LAKE OF TEARS - Headstones

Close my eyes, think of the rain, think of an evening the same
Dream it is autumn outside, an evening to hide

Incep aceasta cronica sub influenta celei mai noi piese Lake of Tears, The Greymen (www.lakeoftears.net) si avand in vedere schimbarile de optica pe care le-a avut formatia de-a lungul intregii perioade, de la Greater Art pana la Neonai , unul din albumele cele mai blamate la aparitia lui. Personal, ma aflu printre cei care nu agreeaza atat de mult acest produs scos la comanda, consider ca nu reprezinta nici pe de parte forta componistica a lui Brennare, fiind in mod evident un album scos in graba, datorita problemelor de contract avute cu casa de discuri.

Trecand peste toate acestea si privind in "haul" istoriei, Headstones reprezinta puntea de legatura intre tineretea si influentele albumului de debut si mult mai inchegatul A Crimson Cosmos , considerat de mine albumul complet al celor de la Lake of Tears.

Pentru a satisface nevoia de catalogare a unora, am sa spun ca piesele de pe acest LP se inscriu intr-o nota depresiva, doom-gothic, un album de atmosfera, bazat in principal pe rifurile de chitara si pe vocea extraordinara a lui Brennare. Tristetea si atmosfera grea si apasatoare caracteristice doomului erup din combinatia rif/voce, la care se adauga solo-urile executate la perfectie si acolo unde trebuie.

Pentru mine prima auditie a albumului a fost ceva special, undeva demult in '95, pe vremea cand casetele audio faceau legea. Pe atunci pirateria avea o alta forma de exprimare, si, cu caseta in buzunar am plecat de la locul de intalnire cu prietenii cu gandul numai la albumul nou, ce speram sa fie unul de o factura cu totul si cu totul speciala. Acasa, supriza a fost una de proportii, dat fiind modul ciudat in care se trasese caseta. Era de la inceput, dar pe fatza B, unde prima melodie, Twilight , o piesa iesita din tiparul sonoritatilor Lake of Tears, m-a confuzat destul de mult. Cred ca va inchipuiti stupoarea si mirarea pe care le-am avut cand am ascultat sunetul greu al chitarilor si vocea distorsionata ce parea blasfemie fata de Greater Art .

Urmatoarea melodie m-a dat si mai rau peste cap, Burn fire Burn fiind probabil piesa cu ritmul cel mai sustinut de pe album, agresiva si in stilul primului LP. Legatura cu Greater Art devine si mai evidenta prin versurile de la The path of the gods , cea mai lunga creatie a albumului, epica, cu rifuri a la Black Sabbath, cu un ritm moderat dar care te prinde din prima si care te face sa iti para rau ca albumul se sfarseste si, o data cu el si calatoria in universul Lake of Tears.

Bineinteles ca pasarea favorita a lui Brennare apare din nou, corbul fiind una din obsesiile principalului compozitor al trupei. El a scris si muzica si versurile, declarand ca este influentat de tot ceea ce se intampla in viata noastra, atat lucruri bune cat mai ales rele; starile prin care a trecut de-a lungul vietii punandu-si amprenta asupra creatiei sale, una foarte trista si depresiva. Supapa prin care a putut rezista Brennare o reprezinta Lake of Tears si tot ceea ce tine de aceasta formatie, spunand ca daca nu ar fi fost refularea prin muzica, sinuciderea i s-ar fi parut de cateva ori ca fiind singura optiune valida.

Aceasta tristete metafizica a sa este prezenta foarte clar pe toate albumele; sentimenul de melancolie sustinut de chitarile acustice reprezinta insa "trademark"-ul acestui album si in mod special al piesei care ii da numele: Headstones . Pentru aceasta piesa ocupa Lake of Tears un loc special in sufletul meu, momentul primei ascultari fiindu-mi si acum foarte clar in cap, integrarea cu atmosfera piesei fiind totala. De fiecare data cand ascult melodia ma scufund in universul meu interior, meditand la tot si la toate si intrebandu-ma ce a putut conduce la aceasta depresie si disperare care reiese din fiecare acord si care iti staruie in minte mult dupa terminarea ascultarii.

Fara nici o indoiala, unul dintre albumele mele preferate, Headstones a constituit un punct important in dezvoltarea mea muzicala ulterioara, si sunt convins ca acest lucru li s-a intamplat multora dintre cei care au ascultat albumul la vremea lui.

There's a little bit of evil, inside if you
A little bit of evil, inside you too

SkyDancer Nota: 10