Scandal – „Payback Days Romanian Tour”, capăt de linie în Bucureşti, cu BKS şi Heresy

Iar scriu… Era să fentez din nou misiunea de a povesti un concert, dar după ce s-a consumat cel mai recent show al punkiştilor de la Scandal în Bucureşti, am auzit-o pe-aia: „hai că a fost prea frumos ca să nu scrii!” N-aveam ce să mai zic, decât că trebuie. N-am timp, e corect, dar nimeni n-are timp de nimic. Concertul s-a întâmplat pe 3 decembrie, adică acum o săptămână… Ce mi-aş mai putea aminti, totuşi? De-atunci am fost şi la At the Gates, care a fost într-un mare fel, apropo, unul dintre cele mai bune concerte ale suedezilor la care am fost, dat în faţa celui mai apatic public.

Anunţasem deci, aici, turneul românesc cu Scandal in prim plan… Treaba asta venea după „petrecania” de 20 de ani de Scandal întâmplată astă-vară în Quantic, cu ocazia primului concert al oamenilor aici după ce s-au mutat în Londra şi au reînceput să cânte într-o componenţă nouă. Am scris şi atunci după concert şi întrebarea mea de final era dacă reuşita şi-ar păstra proporţiile în cazul unui alt concert în Bucureşti. Acum ştiu că da, o revenire Scandal aduce un entuziasm super-spectaculos printre oameni şi e destul de cinstit să se întâmple aşa. „Payback Days Romanian Tour” a inclus doar cinci date, deşi „doar”-ul ăsta e problematic, fiindcă în ţara asta nebună e bine de tot dacă reuşeşti să combini cinci zile legate cu concerte. Sigur că poţi găsi mai multe oraşe de cântat, tehnic e posibil, dar te întrebi şi dacă are rost deranjul.

Revin la context, Scandal s-a anturat la drum cu o trupă de thrash din America Latină, mai exact San José, pe nume Heresy şi, mi se pare minunat cum Axa Valahă îmbină cu graţie lumea punkiştilor cu cea a thrasher-ilor, o alianţă foarte pertinentă dacă ne imaginăm cât de bine arătau împreună Suicidal Tendencies şi Slayer, să zicem, sau dacă ne gândim la trupe care au ştiut să vorbească în felul lor cu toată lumea, alde Agnostic Front sau Cro-Mags… Lumea e un loc amuzant când ştii că în anii ’80 în State exploda mişcarea skate punk, cu thrash-ul la susţinere, în timp ce pe-aici, prin vecinătate şi nu numai, nu ardea mai nimic şi când în sfârşit au ieşit primii scântei, să zicem că erau trei sau patru, s-au dus fiecare aiurea şi s-au rătăcit, nu puteau să urce spre acelaşi punct, că-şi dădeau în cap. Oricum, scânteii ăia reprezentau grupurile de ascultători, nu de băieţi care cântau, fiindcă thrash nu s-a făcut cam deloc în ţara asta, iar punk-ul a dus-o un pic de tot mai bine. De-abia în 2018 poţi să combini pe-aici nişte punkişti cu ceva thrashers pe o scenă, fără emoţii. Şi la concertul din Quantic de care aminteam, Damage Case a deschis Scandalul şi cât de frumos au curs toate!

Turneul ăsta scurt al scandalagiilor s-a terminat în Bucureşti, era luni seara şi, puteai să crezi că n-avea să se întâmple mare lucru, mai ales că starea generală era contaminată de textele patetice răspândite de 1 decembrie. Chiar pe 1 decembrie fusesem în Quantic, să-i văd pe oamenii de la Black Water „electrogazing” pe filme subtile cu afect total, în timp ce introduceau un show Spiritual Front axat pe cover-uri de la The Smiths şi alte chestii dansante de la frontman-ul britanicilor… Iar am constatat că de fiecare dată când cântă cineva pe 1 decembrie, brusc nu mai apar oameni în număr decent raportat la nivelul trupelor, de parcă cine ştie ce s-ar întâmpla în ziua aia. A fost totuşi ceva public amorţit, dar era loc de mult mai mult. Situaţia a fost mult mai animată în Fabrica, două zile mai târziu. Erau minus câteva grade pe-afară, am intrat în tunelul ăla de duce spre clubul Fabrica, care zici că mai are puţin şi se dezintegrează, cu tot cu scări si club, după ce am trecut de intrarea de unde iei bilete şi laşi lucruri la garderobă, unde lucrurile stau bine pe ambianţă, în general, am ajuns în sală şi mi-am dat seama că era la fel ca afară. Prima trupă fusese anunţată să cânte la 8:30, eu am aterizat pe la, să zicem, 8:37, un scor de genul ăsta, timp în care BKS cântase probabil un E.P. întreg… Hahaha! Bă, era frig rău şi mi-au trebuit câteva gâturi de whisky si ca să-mi calibrez urechile la sunet, fiindcă ceva s-a stricat pe undeva în instalaţia de la Fabrica şi tobele ies total din echilibru. Deci, trebuie să te obişnuieşti cu nişte frecvenţe istovitoare ca să poţi să înţelegi şi ce se întâmplă cu chitarele. Încă se poate face sunet decent la Fabrica, dar din păcate, ultimele experienţe mi-au arătat că doar la headliners, cum a fost de exemplu la Shining-ul norvegian care a cântat cu Alithia, unde au fost mult mai puţini oameni decât la Scandal.

Erau ceva zeci bune de oameni când am ajuns eu, spaţiul din faţa scenei era destul de gol, doar doi sau trei băieţi, cu creste şi fără, se apropiau după ce încercuiau perimetrul… Muzica BKS cerea o nenorocire mult mai mare de-atât! Regretam profund că asta era aşa, ca o trupă de sacrificiu care apărea în faţa oamenilor când ăştia nu erau tocmai activaţi… Baptist Killing Spree venise din Londra cu ocazia unui turneu şi tare mult aş mai vrea să mai găsesc trupa asta live. Ei se descriu ca oameni care fac un soi de „fast as fuck hardcore”, practic ţin sus acelaşi steag arătat odată cu valul de skate punk şi crossover de care ziceam mai sus… E o nebunie adorabilă care comprimă ceva şi din înverşunarea Minor Threat (imaginea lor de ansamblu e fix aia) şi din veselia Venomous Concept, adică merge numai bine de etalat în contextul celor mai simpatici grinders de pe planetă… The greatest scams!

 
La show-ul ăsta, tobele s-au folosit pentru asediu perpetuu, vocea n-a făcut uz de niciun artificiu extrem, doar ceartă pură, chitara manevrată de Radu de la Abnormyndeffect a demolat şi mai concret căzătura de Fabrica, cu susţinerea basului care dădea tonul pierzaniei… Evident că mi s-a făcut dor şi de Abnormyndeffect, una dintre cele mai mişto trupe de grind care nu s-a speriat de experiment şi care se întâmplă să fie din fascinantul Chişinău… N-am fost niciodată în Chişinău, dar poveştile mă fac să cred astfel. Apropo de locul ăsta, cei care umblaţi pe Facebook, click aici să vedeţi o întregistrare de la concertul BKS de-acolo, când oamenii cântă „I Eat Bugs” în „Cafeneaua Pro-Sănătate”… Pare să se fi petrecut o demenţă de poveste!

M-am bucurat mult că turneul BKS s-a interesctat cu cel dat de Scandal şi Heresy… BKS fusese în Chişinău şi s-a alăturat celorlalţi doar pentru Braşov şi Bucureşti, mergând apoi către vest. La fel, după ce Scandal a terminat treaba aici, cei de la Heresy au mers mai departe şi au ajuns curând să deschidă concertul At the Gates din Skopje, care pare că le-a ieşit foarte bine din ce arată online-ul. Concluzia la BKS a fost super-pozitivă, mai ales că şi imaginea pe care au imprimat-o pe scenă aducea mai mult sens filmului. Era funny să-l vezi pe Radu salutând câte un cunoscut din public, ca să nu mai zic de basistul care participa şi cu backing vocals sporadic, iar pe look se prezenta fix cum trebuie, cu freză nebună şi bluză de fată, cu spectacol, tăvălit pe scena şi alte din-astea… Cât să-ţi doreşti să mergi imediat în Camden şi să te transformi atât de mult încât să nu mai ştii că zona aia nu mai e chiar ca acum 30-40 de ani.

Îmi pare rău că n-am putut acorda prea multă atenţie la Heresy… Sudiştii fac o treabă destul de sănătoasă, în ciuda caracterului generic al thrash-ului pe care-l prezintă, unde găseşti în mod evident o rădăcina Metallica, o alta de pe la Annihilator, plus nişte Kreator mai vechi. E just că n-are ce să meargă rău cu amalgamul ăsta şi, din ce-am auzit la Fabrica, execuţia e mai mult decât în regulă. Am ascultat două, trei piese date cu o coerenţă de să tot asculţi. Până şi sunetul de ansamblu a fost făcut mai plăcut, doar că, din păcate, cei mai mulţi din sală erau tot cam în situaţia mea… Nu le displăcea ce se întâmplă pe scenă, dar nici nu-i anima suficient cât să-i apropie de scenă, cu nişte excepţii totuşi. Deşi se strânseseră şi mai mulţi oameni, aveai impresia că nu era prea multă mişcare. Totuşi, dacă te apropiai de barul situat mult în spate faţă de scenă, aveai un sentiment ca cel al personajelor din desenele animate vechi, care nimereau într-un loc întunecat unde clipeau foarte multe perechi de ochi.

© Anca Coleaşă

 

Începutul Scandalului m-a prins la ţigară, în pasajul ăla dintre Fabrica şi B52, moment în care toată lumea s-a evaporat. Când am revenit aproape de scenă, peisajul era total altul... Creaturi de toate felurile dansau, din nou feţe din trecuturi nedefinite apărute ca de nicăieri, plus puştani care au ales să se inspire din tactici ale anturajelor fine populate cu punkişti din ăştia clasici. Deşi vocalistul Gabi avea gâtul foarte avariat după multă nebunie într-un turneu atât de scurt, tot setul a fost executat fără nicio problemă. Îţi dădeai seama că l-a lăsat glasul doar când spunea câte ceva între piese, în rest, parcă aveai alt om în faţă şi vorbele pe muzică curgeau în cel mai natural mod cu putinţă. Despre partea instrumentală nici nu mai încape vorbă, oamenii erau deja antrenaţi din concertele anterioare şi arătau ca şi când nu era mare diferenţă între sensul verbelor a cânta şi a pluti.
 

Chiar dacă concertul de 20 de ani de la Quantic a fost neapărat de ţinut minte, parcă cel recent din Fabrica a fost şi mai interesant. Sigur că au fost mai puţini oameni, doar şi spaţiul e considerabil mai mic, dar simţeam că parcă au venit exact cei potriviţi pentru asta. S-a dansat super-frumos, iar printre cei care însufleţeau neîncetatul moshing erau basistul şi chitaristul din BKS. Cred că a fost cam cel mai marfă show de punk la care am fost în ţara asta, o dată datorită energiei sănătoase transmise de cei de pe scenă, a doua oară datorită omogenizării unui public destul de divers. Nu părea să exagereze nimeni cu nimic, de-aici şi impresia de întâmplare naturală, unde mai pui că, cu cât e mai mic sau mai fărâmat clubul, cu atât mai tare iese un concert punk. Dansam la un moment la câţiva metri de scenă şi mi s-a părut drăguţ să văd că gardul ăla de stătea degeaba lângă scenă ajunsese fix în faţa mea, practic m-am trezit cu el în brate şi cu întrebarea: cum pizda mă-sii? Bineînţeles, n-a fost rănit niciun animal, toată lumea la locul ei. 

 

Băusem deja suficient de mult până s-a ajuns la capul de afiş, aşa că am un haos în loc de setlist în cap. Printre amintirile mele cu forme în ceaţă e şi gândul că Scandal nu a cântat atât de multe piese vechi ca la Quantic, iar în cazul elementelor comune ordinea a fost cu totul alta. Ţin minte mai degrabă momentele cu piesele de după reînfiinţare, cele care apar şi pe discul „On A Roll”, cum ar fi „Bad Reputation”, „Media Control” sau „Always”… Evident, single-ul nou, de unde a ieşit şi numele turneului a fost dat în prima parte a show-ului şi chiar de-ar fi fost alta circumstanţa, nu aş fi văzut un concert cu Scandal fără „Payback Day”, e un hit atât de bine compus încât cred că nu se supără nimeni dacă zic că e timeless. A mai fost ceva muzică nouă de la Scandal, apoi nu mai zic de fericirea tuturor cu „Patrula”, cu encore, cu toate cele necesare. Momentul neaşteptat a fost însă un cover Terror Art, când oamenii din faţă au izbucnit într-o aprobare de toată frumuseţea. Apropo de Terror Art, trebuie să vedeţi un extras dintr-o emisiune cu ei difuzată la începuturile Atomic TV, un fel de „X files”… Mă rog, altceva!

Deci, şi Scandalul ăsta recent se ţine minte… Cel mai distractiv, în cel mai bun sens al cuvântului, mi s-a părut un moment de după, când locul de fumat era plin, lumea bea şi îşi amintea poveşti cu toţi ordinarii, a ieşit pe uşă Gabi de la Scandal şi absolut toată lumea a devenit isterică şi a început să strige: „Patrula, patrula suge pula!” Unii se luau în braţe, alţii aplaudau, alţii se prăpădeau de râs… Good ol’ days happening these days!