WARMEN - Accept the Fact

Nu stiu voi, dar cateodata ma apuca asa o nostalgie ca nu stiu sa cant . Ei bine, un inceput cat se poate de neprofesionist in abordarea acestei cronici, nu-i asa? Cred insa ca o parte din vina o poarta si formatia pe care trebuie sa o recenzez: Warmen. Un nume frumos, cu rezonanta, care te duce cu gandul la viteza, forta, la lupte, maretie si multa multa pasiune.

Nimic mai adevarat, pasiunea fiind cea care a dat nastere acestei formatii, si implicit acestui al treilea album: Accept the Fact . Cine sta in spatele acestei denumiri pompoase, cu iz de power? Pentru putinii care nu stiu, Janne Warman este claparul binecunoscutei Children of Bodom. Cum deja este o traditie printre nordici, cei care stiu cu adevarat sa cante isi mai “trag” una, doua formatii in care fie canta ceva total deosebit, fie isi dau frau liber imaginatiei si compun piese fanteziste, ce nu si-ar avea locul in discografia trupei de baza. Ba, mai mult, unii cheama si o groaza de prieteni/rude sa ii ajute la inregistrare, din asta reiesind de cele mai multe ori albume de nota 10.

Este cazul si acestui ultim album de pe taramurile finlandeze (groaznic, cred ca o sa devina template pe cronicile metalfan aceasta constructie: album-Finlanda-foarte bun) ce arata un Warman mai virtuoz ca nicicand, plin de idei si “voie buna”. Urat suna, dar pe mine ma binedispune incredibil de mult acest album, imi insufla o pofta de viata teribila, pofta ce a scazut dramatic de mult, o data cu venirea primelor temperaturi apropiate de zero grade.

Afara albumul e vazut ca fiind mai prost ca Beyond Abilities, lumea fiind destul de dezamagita de prestatia vocalistilor, acuzandu-i ca nu prea isi fac treaba. Nu e cazul meu, mi-a placut enorm Beyond, imi place si Accept la fel de mult. Spuneam ceva mai devreme de vocalisti si as vrea sa insistam putin asupra acestui aspect. Vocalistii sunt nu mai putin de patru: trei barbati si o femeie, cunoscuti foarte bine celor care asculta Stratovarius (Timo Kotipelto), Tunnelvision (Marko Vaara) sau Children of Bodom (Alexi Laiho). Trebuie sa recunosc ca pe Jonna Kosonen nu am stiut de unde sa o iau, insa abordarea ei de pe They All Blame Me mi s-a parut foarte inspirata, cu multa sensibilitate si cu o doza de rautate excelenta la refren. Personal consider ca partiturile vocale sunt chiar foarte bine interpretate, adaugand inca o doza de varietate compozitiei.

Revenind la Accept the Fact, cum putea deschide un meserias al claviaturii un album personal? Simplu, o piesa instrumentala, absolut turbata la inceput, cu un “refren” ce cred ca ar zgudui serios perechea de maini a oricarui lucrator cu clapa. Incredibil ce poate sa faca acest Janne, mai ales la un instrument pe care putini il apreciaza in fenomenul rock, situandu-l de cele mai multe ori in planul secund al structurii pieselor.

Ar fi plictisitor sa incerc sa disec aici fiecare piesea vreau doar sa precizez ca melodiile sunt variate ca stil, structura si abordare, o mare parte din vina avand-o Janne Warman. Pe langa el, vocalistii isi fac treaba foarte bine: daca mister Kotipelto ( Invisible Power si Puppet ) canta in stilul sau clasic, mulandu-se pe esenta Warmen, Marko Vaara aduce o nota de rautate bine-venita ( Lying Delilah si mai ales Waters Of Lethe ).

Desi, in esenta, piesele sunt structurate pe folosirea claviaturii la maxim, trebuie sa recunosc ca pe album exista rautate, sensibilitate si peste toate acestea, o doza mare de metal, erupand din fiecare nota sau acord folosit. Spre exemplu, Puppet , o piesa cu un balans beton, cu un bass ce-ti joaca mintea pe toate fetele, cu un Kotipelto ce-mi aduce aminte de Coiotu (stiu, comparatia ar trebui sa se faca invers).

Am sa inchei cronica recomandandu-va sa nu ratati Somebody's Watching Me, cu un Laiho in mare forma precum si celelalte doua instrumentale: Roppongi Rumble si mai ales Return of Salieri . In mod cert, astazi am mai adaugat o formatie pe lista de trupe ce as vrea sa le vad intr-un concert, sunt sigur ca nu as avea cum sa fiu dezamagit .

SkyDancer Nota: 9