sa inregistrez eu partile de bas. Astfel ne-am imprietenit si am pastrat legatura in tot timpul asta.

Metalfan: La un moment dat ati inceput sa incorporati mai mult jazz in muzica, sa experimentati ceva mai mult. Cum s-a intamplat asta?
Patrick Mameli: AM vrut intotdeauna sa progresa, sa devenim mai buni, ca orice alta trupa, probabil. Si in plus, faptul ca ne-am cunoscut si am discutat cu cei de la Atheist sau Cynic, iar ei ne-au deschis ochii catre tot felul de lucruri, tot felul de elemente care pot fi incorporate in muzica, chiar daca e metal. Pe de alta parte, cand am inceput cu Pestilence, credeam despre mine ca nu sunt un chitarist grozav si intotdeauna mi-am dorit sa devin mai bun. Am muncit mult, am studiat si am evoluat. Partea aiurea a fost ca la un moment dat, incercand sa cant piesele vehi, mi se pareau slabe, ca si cum nu mai erau pentru mine. A fost ciudat, devenisem mai bun si ma simteam handicapat de faptul ca nu imi puteam canta propriile piese. Dar nu iti face probleme, mi-a trecut (rade), acum pot sa fiu mai brutal decat oricand.

Metalfan: Dupa ce ati lansat Testimony of The Ancients, Pestilence a devenit foarte cunoscuta. Cum te simteai atunci fata de inceputuri? Si cum s-a produs desfiintarea trupei?
Patrick Mameli: A fost excelent pentru un timp. Am avut concerte multe, ne simteam bine, cantam tot mai bine live, era o placere. La un moment dat insa ne-am pierdut interesul, iar cantarile live au inceput sa fie tot mai putin atractive. Ne-am schimbat si noi ca oameni. Plus ca, in paralel, casa de discuri ne-a lasat nu ne-a mai prelungit contractul, astfel incat la un moment dat am decis sa-i punem punct.

Metalfan: Ce s-a intamplat in toti acesti ani? Cu ce te-ai ocupat?
Patrick Mameli: Pur si simplu am parasit scena metalului si am renuntat cu totul la muzica. N-am murit, sunt viu, casatorit, am doi copii, o slujba normala. Am trait o viata normala, decenta, fara extravagante, fara turnee, nimic spectaculos..

Metalfan: Inainte de reformarea Pestilence, ai lucrat pentru proiectul C187, impreuna cu cativa muzicieni de elita, printre care din nou Tony Choy. Am ascultat albumul si mi-a placut foarte mult. Cum se face ca a fost doar un album?
Patrick Mameli: Totul a inceput mai mult ca un proiect, pentru doar un album si poate un mic turneu. A fost foarte interesant sa lucram la el, dar n-am putut sa-l promovam printr-un turneu, pentru ca Sean (nr. Renert) era ocupat cu Cynic. Unor fani le-a placut albumul, criticii l-au apreciat, dar nu s-a vandut mai deloc. Daca vanzarile au fost foarte slabe si daca tot nu puteam sa-l cantam live, nu avea rost sa continuam.

Metalfan: S-a speculat ceva pe seama numelui. Ce anume inseamna pana la urma C187?
Patrick Mameli: E codul pe care il folosesc politistii cand se refera la o omucidere. Cred ca se foloseste mai degraba in California. Albumul e oarecum mai american, intr-un fel...

Metalfan: Ai declarat ca fanii au fost motivul pentru care ai reformat Pestilence. Lasand insa fanii deoparte, in tot acest timp nu ti-ai dorit sa iti reincepi activitatea muzicala?
Patrick Mameli: Nu prea, oricum nu pentru multi ani. Nu prea mi-am pus problema daca o sa o mai fac vreodata. Dar vezi, niciodata sa nu spui niciodata. Fanii m-au impins sa revin si daca tot am avut ocazia sa cant cu niste muzicieni excelenti, n-am putut sa zic nu. Asa ca s-a intamplat si sunt foarte fericit ca s-a intamplat.

Metalfan: Ai declarat ca nu vei canta decat cu oameni care sunt la acelasi nivel tehnic si muzical ca si tine iar asta a parut la momentul respectiv ca un atac la adresa lui Martin Van Drunen. Asa sa fie?
Patrick Mameli: Da, stiu ca suna astfel, dar de fapt era mai important ca toti cei implicati sa fim dedicati acestui proiect, sa impartasim acelasi scop, atat din punct de vedere personal cat si muzical, sa avem aceleasi idei despre muzica si despre viata in acelasi timp. Lucrul asta e valabil nu numai pentru Martin dar si pentru Marco (n.r. Foddis). Din fericire, Peter (n.r. Wildoer) e un baterist atat de bun, de extrem, incat da o noua dimensiune pieselor si sunt foarte incantat sa il am alaturi..

Metalfan: Cum se face ca atat pentru C187 cat si pentru Pestilence ati colaborat cu Mascot Records?
Patrick Mameli: Ed, seful de la Mascot records, a lucrat pentru Roadrunner in perioada in care noi aveam contract acolo. Am ramas in relatii bune, am pastrat legatura, a ascultat materialele, i-au placut, ne-a ssutinut, ne-a propus deal-uri corecte si cam asta e.

Metalfan: Acum hai sa vorbim despre noul album…. Putem banui ca e compus integral de tine, nu? Cum ai inceput sa lucrezi la el?
Patrick Mameli: Intr-adevar, e compus de mine. Am inceput acum mai bine de un an, cand am remarcat tot mai des intrebarile fanilor, pe internet, pe forumuri, despre o eventuala reformare a Pestilence. Asa ca am inceput sa cant si sa inregistrez, acasa, in pod, fara sa am habar de ce urma sa se intample. Aveam niste riffuri bune, dar mi-a luat cam un an sa finalizez intreg materialul. Iar cand piesele au fost gata, am inceput sa ma preocup de viitorii mei colegi, incepand cu cei din vechea trupa. Tony Choy s-a interesat si am fost foarte incantat ca era disponibil. Apoi, pentru ca aveam nevoie de un baterist, am ascultat sfatul unui prieten de la conservator si l-am contactat pe Peter Wildoer, care deasemenea a fost de acord sa cante. Apoi celalalt Patrick  (n.r. Uterwijk ) a acceptat si el si iata line-up-ul finalizat. Si e un line-up de vis, dupa parerea mea.

Metalfan: Daca ultimele albume Pestilence au fost ceva mai experimentale, fanii s-ar putea astepta sa asculte ceva similar pe noul albu. Insa tu ai declarat ca vrei sa te intorci la „nucleul” brutal al Pestilence. De ce?
Patrick Mamelil: Spheres n-a fost un mare succes, ba chiar cred ca a fost cumva cel mai slab album al nostru. Au fost un pic cam multe experimente pentru un singur album, plus ca s-a vandut si foarte foarte slab. Dar ce-i mai important e ca pentru mine Pestilence este o trupa brutal si va ramane brutala de acum inainte.

Metalfan: Ai lucrat cu Jacob Hansen ca producator pentru noul album. Cum e sa lucrezi cu producatorii anului 2008 fata de cei din anii 90?
Patrick Mameli: E cam la fel, munca de studio nu s-a schimbat atat de mult in toti anii astia. In plus, de data asta a fost mai degraba o coproductie cu mine, pentru ca la acel moment stiam bine ce vroiam sa iasa din acest album. Jacob Hansen e un producator inteligent, relaxat si ne-am simtit confortabil lucrand cu el.

Metalfan: Cine a inregistrat solourile, tu sau Patrick Uterwijk?
Patrick Mameli: Eu am tras o parte din ele iar Patrick a reusit si el sa inregistreze cateva. Din pacate, programul a fost foarte strans, studioul a fost inchiriat foarte repede iar el n-a avut timp sa invete si sa lucreze toate piesele, mai ales ca fusese si bolnav in perioada aceea.

Metalfan: Numele de Resurrection Macabre are legatra cu reformarea trupei? In plus, ai declarat ca versurile nu mai au teme religioase sau filosofice ci mai degraba vorbesc despre viata reala. Sa fie acesta rezultatul faptului ca si tu te-ai schimbat, ca persoana, de-al lungul timpului?
Patrick Mameli: Da, Resurrection are legatura, evident, cu faptul ca Pestilence a renascut. Macabre pentru ca suntem mai brutali ca oricand. Si mai macabri (nr. rade). Cat despre versuri, nu prea am scris mare lucru nici inainte, mai degraba ceilalti colegi de trupa, Martin, Marco, se ocupau de asta. Asa ca nu mi-a fost usor, dar am incercat sa o fac cat mai bine, si astfel se explica probabil si schimbarea tematica. Viata, realitatea care ne inconjoara, astea sunt subiectele mele preferate.

Metalfan: Cum crezi ca vor reactiona fanii la acest album? Si cam care sunt asteptarile tale de la el?
Patrick Mameli: Sper sa-l cumpere cat mai multa lume, chiar cred ca merita succesul la care noi ne asteptam. Am muncit atat de mult la el si am incercat sa dam maximum posibil si din punct de vedere al tehnicii instrumental incat ar trebui sa-i faca pe oameni macar curiosi. Acum, ce sa zic, asa am crezut si despre C187 si uite ca nu s-a vandut, deci nu stiu ce sa zic, dar chiar cred ca avem un album foarte bun.

Metalfan: Cam cate din piesele vechi si cate din cele noi veti canta in viitorul turneu?
Patrick Mameli: Am repetat destule piese vechi, intr-o noua maniera, si chiar sunt incantat de modul la care suna. Cred ca va fi un mix bun intre piesele noi si cele vechi, cantate, evident, mai brutal. O sa cantam chiar si piese de pe Spheres, dar, normal, tot ceva mai brutal.

Metalfan: Cum crezi ca va fi pe scena, dupa atatia ani?
Patrick Mameli: Mamaaaa… Chiar nu stiu, dar sper sa ne descurcam bine. … Am emotii numai cand ma gandesc la asta. N-am mai cantat pe o scena de 15 ani si va fi cu siguranta, ciudat, dificil, dar cred ca o sa facem treaba buna. Va fi probabil si riscant, pentru ca e prima data cant cantam in aceasta formula…. Primul show e la Oslo, la Inferno Festival, iar publicul de acolo e unul exigent, deci sper sa ne iasa bine cantarea. Dar vad ca vom canta chiar si la voi, in Transylvania, si asta e la voi in tara, asa ca poate ne vom vedea acolo.

Metalfan (gandindu-ma un pic): Of, din pacate cred ca Transilvania e si numele unui club din Elvetia, unde chiar cred ca aveti programat un concert. Evident, am fi fost incantati sa va vedem in Transilvania sau in orice alta parte Romania, . Dar cine stie, poate vom avea ocazia la unul dintre festivalurile verii.
Patrick Mameli: Da, da, ai dreptate, imi pare rau...Insa chiar vom canta la cateva festivaluri, la Hellfest, Grasspop sau Brutal Assault. Brutal..... (rade).

Metalfan: Cam ce schimbari ai remarcat in scena muzicala de cand ai inceput cu Pestilence si pana acum?
Patrick Mameli: Cred ca multe trupe au gasit solutii sa devina si mai brutale, si mai extreme, mai putin melodice. Imi plac cateva trupe de underground care canta o muzica foarte dura (n.r. Patrick imi insira niste nume pe care n-am reusit sa le retin). In plus, oamenii au devenit mai deschisi la minte, mai receptivi la nou. Si, evident, nu mai trebuie sa ai parul lung ca sa canti metal.

Metalfan: Cum vezi acum viitorul Pestilence?
Patrick Mameli: Sincer, n-am nici cea mai vaga idee. Acum vreau doar sa plecam in turneu, sa vedem cum merge, sa simtim reactia publicului. Daca va fi bine, atunci Pestilence are viitor.