Brutal Assault 2008

Preview

Trebuie sa admit de la bun inceput ca, dupa experienta de la Brutal Assault-ul de anul trecut, cumulata cu prezenta in urma cu mai bine de o luna la un alt festival de traditie din Cehia, ma refer aici la Obscene Extreme, am avut cateva dubii in legatura cu participarea mea la editia din 2008 a festivalului din la Jaromer. Conjunctura a facut ca, renuntand in ultima clipa la insoritul Metal Head Mission din Crimeea si ratand plecarea la Party San-ul nemtesc, sa ma alatur prietenilor mei de la Hatework in plimbarica pe 2008 spre Brutal Assault.

Calatoria a fost placuta, dupa aceeasi reteta de anul trecut, cu muzici si filme in autocar, cu opriri mai rare sau mai dese, cu eterna mea senzatie de deja-vu in legatura cu anumite locuri pe care le revedeam dupa nici sase saptamani, cu oameni proaspeti in team, dar si cu multi maniaci de nadejde care participasera si in urma cu un an.

Cum am ajuns, am dat fuga in camping unde am constat ca, inca de miercuri seara, era aproape plin, asa ca am ocupat aproape acelasi areal ca si anul trecut, la mare distanta de intrarea la fest, asta dupa ce urci dealul. Caldura mare, pamant tare ca piatra, imprumutat un ciocan german pentru fixarea in solul urmasilor soldatului Svejk a resedintelor noastre temporare.

Dupa, am dat o tura prin zona de festival, asta dupa ce ne-am bagat in fata, pe stilul balcanic, ca sa ne ridicam acreditarile. Treaba se prezenta mai bine decat anul trecut, adica mai multe toalete, surse de apa pentru spalat, mai multe corturi cu bere si mancare si, in general, zona festivalului mult largita, de data asta a inclus si un "prirodni tribuna" adica o zona pe dealul din fata scenelor pentru o priveliste mai buna, dar nu pe degaba, trebuia sa marchezi inca o suta de coroane ca sa stai pe deal. Mai rau era cu zona de "metal market" care era cam la dracu, adica exact in zona cea mai indepartata de intrare si de cele doua scene, pe acolo cica se gaseau si dusuri, eu nu le-am vazut, dar un amic de incredere mi-a relatat ca erau okay. O noutate era si cortul cu filme horror (din nefericire e cam naspa sa vezi un film japonez cu subtitrare in limba ceha) si cortul de "meet and greet" care n-a lucrat full-option decat in prima zi de fest. La final simt nevoia sa precizez ca totul era mai scump ca anul trecut si pentru asta trebuie sa ii multumim coroanei cehe care s-a intarit fata de euroii nostri obositi.

Acum, ca v-am prezentat macar in mare cum a stat streaba din punct de vedere logistic la BA 2008, trebuie sa ii dau drumul cu parerile mele foarte subiective despre tonele de trupe, in total fix 63, care s-au produs alternativ timp de trei zile pe cele doua scene. Din capul locului vreau sa zic ca am incercat sa acord o atentie sporita trupelor underground, cred ca au mai multa nevoie de prezenta in media decat sa va zic si eu cum a sunat Behemoth sau Paradise Lost. Okay, o luam metodic!

Ziua 1, 14 august 2008

Prima zi a festului incepe intotdeauna dupa-amiaza si de data asta a inceput cu doua trupe pe care eu, comod cum sunt, n-am reusit sa le prind, e vorba de Suffocate Bastard si Mindwork, dar le-am dat o ascultare pe myspace la intoarcere si nu suna rau deloc. Asa, cand am ajuns, tocmai incepeau Inveracity, o trupa de brutal death metal din Grecia, pe care o stiam de multisor, de cand era tanara speranta si-mi trimitea caseta demo. In 25 de minute grecii au taiat constant in carne vie, stilul e cam prin zona aia de New Wave of American Brutal Death, seamana cu multe trupe, adica are putin din aia mari, dar suna bine de tot.

La Gloomy Grim n-am stat, ca nu ma omor dupa black metal trist si melancolic la ora 4 dupa masa. M-am intors la Rasta, ca sa vad si eu o trupa din Belarus la treaba. Baietii astia au mare succes la ei acasa, au luat ceva premii de-astea gen MTV Music Awards, varianta Lukashenko, mie mi s-au parut destul de blazati, la intersectia dintre Pain, noul Samael si In Flames, dar am zis sa ciulesc urechea, poate se intampla ceva. S-a intamplat, dar pe scena cealalta, cu Beheaded din Malta, tot brutali si rapizi pe felia death metal. Sunetul n-a fost cine stie ce, dar s-a inteles ce s-a cantat si am plecat multumit, fara sa mai stau la Sadist.

Am zis ca sa merg la meet & greet cu Samael si, inchipuiti-va, m-au recunoscut, de cand cu after-party-ul punkist de dupa concertul lor din Bucuresti, baietii erau destul de funny, dar am trecut printr-o situatie hilara, nu imi mai aminteam cum il cheama pe Mas si era sa ii zic Mikro, dar m-am stapanit cu brio si m-am intors ca sa ii vad pe cei care au scris istorie in Suedia in materie de death metal si grindcore, veteranii de la General Surgery, au dat-o atat de batraneste ca sarea adrenalina din ei, muzical foarte la obiect si foarte gore la propriu...

Dupa aia a venit trupa lui Martin de la Pungent Stench, adica Hollenthon, de care imi tot povestise la Summer Nights Fest si pe care ii tot ascultasem, ca asa se intampla cand ai ambulanta Napalm Records acasa. Bine, trupa n-are nimic de-a face cu Pungent Stench, poate doar la unele faze de groove, Hollenthon baga o chestie jumatate black si jumatate death metal, condimentata cu tot felul de aranjamente de-astea fitzoase, piane, coruri, orchestre, suna foarte tare uneori, dar ma cam plictisisem dupa vreo jumatate de ora, e mai mult de ascultat acasa, ca acuma (tot de la Napalm Records).

HOLLENTHON

La Samael am stat asa mai mult din inertie, ca ma gandesc ca merit si eu o pauza, piesele astea noi nu prea imi plac, suna cam banal, noroc ca au cantat si ceva de pe "Reign of Light" (da, albumul asta imi place, chiar daca nu e true kult), prea-uzitata "Baphomet's Throne" la care nu s-a auzit clapa pe prima parte (a fost destul de hilar) si, raritate, au dat-o direct pe true kult si-au bagat un "Rebellion" de mi s-a zbarlit un pic pielea pe mine.

SAMAEL

Dupa asta am luat direct pauza si-am dat skip la SepticFlesh, asta e o prejudecata, dar n-am ce-i face, intodeauna am considerat SepticFlesh prea soft pentru gusturile mele underground, mie imi place triumviratul black metal, cu Necromantia, Varathron si Rotting Christ. Ca sa ma bucur de pauza, m-am strecurat in backstage ca sa respir si eu acelasi aer cu Exodus si cu Mayhem. Frate, uite, Exodus sunt chiar niste zei ai metalului. Adica nu imi inchipuiam ca niste batranei simpatici si betivi inconjurati de groupies de 30-40 de ani o sa aiba atata energie, de stil nu mai zic nimic, ca oricum, cine nu a ajuns la BA, i-a vazut in Bulgaria.

Baietii de la Finntroll sunt caterinca buna, in particular. Muzical nu imi plac deloc, e ca si cum ai baga hore pe black metal, oricum au facut un show frumos, pentru cei carora le place stilul. Eu ma pregateam sufleteste sa vad Mayhem a doua oara intr-o luna. Sa fie bine inteles, mie imi place Mayhem, dar asta e genul ala de trupa pe care o iubesti sau o urasti pur si simplu. Adica e o trupa "rea", nu pozeaza, chiar e o trupa rea. Ca sunet, a fost mai slab ca la Summer Nights Fest, dar Attila si compania au avut mai multa pofta de cantat acum. Nu stiu unde citisem inainte ca Blasphemer a sustinut ultimul show cu Mayhem pe data de 6 august, n-a fost cazul, ca din Mayhem nu pleci ca din vreo trupa romaneasca, cand vor muschii tai. Da, ca playlist a fost asemanator cu ce vazusem in Austria, clasicele de pe "De Mysteriis Dom Sathanas" si chiar si un "Skull Fuking Armageddon" amestecate cu noile piese, pentru care trebuie sa ai nervii tari ca sa le poti asculta pana la capat. La "Freezing Moon" luna s-a ascuns intre nori si acolo a ramas pana la finalul festului. Cam asta a fost prima seara, ar mai fi fost doua trupe de vazut, adica Textures si Harmony Bay, dar sunt si eu om si vreau sa dorm si sa beau ceva cu amicii, asa ca am terminat seara in fata cortului ros-albastru cu numarul 13, clue pentru cine cunoaste...

MAYHEM

Ziua 2, 15 august 2008

Cam pe la 3-4 dimineata a inceput sa ploua serios, asa ca ne-am pregatit sufleteste pentru ceea ce prognoza de pe net descria ca "heavy rain", am ajuns la scene pe la ora 11 dimineata, dupa micul dejun, la timp ca sa prind Grenouer, o trupa din Rusia cu care sunt familiar de vreo 10 ani, acum au dat-o pe un metal modern, ca si colegii lor bielorusi, Rasta.

Au urmat cehii de la Debustrol, una dintre trupele legendare din undergroundul de dinainte de Revolutia de catifea. Canta din 1986, au la activ sute de concerte, prietenul meu de la Obscene Productions mi-a spus chiar ca piesele lor de la inceputul anilor '90 erau difuzate in heavy rotation de catre radio-ul national din Cehia. Debustrol canta o combinatie clasica de death si thrash metal, simplu si la obiect, totul pigmentat cu o multime de glume, dar trebuie sa cunosti limba ca sa poti pricepe despre ce e vorba, oricum majoritatea publicului prezent a reactionat excelent.

A Storm of Light, veniti direct din Brooklyn, New York, m-au lovit puternic cu o combinatie lenta de doom si progressive stoner metal, ca viteza mi-au amintit de Winter, iar ca sound de Crowbar sau Neurosis. Foarte interesant, dupa parerea mea!

Francezii de la Eths si-au anulat aparitia din cadrul Brutal Assault, asa cum au anulat si recitalul din Romania, de la East West Fest, asa ca i-am vazut la treaba pe macaronarii de la Novembre. Ii mai vazusem pe un soare arzator, in Bucuresti, ca opening act la Obituary, acum ploaia s-a oprit un pic si, printre picaturi, italienii m-au rupt, cu muzica lor plina de emotie, in mod egal doom, amosferic si death metal in slow tempo. De departe una dintre cele mai interesante aparitii de la Brutal Assault, imi pare cu atat mai rau ca muzica lor nu a fost apreciata la adevarata ei valoare atunci cand au concertat in Romania, poate conjunctura de atunci n-a fost cea mai fericita, dar acum nici n-am simtit cand au trecut cele aproape 40 de minute de muzica alocate trupei din Roma.

NOVEMBRE

Imediat dupa, pe scena cealalta s-au produs All Shall Perish, o trupa care nu mi-a fost niciodata pe plac, adica de cele mai multe ori mi s-a parut ca e prea mult zgomot pentru nimic, ei zic la ei pe myspace ca ar canta o combinatie de death metal si hardcore, mie mi se pare metalcore toata ziua, plictisitor dupa primele doua piese. Am plecat in timpul show-ului All Shall Perish ca sa mai fac ceva achizitii de pe la standurile de merch, dar m-am intors la timp pentru cele 30 de minute din primul set Cephalic Carnage. Asta e o trupa care ori iti place mult, ori zici ca sunt de toata jena, puristii zic ca CC nici macar nu (mai) canta grindcore, din cauza repetatelor experimente la care americanii si-au supus propriile linii melodice. Un show plin de energie, pe o ploaie marunta si care pe final s-a intetit pana spre torential.

Am vazut Sworn Enemy dintr-un cort aflat la vreo 60-70 de metri de scena, dar mai mult de 1000 de persoane au suportat ploaia torentiala ca sa ii sustina pe new-yorkezi direct in fata scenei. La o comparatie simpla cu compatriotii lor All Shall Perish, cu care de altfel sunt in tour zilele astea, Sworn Enemy e mult mai bine din toate punctele de vedere, sunt mai directi, fara atatea floricele din chitare si cu o atitudine care aminteste de stiul inventat in New York, adica NY hardcore.

The Berzerker n-am vazut, doar am auzit un pic, au fost brutali tare! Au urmat Swallow the Sun, dar cum baietii sunt un fel de copie finlandeza de My Dying Bride, interesul meu s-a dus spre zero. Nu ma intelegeti gresit, ei canta foarte bine, sunt plini de atmosfera, de feeling, de rautate pe ici pe colo, dar cred ca trebuie sa iti placa mult MDB si sa fii intr-o oarecare stare de bine ca sa ii poti asculta cu placere.

 Si a venit randul trupei favorite a lui Sholle, adica Despised Icon. Mi-a facut atata capul in ultimul an, mi-a zis cate in luna si in stele despre ei de fiecare data cand l-am intalnit, incat am zis ca trebuie sa ii ascult si sa ii observ cu mare atentie. Da, domne, desi au lookul ala de metalcoristi, baga brutal tare, cu doi vocali extremi, unul specializat pe growling, celalalt pe stilul mai gatuit, riff-uri de death metal american si sectie ritmica de mare si rapid caracter, cam la asta se rezuma Despised Icon. Nu intelegeti ca mi-a placut mult, ca la un moment dat m-am plictisit sa ii ascult pe vocali, care baga cam la fel pe fiecare piesa, dar e clar ca Despised Icon e una dintre cele mai influente trupe pe felia asta si reuseste sa cante brutal, nu ridicol de trist.

Aha, a urmat Soilwork, probabil cea mai tare trupa care a cantat misto acum multa vreme si acum se fac de aceeasi paranghelie ca si In Flames. Eu ii vedeam a patra oara acuma si tre' sa zic ca de fiecare data cand i-am vazut, mi s-a parut ca suna mai naspa decat precedentul show. Ce diferenta intre recitalul lor din 2001 de la Targu Mures si cele 40 de minute de acum. Canta corect, se agita, fac glume, anunta care piesa va avea videoclip, dar s-a cam terminat smecheria, Nuclear Blast manca trupe pe paine.

SOILWORK

Noroc cu urmatoarea trupa, Primordial, care sunt fantastici si live si pe albume. Am urmarit tot show-ul hipnotizat. Intotdeauna am zis ca Primordial sunt black metal tot atat cat sunt si Bathory, Celtic Frost sau Venom si cred in continuare ca asa e. Irlandezii sunt imbatabili la atmosfera, insertiile de ritm celtic din muzica lor sunt sarea si piperul, iar vocalul Nemtheanga constituie subiect separat de discutie, pentru ca atitudinea lui in timpul show-ului e inimitabila si greu de descris. De vazut inca de cateva ori!

Cand Primordial au anuntat ultima piesa, m-am mutat rapid in fata celeilalte scene, pentru ca deja se stransesera cateva sute de oameni care scandau numele urmatoarei trupe, Entombed. Nu ascund ca suedezii au reprezentat unul dintre principalele motive pentru care am venit la Brutal Assault si cele 40 de minte de "Wolverine Blues" mi-au multumit pe deplin vanitatea. N-o sa repet la infinit cat de tari sunt Entombed si pe scena si pe discuri, intr-o scurta discutie cu Lars Goran Petrov, legendarul vocalist de pe "Left Hand Path" mi-a explicat cum se emotioneaza cand urca pe scena si fanii le striga numele.

ENTOMBED

Pe scena cealalta s-au produs Behemoth, in maniera obisnuita, dar n-am mai putut gusta show-ul ca pe vremuri, singurul moment notabil a fost piesa cover version Master's Hammer pe care au cantat-o alaturi de controversatul Big Boss de la trupa ceha Root.

BEHEMOTH

La Anathema mi-am promis sa iau o pauza, am vazut decat vreo doua piese, dar cum nu-mi place altceva decat "Serenades" si ei acum canta cu totul altceva, am zis pas, poate ca nu sunt eu atat de sensibil cum sunt ei... Si am vazut si Cradle of Filth, trupa cap de afis la Brutal Assault. Auzisem tot felul de zvonuri despre ce porcarii face Dani in timpul concertelor, ca vine ba beat cui, ba face scandal, acum a fost cuminte, un show normal, trecand prin toata discografia Cradle of Filth, cu toate piesele lor faimoase de pe MTV, si cu o vocalista pe care am banuit-o a fi Sarah Jezebel Deva, dar care a cantat mai prost decat Live Kristine "Nymphetamine". N-am ramas cu nimic notabil dupa recitalul COF, as fi preferat mai degraba inca o jumatate de ora de Entombed in loc.

CRADLE OF FILTH

As mai fi stat sa vad Neurosis, a doua repriza de Cephalic Carnage cantand doom si pe nebunii de la Malignant Tumour cu recitalul lor grind'n'roll, poate chiar si-un pic de 1349, dar prietenei mele i s-a facut un pic rau si am mers la resedinta noastra temporara din camping, mai ales ca deja ploaia ne patrunsese pana in oase si nu mai aveam deloc haine uscate. Am adormit sperand sa iasa soarele din nori cand ne vom trezi...

Ziua 3, 16 august 2008

...dar n-a fost sa fie. In camping erau noroaie cat cuprinde, ne intrase un pic de apa in cort, toate hainele erau umede si am avut parte de o lectie gratuita de patinaj  urcand potecile de pe dealul care desparte campingul de zona de festival. Fiind ultima zi de fest, am vrut sa prind toate trupele din deschidere, dar tot n-am reusit, am pierdut trupele slovace si brutale Attack of Rage si Wayd (cu astia am o caseta demo de pe vremuri), am ajuns abia la a treia, la Uprise, pe care ii vazusem live si anul trecut tot la BA, practicanti de grindcore cu mult groove si avand in componenta meseriasi de pe la Alienation Mental sau Ahumado Granujo, baietii stiu decat pe repede si foarte repede, placut mai mult ca anul trecut.

Imediat dupa, cand ploaia se potolise aproape de tot, am vazut la lucru trio-ul brazilian Imperious Malevolence, aflat in turneu prin Europa si pe care i-am ratat la mustata pentru un show in Romania. La intersectia dintre Sarcofago si Krisiun, cu un tobar nebun, cu un chitarist care oficiaza si in Murder Rape si cu un vocal din vocabularul caruia am retinut vorbe ca sange, satan, christ smasher si alte atrocitati de-astea, Imperious Malevolence mi-au demonstrat ca n-au venit degeaba in turneu prin Europa, au fost chiar foarte tari pe alocuri.

IMPERIOUS MALEVOLENCE

Au urmat pe cealalta scena Jig-Ai, unul dintre embrionii rezultati din decesul prematur al trupei Negligent Collateral Colapse, practicanti de guro hentai-grindcore (adica, mai pe intelesul romanului de rand, un fel de dementa japoneza in care personaje de desene animate, in speciale adolescente, sunt mutilate ingrozitor). Am retinut vreo 2-3 piese, adica "Samurai Gay Party" si "Wasabi Chicks" de pe ultimul album intitulat sugestiv "Katan Orgy", la una dintre piese a participat cu trupul si cu vocea Vlakin de la Ingrowing, cu care mi-a fost drag sa ma vad iar, dupa Obscene Extreme Fest, unde facea oficiile de "security chief".

JIG-AI

Dupa bizareriile ceho-hentai, au urmat Locomotive, adica niste baieti care canta de vreo 10-15 ani, si n-au reusit sa compuna decat chestii care au fost deja compuse de Sepultura, Soulfly sau Ektomorf, nu mi-au placut mai deloc, doi dintre ei aratau ca niste politisti comunitari batrani, care vor sa para mai importanti decat sunt de fapt.

Dupa aia au cantat niste elvetieni, Kruger, pe numele lor, care bagau niste post-metal cu industrial si cu alte chestii moderne, nu mi-au placut. Pe Illidiance din Rusia i-am sarit, m-am dus la niste taclale cu doi polonezi de la un fanzin de grindcore, baieti foarte okay, mi-au povestit ca posta e de cacao in tara lor, chestie pe care o stiam de multa vreme, tinand cont de cate promo-uri n-au ajuns niciodata la cine trebuia in Polonia. Oricum, i-am ascultat un pic pe myspace si n-am pierdut mai nimic, ca baga un fel de disco cu chitare.

M-am intors sa vad tot o trupa ruseasca, de data asta una care imi place mult, adica Arkona din Moscova. N-o sa va povestesc despre cum canta Arkona, multi dintre voi i-au vazut live la Iasi anul trecut sau la Baia Mare acum doua-trei saptamani, dar nu m-am putut stapani sa nu ma gandesc ca pe cand Arkona se produceau in fata unui public frenetic, iar steagurile mamei Rusia fluturau printre stropii de ploaie, undeva departe si totusi aproape, o tara de patru milioane de locuitori era bombardata intensiv de conationalii moscovitilor, pentru ca patria mama sa faca o demonstratie de forta in fata intregii lumi.

ARKONA

Am abandonat acest gand in momentul in care Hour of Penance din Roma, Italia, si-au inceput show-ul pe cealalta scena, un dezmat brutal de riff-uri brutal death metal, un vocal nebun si extrem de comunicativ, si la final, pentru a plati tribut trupei care i-a motivat sa infiinteze trupa si sa cante in felul asta, ne-au lovit cu un cover Suffocation de pe "Effigy of the Forgotten"...

HOUR OF PENANCE

Au urmat Ador Dorath pe care anul trecut reusisem sa ii evit cu succes, acum m-am nimerit pe acolo la vreo doua piese, o chestie pseudo-intelectuala, cu niste proiectii de epoca pe imensul ecran pe care vedeai de obicei filmarile in timp real cu trupele care cantau. Cu regret spun ca n-am inteles mai nimic de la Ador Dorath, o muzica plata, penduland in egala masura intre black si death metal, cu o voce feminina obositoare si cu niste aranjamente orchestrale ce mi-au amintit un pic de Covenant sau Arcturus.

Am plecat un pic sa ma odihnesc la cort, stateam deja de vreo 5 ore in picioare, asa ca am pierdut Hate, mare pacat, dar lasa ca am CDul polonezilor, de mare exceptie la categoria metal extrem. Au urmat Code, despre care imi spusese Costin ca sunt tari, si chiar asa e, au facut un show super ciudat, aratau ca niste cadavre vechi de vreo 7-8 zile si ii ziceau in maniera evil black metal, norvegieni, ce sa le faci, cred ca le placea vremea, ca era cam ca la ei, cu frig, ploaie si ceata.

Zubrowska din Franta au bagat brutal death, dar n-am cum sa iau in serios o trupa care poarta numele unei vodci poloneze, asa ca am asteptat cu nerabdare Kataklysm, chiar daca ultimele albume nu mi-au placut, inca mai am nostalgia casetelor din Romana, cu "Sorcery" si "The Mystical Gate of Reincarnation", oricum show-ul a fost foarte intens, publicul in delir, iar trupa a bagat cu mare pofta de cantat.

Dupa Kataklysm a urmat un fel de freak show cu trupa Sebkha Chott, niste ciudati imbracati ca niste travestiti care ii ziceau bine, un fel de metal experimental, cand brutal cand cu trompete, dar m-am intalnit cu un amic, nu spun cine, persoana importanta si ne-am dat la niste chestii care fumegau, asa ca ne-am intors plini de entuziasm sa vedem Sodom, eu personal nu i-am vazut bine, bine, dar Sodom sunt oricum niste zei ai metalului si batranul Tom canta de parca ar avea 20 de ani.

SEBKHA CHOTT

La Arch Enemy ma miram ca Angela e mica de inaltime si era sa ma omoare un fotograf ca i-am trantit nu stiu ce prin noroi cand incercam si eu ca tot omul s-o pozez pe Angelica. Bine, pitica ii zicea bine din gura, lumea era in delir, eu ma pregateam sa vad Agnostic Front, eram sigur ca o sa faca un show cel putin la fel de bun ca si confratii Madball anul trecut si cam asa s-a intamplat, 40 de minute au sarit si-au protestat nonstop. Au bagat chiar si de-alea vechi, din anii '80, toti punkistii din public erau innebuniti, pogo-uri prin noroi si prin baltoace, ce sa mai, New York Hard Core ca la carte.

ARCH ENEMY

M-am dus sa vad Paradise Lost ca sa ii fac o bucurie unui amic, prea comod sa faca deplasarea la Brutal Assault, cand i-am zis ca le-a plecat tobarul, mi-a zis ca nu e frate cu ma-sa, ca sa ii pese, mi-a placut caterinca asta! Mergeam asa rau prin piure, ca n-am recunoscut decat mega-hiturile "As I Die" si "One Second" si m-am mutat la scena unde urma sa cante Carcass, ca sa vad si eu cum sta treaba cu o trupa legendara. Si chiar a stat bine, dar poate am eu asteptarile prea mari, ca de pe "Swansong" am impresia ca n-am auzit decat o piesa, de pe "Heartwork" vreo doua si restul a fost doar vechituri. Oricum show-ul a fost tare, dar nu fantastic! Cand canta Carcass, Roger de la Agnostic Front ne-a intrebat pe mine si pe prietena mea daca vrem o bere, am zis da, si el ne-a umplut rucsacul de beri, el cica e batran si bea doar cola light zilele astea.

PARADISE LOST

CARCASS

Nu mi-am inchipuit ca cineva din metal business poate sa fie mai distrus de droguri ca aia de la Macabre. M-am inselat, sa mi-l vezi pe Chris Barnes de la Six Feet Under. Bine, cand pui intr-o trupa chitaristul de la Massacre, basistul de la Death si tobarul de la Cianide, nu poate sa iasa decat bine, dar Barnes arata ca un boschetar, mergand cocosat si fumand din cand in cand ceva iarba dintr-o boanga de langa tobe. Bine, fanii au de ce sa fie multumiti, ca SFU au cantat multe chestii vechi, mie mi s-a parut ca au trecut asa usor prin toate cele zece albume pentru o ora de "slow groove punk death metal" (caracterizarea imi apartine in totalitate).

Ar mai fi fost de vazut Esoteric din Marea Britanie, cu oprire si prin Australia, dar am preferat sa ne indreptam definitiv si irevocabil catre cort pentru a ne pune toata lucrurile in ordine in perspectiva iminentei plecari de-a doua zi dimineata. Eu as mai fi avut un pic chef de paranghelie si-am mai stat sa beau berile de la Agnostic Front, cu Costin, a venit si-un grinder celebru si foarte roman cu niste ceva si, uite asa am dormit doar vreo patru ore, deranjat din cand in cand de urletele guturale ale conationalilor lui James Joyce.

Post Scriptum

Ati zice ca lucrurile s-au terminat aici si ca eu ar trebui sa trag o concluzie. In primul rand lucrurile au luat o turnura inedita, cata vreme intr-un punct vamal, i-am intalnit pe membrii Carcass, care mergeau la Sziget sa concerteze. Unii s-au tras in poze, altii au stat si s-au uitat pe geam... Concluzii n-o sa trag, ca oricum fiecare face ce ii trece prin cap... Eu o sa ma gandesc de doua ori inainte sa fac urmatorul drum catre Brutal Assault si o sa consult buletinul meteo cu mare bagare de seama, ca pana si-un Summer Breeze organizat nemteste are de suferit din cauza ploii, nu mai zic de-un festival est-european...

Fotografii: Ioana @ Katabasis Distro