Making of: Samael in Romania

“Probabil ca vom repeta figura asta si in viitor, cu Lake of Tears sau cu alte trupe pe care sunt sigur ca le asteptati de multa vreme. Ne vedem la urmatorul nivel!”  - asa scriam in martie, in materialul despre concertul Lake of Tears. Ne-am tinut de cuvant si iata ca am ajuns in decembrie 2006 la nivelul 3 - Samael.

Photo by Iulius Costache, partener twilight13media

Exista trupe cu care am crescut, care ne plac in mod deosebit, dar pe care, dintr-un motiv sau altul nu le-am vazut niciodata live. Asa ca ne-am gandit sa le aducem noi in Romania. Aceasta aventura a inceput in martie cu Lake of Tears, a continuat in septembrie cu Tiamat si a culminat cu Samael pe 2 decembrie. Ca si in cazul concertului Tiamat, la organizarea acestui eveniment ne-au fost alaturi prietenii si partenerii nostri de la One Event. Si cum nu poti fi deloc obiectiv atunci cand iti recenzezi propriul eveniment, am decis ca in loc de obisnuita cronica de concert sa va prezentam un mic rezumat a ceea ce a insemnat Samael in Romania din spatele scenei.

Nebunia a inceput ca de obicei cu cateva luni inainte, cu ridere, contracte, zeci de telefoane si mailuri, obisnuita cursa cu jaloane printre hatisurile birocratiei si toate celelalte elemente care stau la baza organizarii unui concert si care nu intereseaza atat de mult publicul venit sa vada trupa preferata cantand. Treptat toate lucrurile s-au rezolvat si iata-ne in data de 1 decembrie, cu o zi inainte de concertul propriu-zis. Sosirea elvetienilor in Bucuresti nu a fost lipsita de peripetii, pentru ca, in timp ce ne pregateam sa ne indreptam spre aeroport sa ii asteptam, primim un sms de la Xy: You know, there is actually a problem. Our flights have been canceled so we took the flight to Paris and we're arriving at 19.15. Hans also had problems and will hopefully arrive at 24.20. Si asta in conditiile in care avioanele ar fi trebuit sa aterizeze la 16.50, respectiv la 17.10. Ne-am zis (asa cum probabil au facut-o si o parte dintre cei prezenti la concert si care si-ar fi dorit sa vada trupa inca de acum 10 ani): mai bine mai tarziu decat niciodata. Si intr-adevar, inevitabilul se produce, astfel incat cu o intarziere de cateva ore Samael debarca in sfarsit in Romania. Ar fi trebuit sa vedeti fetele catorva dintre pasagerii aflati in acel moment in terminalul aeroportului Otopeni. Un Vorph vopsit blond si imbracat in fusta, insotit de Stephane (guitar technician) inalt de 2 metri si cu o alura de tatar veritabil nu reprezinta chiar tipul de calator obisnuit intalnit pe meleagurile autohtone.

Dupa ce i-am cazat pe elvetieni, a urmat deja traditionala cina cu trupa (un obicei pe care ni l-am format inca de la venirea suedezilor de la Lake of Tears). Am discutat despre diferentele intre nivelul de trai din Romania comparativ cu Elvetia, despre viitorul lor album, despre casele de discuri, despre muzica, Vorph a zis ca i-ar placea tare mult sa asculte noul album Laibach asa ca a doua zi Andreas (de la One Event) i-a facut cadou un CD. In ciuda zvonurilor ca cei de la Samael sunt niste persoane impenetrabile, sociopate, am descoperit niste personaje pitoresti, foarte deschise, sociabile, ceea ce ne demonstreaza inca o data ca diferenta intre imaginea pe care si-o construieste un muzician si realitate este adesea foarte mare.

Inca de la hotel Xy ne aratase intr-un ghid al Bucurestiului o poza cu Casa Poporului si isi manifestase dorinta ca ar vrea sa o vada. Ei ar fi vrut de fapt ca sambata pana la concert sa mearga sa viziteze orasul, insa programul zilei concertului era atat de incarcat incat nu permitea niciun fel de plimbare. Oana le-a propus in schimb sa mergem sa vedem Casa Poporului dupa ce mancam, asa ca dupa masa chiar asta s-a intamplat. Am urmat un tur in jurul ei si ne-am oprit in Piata Constitutiei pentru a-i lasa sa faca poze. Noaptea de 1 decembrie s-a incheiat fara alte peripetii, nu inainte sa mai bem cateva beri cu elvetienii in clubul Green Hours.

In tot acest timp la Sala Agronomia se monta scena (care a avut o suprafata totala de 54 mp). Intreaga operatiune a durat aproximativ 10 ore, incepand cu ora 18 si terminandu-se undeva in jurul orei 04. Pentru amatorii de specificatii tehnice, iata si cateva detalii: s-a folosit o instalatie de sunet DYNACORD WAVE 2 x 15,000 watts, cu pana la120 db, un mixer Midas Heritage 1000. Backline-ul Samael a constat in urmatoarele: Chitari - 2 x Marshall (JCM800/ JCM2000 SUPERLEAD), 4 x Marshall cabinets 1960; Bass: 1 x Ampeg SVT4 Pro / Ampeg 8x10 cabinet; Lumini: 60 PAR Cans, 20 moving heads.

Ziua de sambata a debutat cu cele cateva interviuri programate cu unele televizuni si publicatii. In timp ce Vorph & Xy raspundeau intrebarilor jurnalistilor, la Sala Agronomia era o activitate febrila, se pregatea scena, se faceau ultimele retusuri la instalatia de sunet si de lumini. O succesiune de cabluri, aparate, scule, reflectoare, ecrane, oameni care se agitau reprezinta o imagine cu care ne obisnuisem deja la concertele precedente.

Photo by Costin Chioreanu

Inainte sa se termine si ultimul interviu, Xy ne anunta ca a primit un SMS de la sunetist.... ca zborul lui fusese anulat si a trebuit sa ia alt avion. Asa ca in loc de 12.10, urma sa ajunga la ora 17.10! Incepusem deja sa ne ingrijoram, pentru ca acest lucru influenta radical programul soundcheck-ului, iar noi trebuia sa dam drumul la porti la 18.00. Insa Xy era foarte relaxat... spre deosebire de noi.

Samael au ajuns la sala, si-au aranjat instrumentele si au facut doar un line check cu sunetistul firmei Sincron Music. Asa cum s-a exprimat si Xy, mai mult a durat aranjarea scenei decat line-check-ul efectiv. In jur de ora 15.30 au coborat de pe scena, dar nu facusera deloc soundcheck!

Dupa ce si trupele romanesti au facut probele de sunet, am permis intrarea in sala a publicului, care deja se adunase la usa. La putina vreme a sosit de la aeroport si sunetisul Samael, dar era deja prea tarziu acum pentru soundcheck.

Photo by Iulius Costache, partener twilight13media

Si a inceput concertul. Dies Irae, urmati de Avatar au avut sarcina de a incalzi atmosfera si a pregati publicul pentru Samael. In ce masura au reusit, va lasam pe voi sa apreciati. 

Dies Irae

All photos by Iulius Costache, partener twilight13media

Avatar

All photos by Iulius Costache, partener twilight13media

Dupa aceste doua recitaluri le-a venit randul elvetienilor sa urce pe scena. Tineti minte, fara soundcheck, sunetul fiind reglat pe parcursul primelor doua piese!

Photo by Iulius Costache, partener twilight13media

Am facut headbanging pe Baphomet’s Throne, am cantat cu sala pe On Earth, am fost captivati de Infra Galaxia si Nautilus & Zeppelin. Dupa reactia publicului ne asteptam ca Samael sa revina pe scena cu un bis consitent, dar in niciun caz nu credeam ca vor canta 5 piese, printre care Black Trip!  Cand s-au dat jos de pe scena a doua oara, erau si ei foarte multumiti. Laudele nu mai conteneau, pentru ca si noi eram extaziati de recital. Insa despre reactia publicului si cum au perceput elvetienii concertul puteti citi mai multe in scurtul interviu pe care i l-am luat lui Vorph imediat dupa concert impreuna cu colegul Klawz.

All photos by Iulius Costache, partener twilight13media

Playlist Samael:

Jupiterian Vibe
Inch Allah
Reign of Light
The Cross
Telepath
Oriental Dawn
Baphomet's Throne
Rain
Nautilus & Zeppelin
On Earth
Moongate
Choosen Race
Infra Galaxia
The Ones Who Came Before
Bis:
Intro/Shining Kingdom
Black Trip
High Above
Year Zero
My Saviour

All photos by Iulius Costache, partener twilight13media

A urmat sesiunea de autografe, care desi trebuia sa tina 15 minute, a durat aproape 40, daca nu chiar mai mult. Cei de la Samael se pozau cu toata lumea, semnau in stanga si in dreapta, stateau de vorba. Vorph fusese exilat undeva intre gard si cosul de baschet, insa oricat am incercat sa-l scoatem de acolo si sa-l ducem si la ceilalti care mai asteptau autografe de la el, n-am reusit....

O seara de pomina ca aceasta nu se putea incheia decat cu un final pe masura. Dupa o cina care s-a prelungit mult spre dimineata si in care am constatat ca zeul vegetarienilor se impaca foarte bine cu Bachus, neavand niciun fel de problema de convietuire, nu ne-a mirat deloc intrebarea lui Xy: unde continuam petrecerea? Singura optiune la acea ora inaintata era after party-ul din clubul H/H, sau ma rog, ce mai ramasese din el. Asa ca am incarcat trupa din nou in masini si am purces catre locatia respectiva unde venirea elvetienilor a provocat evident stupoare. Ce a urmat nu face obiectul acestui material (incercati numai sa descrieti o petrecere ajunsa spre dimineata, cand cantitatile de alcool consumate depasesc cu mult limitele bunului simt.... o sa vedeti ca este imposibil de povestit asa ceva), cert este ca nebunia a durat pana la ora 6.

Elvetienii nu ar fi putut sa paraseasca Romania fara o vizita la Muzeul Satului, astfel incat duminica pe la ora 12.00, cei care se aflau la acea ora in muzeu au putut constata cu uimire cum un personaj ciudat alerga dupa copaci in incercarea de a-l imita pe Dracula in timp ce al doilea il filma (i-am numit aici pe Makro si pe Mas). Ne-am despartit de Samael la aeroport, nu inainte de a ne asigura reciproc ca ne vom revedea cat mai repede, poate chiar anul viitor cu ocazia unui nou concert.

In final dorim sa multumim tuturor celor implicati, fara ajutorul carora nu am fi reusit sa facem din acest concert inca un eveniment deosebit. Ca de obicei, o mentiune speciala merita firma Bidepa, devenita partenerul nostru de nadejde in asigurarea ordinii si sigurantei la concertele noastre.