INFECTED RAIN - Endorphin

Dacă m-ar fi întrebat cineva în ultimii ani care cred că e formația din estul Europei cu cele mai mari șanse de succes internațional aș fi zis Jinjer și / sau Infected Rain. Probabil că nu amândouă deodată, căci există mult prea multe paralele între ele. Zona de proveniență, evident, stilul (practic același), respectiv faptul că ambele sunt frontate de câte o vocalistă foarte, foarte carismatică. (Nu cred că mai e voie să zici sexy în ziua de azi.) Acum, deși ambele trupe se află în momentul de față la Napalm, se pare că cea ucrainiană a luat-o înaintea celei moldovene, așa că Infected Rain s-ar putea să rămână în istorie ca un fel de plan B al fanilor Jinjer. Ar fi păcat, dar, cum zicea marele Lemmy, unii au mai mult noroc, alții mai puțin. Oricum, atât Jinjer cât și Infected Rain se află în floarea vârstei și pe culmile profesionalismului (le-am văzut pe ambele nu demult live, a fost câte o plăcere) așa că multe se mai pot întâmpla pe viitor.

În ce ne privește, ne bucurăm desigur când o formație din zona noastră a lumii reușește să pătrundă în circuitul internațional. Mai ales dacă ea nu are nici o legătură cu folk metalul. Căci folk metalul e ca turismul exotic. Cu cât mai departe de Europa (de vest) cu atât mai bine. Pe zona de metal „modern” concurența e însă acerbă în Occident. Muzica de acest gen e de obicei produsă pe plan local, nu importată din Ucraina sau Moldova. Și nici să ai o frontwoman nu mai reprezintă mare lucru în ziua de azi. Ba dimpotrivă.

Nu vreau de altfel să sugerez că nu există deosebiri între Infected Rain și Jinjer, că orice aș scrie despre Endorphin ar fi valabil și pentru Macro. Sau invers. Nu. Problema cu termenul acesta de metal modern e că nu prea înseamnă nimic. Îl folosim în ultima vreme pentru formații în al căror stil se regăsesc elemente de metalcore și nu-metal, de death metal „clasic” și „melodic”, riffuri groove și djent etc. E vorba de o categorie suficient de largă încât să încapă în ea atât Jinjer cât și Infected Rain. Dincolo de asta diferențele sunt însă destul de clare. Endorphin e de exemplu mult mai puțin eclectic decât Macro. Endorphin e chiar surprinzător de unitar. Muzica e poate ceva mai accesibilă decât pe precedentele albume Infected Rain, numărul refrenelor memorabile fiind destul de mare. Din punct de vedere stilistic, Infected Rain se situează pe Endorphin undeva între In This Moment și Korn, mai aproape de prima dintre ele. Influențele electro-pop ar putea proveni la o adică de la oricare dintre cele două trupe. Oricum, ele fac mult bine LP-ului.

Bănuiesc că formația s-a cam săturat de comparațiile cu Jinjer, dar ce să-i faci, ele sunt mult prea la-ndemână. Și până la urmă nu similaritățile contează, ci faptul că Endorphin – care reprezintă debutul trupei moldovene la Napalm Records – este un album foarte reușit. Nu că piesă slabă, dar moment mai slăbuț nu găsești pe el.

Gabriel Szünder Nota: 9