VISIONS OF ATLANTIS - Cast Away

Incep aceasta cronica spunandu-va ca ascultare albumului celor sase austrieci m-a facut inca o data sa imi dau seama ca traiesc in Romania , ca si marea majoritate a celor ce vor citi aceasta cronica. De unde pana unde aceasta "revelatie"?

Ei bine, trebuie sa recunosc ca Visions of Atlantis nu este o trupa rea, ba as putea spune fara nici o remuscare ca are potential. Dar, si aici e marea problema, pentru moment se multumesc in a copia stilul altor formatii deja consacrate, fara a incerca prea tare devierea de la un format clasic si care a asigurat succesul predecesorilor. Asocierea cu Nightwish devine evidenta inca de la prima piesa, si nu ai cum sa nu asemeni stilul celor doua formatii, "simfonic/bombastic metal", asa cum este descris pe situl oficial al austriecilor.

Asemanarea cu Nightwish am sesizat-o si cand am ascultat Magica, trupa romaneasca ce vine tare din spate, avand destul de multa experienta pentru a putea face diferenta intre originalitate si copiere de idei. Din pacate pentru ei, chiar daca pot concura lejer cu trupe ca Visions of Atlantis, provin din Romania , tara unde industria muzicala este mult in urma fata de vest.

Ma uit pe situl celor de la VoA si vad ca au avut concerte cu Finntroll, Katatonia, Nightwish, etc, pe diverse continente si in fata a zeci de mii de spectatori. Oare cat inseamna acest lucru in dezvoltarea muzicala ulterioara a trupetilor? Eu zic ca reprezinta enorm, si, coroborat cu semnarea unui contract cu o casa de discuri puternica face ca viitorul celor sase sa fie mai mult decat luminos.

Revenind la cronica, melodiile care mi-au placut cel mai mult sunt Send Me A Light si Lost . Cand a inceput prima piesa a albumului am fost chiar entuziasmat, Send Me A Light avand un ritm destul de alert, cu un refren catchy, prinzandu-te fara sa vrei. Apoi, a doua piesa, cea care da si titlul albumului a fost o dezamagire crunta, vocea lui Nicole ridicandu-mi destul de multe semne de intrebare. Intre cei doi vocalisti, aleg fara urma de remuscare timbrul masculin, insa si Mario mai are destul de mult de lucrat la voce.

Am intalnit pe album si cateva elemente de claviatura in stilul anilor 60-70 ( State of Suspense ) si cateva piese mai lente, bazandu-se in exclusivitate pe vocea de soprana a lui Nicole ( Winternight ), insa nu m-au convins atat de tare pe cat speram.

Piesa cea mai interesanta de pe album este, in opinia mea, Lost , imbinand cele doua voci, alternand rifurile de chitara cu claviatura, o piesa buna, simpla si la obiect.

Visions of Atlantis reprezinta valul de trupe tinere care vine cu forta din spate, rezumandu-se pentru moment la a copia/imita trupele care au facut istorie, ramane ca pe viitor sa demonstreze ca au puterea si talentul de a scrie istorie la randul lor.

SkyDancer Nota: 7