Avanpremiera „Lucifer: The Rock Opera”, o primă adaptare muzicală a „Luceafărului”, compusă de Adrian Tăbăcaru va avea loc pe 15 ianuarie, în Control

 Menţionat constant, discutat şi ultra-popularizat, cel mai lung poem de dragoste, „Luceafărul” de Mihai Eminescu rămâne ca orice operă clasică în atenţia continuă a maselor din spaţiul românesc datorită programelor educaţionale, dar şi a celor care studiază literatura de pretutindeni. Dincolo de planul local şi mărcile de identitate naţională asociate poemului în ciuda calităţii acestuia de a dezlipi imaginarul de spaţiu şi timp, cercetătorii cuvintelor formează neîncetat paralele cu fenomene artistice din alte sfere, drept pentru care astăzi găsim identificarea componentelor science-fiction din „Luceafărul” şi o mulţime de interpretări alternative ale felului în care poetul imaginează scene în cosmos cu consecinţe asupra indivizilor.
 

Perfecţiunea construcţiei muzicale din poezia lui Eminescu este deja un subiect bine înrădăcinat în discursurile celor care fac referire la această operă indiferent de eră, dar paradoxul intervine atunci când observăm că în cultura românească contemporană lipsesc cu desăvârşire adaptările muzicale inspirate din această operă. Toboşarul şi percuţionistul Adrian Tăbăcaru vrea să schimbe situaţia şi anunţă cu entuziasm că a compus „Lucifer: The Rock Opera”, a cărei avanpremieră va avea loc pe 15 ianuarie, în Bucureşti. 
 

În zona muzicii rock şi metal, numele lui Adrian Tăbăcaru are o rezonanţă deosebită, chiar dacă muzicianul migrează fără prea multă bătaie de cap de la genurile menţionate la jazz fusion, electronica şi ajunge până la muzica clasică. Tăbăcaru a studiat muzica din copilărie, astfel că urmat cursuri de pian la şcoala „Dinu Lipatti”, apoi au apărut în viaţa sa instrumentele de percuţie, iar mai târziu avea să se specializeze la Universitatea Naţională de Muzică, din Bucureşti, ceea ce i-a stabilit un rol important în cadrul muzicii de orchestră. Între timp, formase deja cu vocalistul şi chitaristul Andy Ionescu grupul de progressive death metal, Taine, ceea ce poate fi considerat un act de pionierat având în vedere evoluţia underground-ului în prima parte a anilor ’90, în România. 
 

În ultimii trei ani, ambiţia principală a lui Adrian Tăbăcaru a constat în misiunea de a transmite mesajul universal din opera lui Eminescu prin intermediul limbajului muzical, o ambiţie care a ajuns să capete valenţe mistice în experienţa muzicianului. Versurile lui Eminescu apar în compoziţia sa în forma tradusă în engleză de Dimitrie Cuclin, care a reuşit să transpună ritmul şi melodicitatea într-o limbă formată prin influenţe atât de diferite. Din punct de vedere estetic, creaţia lui Tăbăcaru porneşte de la principiile de bază ale unei opere rock şi include abordări inspirate din muzica clasică, rockul progresiv, muzica de meditaţie, dar şi din metal-ul extrem, folosit mai degrabă pentru tensiune şi culminaţie. 
 

„Lucifer: The Rock Opera” include munca mai multor artişti activi în diferite scene culturale locale, printre care: Eugen Brudaru, Maria Hojda, Răzvan Krivach, Iustinian Zetea, Dominic Cristea, alături de mulți alții, iar compozitorul menţionează ca inspiraţie complexitatea „Faust”-ului regizat de Silviu Purcărete. „Lucifer: The Rock Opera” va fi oferită publicului într-o primă formă chiar de ziua naşterii poetului, pe 15 ianuarie 2019, în Club Control. Pe lângă muzică, show-ul va cuprinde şi o creaţie vizuală a ilustratorului Costin Chioreanu care, în materie de proiecţii pentru manifestări live s-a remarcat printr-o serie de lucrări prezentate în contexte unice, precum concertele My Dying Bride sau Paradise Lost în cadrul festivalului Roadburn din Tilburg, prin colaborări cu giganţii de la Emperor sau prin faptul că toate show-urile incluse în turneele norvegienilor de la Leprous din ultimii ani sunt animate de un video-art făcut de aceeaşi mână. Pentru adaptarea „Luceafărului”, Chioreanu propune o interpretare grafică experimentală în care realismul magic şi suprarealismul ivite din transcenderea formelor figurative devin instrumente principale în plăsmuirea voiajului cosmic şi altor secvenţe narative ale poemului. Nu în ultimul rând, graficianul menţionează că interpretarea şi transpunerea în imagini a mitologiei care stă la baza poemului, vor fi ilustrări singulare atât în propria dimensiune stilistică pe care a construit-o de-a lungul timpului, cât şi în ceea ce priveşte reprezentările ivite din tematicile simbolurilor culturale, în general. Adrian Tăbăcaru plănuieşte ca opera să se dezvolte în timp în ceea ce ţine de producţie şi să fie prezentată şi pe scenele din afara României.