
IMPALED NAZARENE - Road to the Octagon
![]() |
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 20.11.2010 CASA DE DISCURI: Osmose Productions 9.0
NOTA METALFAN: 8.2
NOTEAZA ALBUM: 28 voturi
Top 2010: #113 |
Impaled Nazarene ![]() Componenta: Mika Luttinen - voce Tomi UG Ullgren - chitara Mikael Arnkil - bas Reima Kellokoski - tobe |
TRACKLIST: 01. Enlightenment Process02. The Day of Reckoning03. Corpses04. Under Attack05. Tentacles of the Octagon06. Reflect On This07. Convulsing Uncontrollably08. Cult of the Goat09. Gag Reflex10. The Plan11. Silent and Violent Type12. Execute Tapeworm Extermination13. Rhetoric Infernal |
Cand am dat cu ochii de stirea cum ca a fost facut public numele viitorului (pe atunci) album Impaled Nazarene,
am crezut ca a innebunit lupu’. Ce sa mai, daca va zic ca la prima
ocheada am citit titlul ‘’One Rode to Octagon’’, va dati seama cam la ce
ma asteptam. Trebuie sa marturisesc ca chiar si acum, cand sunt la a
10a ascultare tot sunt usor nehotarat ce mi-ar fi placut mai mult:
minunatia asta de album sau un tribut Bathory. Nu stiu, cert e ca
situatia actuala nu lasa loc de visare. Albumul e aici, e tafnos, n-are
nicio legatura explicita cu gigantul suedez si, ca sa fie bucuria
complete, se pare ca trupa si-a mai recuperate din lipsa de inspiratie
de care ii acuzam in sinea mea in ultimii 10 ani, mai exact de dupa Nihil incoa’.
Bun. Ca sa fac cum face eu de obicei cand mananc mai intai frisca de pe savarina si dup-aia ma stramb la pandispan, sa incep cu ce imi place cel mai mult si anume orientarea stilistica a albumului. Dupa mine, e undeva intre Suomi Finland Perkele, adica punk si black, si Rapture, adica punk si thrash. De doua ori punk, nu? Pai cam asta e reteta. Desi in interviurile ce au precedat albumul, ei anuntau o doza sanatoasa de D-Beat, eu nu prea-l vad atat de prezent. E ceva p-acolo dar poate mai degraba intr-o forma ce tine de atitudinea de fuck off specifica respectivului curent, decat ca repere muzicale, dar ca s-o zic pe corecte, eu n-am remarcat vreodata la ei sa duca lipsa de numita atitudine. Ma rog, ca s-o scurtez, ma gandesc ca or fi vrand sa-i mai adauge o nuanta. Ce e interesant e ca au umblat binisor la structurile compozitiilor cu care ne obisnuisera in ultimii 12 ani. Ia sa vedem cum. Bunaoara, prima impresie pe care o ai cand asculti albumul e, normal, ca vor sa te omoare sau, in cel mai fericit caz, sa-ti faca altceva relativ la fel de rau. Dar daca treci peste asta, vei vedea ca in antiteza cu albumele lor din perioada nucleara, adica din 98 incoa’ , cele doua tipuri de piese, anume cele rapide, directe si scurte, si , mai rarele ce-i drept , de tempo mediu si melodioase - poate chiar melancolice - s-au contopit. Ca sa dau un exemplu, in loc sa avem o piesa nervoasa, ca 6th Degree of Mindfuck, de aproximativ doua minute si una melancolica gen Phallus Maleficarum (da, stiu, dar astia-s baietii, nu se joaca!) de aproape 6 minute, ai doar una de vreo 3 in care ai caracteristici din amandoua, cum ar fi Corpses. Interesant totusi, cum au pastrat concentratia. Pana acum aveau o piesa, maxim doua mai ‘’moi’’ pe album, acum nu mai au niciuna, dar daca iei pasajele mai asezate, tot cam p-acolo te duci cu minutajele. Scrupulosi, nevoie mare! Ce rezulta nu e greu de imaginat. E chiar genul de produs care l-ar face pe un ageamiu (ca Mach) sa afirme ca s-au maturizat, desi e clar ca, la varsta lor, asta e o gluma cruda iar la varsta lui, un semn de ignoranta crasa. Dar vad eu ca am scris o gramada si n-am spus nimic concret. Bun. Una peste alta, spre deosebire de ultima perioada, albumul suna foarte black metal , in maniera punkereasca in care pun problema si Anaal Nathrak dar nu atat de grindcore si cu o doza serioasa de thrash, si anume din specia nemteasca - care nu stie multe dar cate stie le viseaza! Avem solouri melodioase, bridgeuri pe masura, blast-beat in doze de care ma arat bucuros, sectie ritmica de Exploited pe overdose de RedBull, vocea de descreierat a lui Mika, avem inclusive fazele mai ‘’exotice’’ binecunoscute de pe un Ghost Riders (In the Sky), avem faze mai noi pentru ei, cum ar fi inceputul de la Cult of the Goat, care aduce a Dreaming in Red a mai cunoscutei pe la noi, Dismember... ce sa mai! Avem un Impaled Nazarene care nu numai ca s-a trezit din letargie dar se vede treaba ca s-a si straduit sa se reinventeze. Cu succes as zice eu. Nota? 9 . Pentru ca mie imi placeau cu doua tipuri de piese.
hell9level
![]() |





Alte Albume
Har
TRACKLIST
01. Timpul întâilor02. În vielistea uitarii03. Descânt04. Calea magilor05. Vraci de nord06. Desferecat07. De neam vergur08. Vaznesit Obarsie
TRACKLIST
1. Cel din urma2. Taina3. Codru Moma4. Cant adanc5. Caloianul6. Ucenicii din Hartop I7. Ucenicii din Hartop II Long Day Good Night
TRACKLIST
01. The Destination Onward02. Shuttered World03. Alone We Walk04. Now Comes the Rain05. The Way Home06. Under the Sun07. Scars08. Begin Again09. When Snow Falls10. Liar11. Glass Houses12. The Longest Shadow of the Day13. The Last Song Grandeur
TRACKLIST
01. False Beliefs02. Eye for an I03. Home Is on the Other Side04. Holy Worse05. Velvet06. Speaking in Tongues07. Starfish Crown08. Locked-in Syndrome09. Month’s End10. The Descent11. Marche Funèbre Gloria
TRACKLIST
01. Nemuritori02. Ce se întâmpla03. Gloria04. Om05. Umeri aurii06. Caleidoscop07. Spuneai08. Caffè sospeso09. Noua vieti10. Ce ramâne11. Zbor The God-Shaped Void
TRACKLIST
01. Devils and Angels02. Stranded03. Back to Black04. All the Bad Men05. The Fallen06. While the Spiders Spin07. Pull the String08. Demystified09. Season of the Swarm10. Sisters of the Dawn11. In the Silence
super album!
tu centrezi, tu dai cu capul? Aproape ca m-am hotarat sa iau luni albumul, desi numa ceva album de prin 96 97 am ascultat de la ei la vremea aia si apoi nu am mai fost curios.
cam asa ceva, doar ca am pus comentariul cand a urcat klawz albumu pe site si inca n-avea recenzie, iar mai mult decat atata, nici nu stiam c-o s-o fac io.