concerte

Stone Sour infiltrează Europa

Stone Sour infiltrează Europa
TRUPE: Stone Sour

Stone Sour a ajuns o formație de succes. S-a văzut asta clar la concertul de la Budapesta. (Aș fi, de altfel, curios cum a fost la București. O cronică, cineva?) E destul de greu de evaluat impactul real al unei trupe în ziua de azi – când vânzările de CD-uri au devenit irelevante și mass media mainstream a abandonat muzica hard rock/ heavy metal aproape complet – dar umblând pe la concerte poți să tragi anumite concluzii. Și nu doar cantitatea contează. Da, a venit multă lume la Stone Sour la Budapesta. Foarte multă. Multă la nivelul la care Dumnezeu să te ferească să vrei să mergi la veceu sau să îți dorești să cumperi o bere. Dar nu asta a fost interesant, ci eterogenitatea publicului. Punkiști, metaliști old school (zic asta pe baza tricourilor), death metaliști, black metaliști, corporatiști (zic asta pe baza tampitei ținute business casual), elevi de liceu, femei singure trecute de prima tinerețe, cupluri de îndrăgostiți, indieni (din India, nu nativi americani), europeni, unguri, români, bucureșteni, arădeni etc. Plus mulți copii mici – foarte mulți pentru un concert metal – cu părinții, evident, care nu aveau probabil săracii cu cine să-i lase. Cum spuneam, Stone Sour a devenit o formație catch-all. Adică o formație de succes.

Toată această lume era acolo deja și la Nothing More. Care e o trupă din San Antonio, Texas, cu cinci albume la activ. Una foarte norocoasă. Dacă nu-i băga cineva în turneul ăsta, n-ar fi ajuns probabil în Europa. Sau dacă da, ar fi cântat în cluburi minuscule. Dar băieții își merită șansa. Au sunat fain înainte de Stone Sour, chiar dacă din perspectivă muzicală mai degrabă cu Slipknot are de-a face Nothing More, sau cel puțin cu nu metalul într-o variantă mai agresivă. Există și niște influențe industriale la Nothing More, sau poate mi s-a părut doar mie, emoționat cum eram  de infrastructura scenică post-apocaliptică. Parcă din Mad Max ar fi scos trupa Scorpion Tailu' ăla.

Va rămâne una dintre ciudățeniile anului 2018 faptul că am reușit să văd în decurs de o săptămână crema hard rock – heavy metalului american actual. În 16 iunie a cântat Black Stone Cherry la Barba Negra Track, în 18 Shinedown, iar pe 25 Stone Sour. OK, a fost mai mult de o săptămână. Și, da, am exagerat. Five Finger Death Punch și Alter Bridge n-au trecut pe la Track. N-are importanță, a fost oricum genul acela de experiență care poate să-ți redea încrederea în viitorul rock-metalului. Că tot veni vorba, concertul Shinedown a fost cel mai spectaculos dintre cele trei, deși aș fi pariat pe Stone Sour. (Showul Black Stone Cherry a fost foarte „sudist”, foarte fratern, foarte relaxat.)

Stone Sour
nu au venit la Budapesta pentru a convinge pe cineva. Știau pesemne că nu mai au nevoie de asta. Nici nu dădea nimeni din public impresia că ar trebui să fie convins. Showul părea, de altfel, conceput pentru o scenă mai mare, dar nu prea a contat, căci Stone Sour a pus accentul pe muzică. Formația, care a scos anul trecut al șaselea album, are în momentul de față o rezervă semnificativă de piese excelente – una ireductibilă la setlistul unui concert cu durată normală – așa că în mod sigur au fost la Track oameni nemulțumiți de neglijarea uneia sau alteia dintre ele. Mie mi-a părut rău de exemplu că n-am auzit St. Marie. Sau Taipei Person/Allah Tea. (Chiar, de ce mama dracului n-a cântat Stone Sour Taipei Person/Allah Tea? Doară e prima de pe Hydrograd.) Pe de altă parte, trupa a prezentat vreo cinci piese de pe Hydrograd, inclusiv Song 3 și Fabuless, deci motive reale de frustrare nu prea au existat.

Și au mai fost și alte piese de pe alte LP-uri Stone Sour. Inclusiv de pe primul (Cold Reader și Get Inside). A fost interesant să constați că dacă pe varianta de album a acestor cântece se mai simte influența post-grunge și Metallica (desigur), live – și după atâția ani – ele sună deja 100% Stone Sour. În rest, concertul a fost cumva fără momente culminante. (Sau cu momente culminante subiective.) Showul s-a menținut adică în mod constant la cel mai înalt nivel, și asta din toate punctele de vedere: muzical, al soundului, al feelingului etc. Fără etc., mai precis, căci cam astea ar fi punctele de vedere relevante.

Am impresia că asta a fost cam ultima șansă pentru a vedea Stone Sour într-o locație de dimensiunile Trackului (mare, dar nu foarte mare.) Pe când vor reveni băieții în Europa (în Ungaria, dacă avem noroc), vor fi depășit acest nivel și o vor fi făcut pe merit. A fost cu atât mai frumos să prinzi trupa în acest moment delicat al carierei ei.
 
Vezi galeriile trupelor: Stone Sour

Data concert:  June 25, 2018  | 0 Comentarii  | 382 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Stone Sour infiltrează Europa

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte