SCAR SYMMETRY - Dark Matter Dimenssions

     Suedezii de la Scar Symmetry au fost o mare revelatie, atunci cand au debutat in 2006 cu Pitch Black Progress, continuad in 2008 cu un Holographic Universe pe masura. In 2009, dupa plecarea lui Christian ?lvestam, trupa a decis sa-l inlocuiasca cu doi noi membri, cate unul pe fiecare registru: clean si growl. Daca din punct de vedere stilistic nu s-au schimbat multe, vocile difera destul de ceea ce era inainte pentru ca, individual, fiecare dintre cei doi nou veniti e mai bun pe felia lui decat Alvestam. Vocile curate sunt mai variate, mai expresive, si cu mai multe inflexiuni, chiar daca tonul general nu e mult diferit. Growl-urile si ele mai variate ca interpretare si mai controlate, combinate cu diverse maniere de scream, dar aici plusul nu se simte atat de mult.
    Asta nu scade oricum mare lucru din meritele fostului vocalist, oricum principala forta creativa din trupa alaturi de chitaristul Jonas Kjellgren (fost la Centinex si vocalilst in Carnal Forge). Ramas "singur" Kjellgren a incercat sa duca pe umerii sai povara compzitiei si i-a iesit bine. Sunetul general al albumului nu difera de cel al precedentelor iar rtimica e mai variata atat ca tempo cat si ca si executie, folosind inclusiv unele momente de blastbeat (vezi Nonhuman Era). Luand insa piesele in parte, fiecare are ceva interesant. O voce, o sincopa, un synth, o jucarie pe chitara. Multe solouri si multe armonii bine gandite si bine aranjate. Pentru mine unul, albumul exceleaza la capitoulul orchestratie, fiecare pasaj fiind foarte atent lucrat, cu grija ca nici un instrument sa nu stea degeaba.
    Aceasta noua versiune de metal melodic pe care multe trupe au imbratisat-o in ultima vreme (Soilwork , Sonic Syndicate, Threat Signal, Mercenary) ii prinde in continuare bine pe Scar Symmetry. Acest metal cu reminescente de death, un gothenburg in versiune "light" cu refrene de power metal dar si cu pretentii progresive, are darul sa sune bine prin alternanta dur-melodic dar incepe usor-usor sa se banalizeze. Mai ales atunci cand (nu-i asa?, am o problema cu asta) n-ai refrene memorabile sau nu reusesti sa creezi atmosfera. In 2009, Scar Symmetry pastreaza capul sus, dar nu creste. Sunt de apreciat tot felul de incercari progresive, alternante interesante de pasaje, dar la eternele refrene, ceva nu le leaga pana la capat. Un Radiant Strain, de exemplu, putea sa fie o piesa magistrala cu ceva mai multe cautari.

Cynyc Nota: 9