concerte

MetalCamp 2006 - Over All

MetalCamp 2006 - Over All
TRUPE: Amon Amarth, Deathstars, Dimmu Borgir, Edguy, Evergrey, Gorefest, Hypocrisy, Jon Oliva's Pain, Kataklysm, Kreator, My Dying Bride, Nevermore, Opeth, Testament

Si-am plecat 4 oameni intr-o calda zi de miercuri, spre un Metalcamp pe care ni-l doream sa-l vedem cel putin de anul trecut. Am evitat la mustata Serbia, ca deh, era nevoie de viza si-am luat-o pe ocolite, prin Ungaria si Croatia. Odata ce iesi din tara, deja drumul e o placere, dispar si radarele, si soferii nebuni si accidentele. Si dupa aproape 2 zile de mers ba pe autostrada, ba prin serpentine, dupa somn putin si lichide multe, ajungem in preajma Tolmin-ului, unde gastile de rockeri ne-au confirmat ca n-am gresit drumul. Oricum, odata iesiti din Romania, cu o harta si ochii la indicatoare, n-aveti cum sa va rataciti.

 

 

Primul contact cu festivalul a fost destul de neplacut pentru noi, pentru ca, desi vorbeau engleza, toti baietii astia zabmitori, cu ecusoane de Metalcamp Crew ne-au plimbat vreo 2 ore intre diverse porti pana sa ne prindem de unde se ridica acreditarile de presa. Odata gasit locul insa, acolo totul a mers repede. Si dupa o alta incurcatura pe care nu o mai detaliez, ajungem sa ne punem corturile. N-am mai mers in zona de VIP ci am tras masina in parcarea amenajata pentru public, am platit cei 10 euro taxa, ne-am luat sacii pentru gunoaie primiti la poarta si ne-am lasat indrumati de mai multi baieti in veste fosforescente care ghidau masinile si organizau spatiu de campare odata cu lasarea intunericului. N-am mai putut sa ne alegem locul de campare mai ales ca pierdusem deja ore bune inainte, asa ca ne-am asteptat sa ne trezim de dimineata in plin soare.

 

 

Pana una alta, ne-am pus corturile cat mai strategic, eu pe un Musuroi de furnici iar Bogdan pe o movilita care avea sa-i nenoroceasca spatele in cele 4 nopti dormite acolo. Ne-am fi dorit sa bem ceva rece dupa toata alergatura asta si dupa distractia cu corturile, dar nimic disponibil in toata zona de campare si nici in cea a festivalului. Nici de mancare. Nu-mi dau seama daca organizatorii nu s-au gandit la asta sau mai degraba au considerat ca nu e cazul (probabil mai degraba a doua varianta, judecand dupa numarul mare de grupuri cu gratare si provizii). Cum in Tolmin orice magazin se inchide cel mai tarziu la 8, n-am mai gasit nimic de cumparat, asa ca pe la ora 23 plecam voiniceste la pas spre sat, ocolind pe drumul cel mai lung pentru ca nu vazusem poteca directa, in speranta ca gasim un loc unde putem bea ceva rece si eventual manca ceva cald. Am avut noroc, mai erau cateva carciumioare deschise, si desi relativ pline, am gasit un coltisor de masa si o chelnerita dispusa sa ne aduca niste sanwitch-uri si niste ultime beri (ba chiar 2 din partea casei). Cu stomacul plin vezi lucrurile mult mai colorat, asa incat am plecat la culcare in speranta unei prime zile de festival exceptionala. Am adormit dupa 3 dimineata, nestiind care din cele cateva zeci de piese care zdruncinau boxele masinilor vecine sa o alegem ca si cantec de leagan.

 

 

Prima zi a inceput minunat, pe la 8 dimineata, fara aer in cort si cu furnicile in gura. Nici o problema, suntem oameni care iubim natura, nu le-am inghitit chiar pe toate, am mai lasat si cateva sa le aducem in excursie inapoi in Romania. Ne-am orientat repede ca cele cateva toalete ecologice din megaparkingul in care ne aflam nu erau suficiente si am plecat spre sat, de data asta peste camp. Calculul cu folosirea toaletelor din carciumi era bine facut si de altii, asa ca pana dupa pranz am practicat fiecare statul la coada la toalete, in timp ce ceilalti se delectau cu meniul destul de rarefiat din carciumi. Si daca poate n-am fost incantati de putinele variante gastronomice la dispozitie, am ramas macar impresionati de chelnerii extrem de amabili, care iti aduceau restul la ultima centima, indiferent daca plateai in Euro sau moneda locala. Inainte de a face cunostiinta cu scena, am dat o raita pe la lac,  unde turcoazul aproape perfect al apei era tulburat de pietrele pe care niste tineri nemti le aruncau catre sticlele tot de ei aruncate in apa, pe care incercau sa le sparga. N-am avut nervii de a le intrerupe aceasta minunata siesta si am plecat in treaba noastra. Instalati confortabil in sera formata sub marele cort in care urmau sa se serveasca bauturi si mancare strict pe durata cantarilor, ne-am intalnit cu o modalitate interesanta de a organiza vanzarea. Pe ici pe colo erau instalate corturi care vindeau bonuri tiparite de organizatori, de cate 0.5, 1 sau 2.5 Euro, si doar pe acestea le puteai folosi la baruri sau bucatarie. Poana la urma o modalitate buna de a nu incuraja “spaga” sau lipsa restului. Doar ca in ultima zi, daca nu-ti potrivesti bine cumparaturile, risti sa pleci de acolo cu niste bucati de hartie care nu mai valoreaza nimic. 

 

 

Eu unul m-am impacat destul de OK cu oferta culinara, bazata in mare pe chestii la gratar sau prajite, asortate cu paine din belsug, ceapa taiata si o lingurita de zacusca picanta traditionala. Altii nu, asa ca se intinsesera cozi si la celalalt cort, unde se vindea pizza si kebab. Sa nu va imaginati niste delicatese, dar macar tin de foame. In ceea ce priveste bauturile, cred ca sponsorul festivalului a cam limitat oferta la propriile produse, care in afara de cele de tip “Cola” nu erau deloc rele. Berea era decenta, nu stiu daca justifica pretul de 3 euro (la prima cumparare, cand ti se dadea o insigna cu brandul festivalului si te transformai in recuperator de pahare). Dupa care, daca aduceai un paharel gol inapoi, pretul era doar de 2 Euro pe bere. Dincolo de pretul in sine, metoda de a nu avea chiar o mare de pahare in loc de camp a cam functionat.

 

 

Daca esti in bani, merchandise-ul are darul de a te lasa fara ei. Cum nu sunt genul care sa poarte tinte, gloante si alte chestii metalice, m-am orientat mai degraba spre tricouri si CD-uri (cu preturi intre 10 si 20 Euro). Gasesti orice, de la raritati, second hand-uri si chiar ultimele noutati, mai ales cele ale trupelor prezente. M-am multumit la un tricou cu Deathstars (imi plac tricourile mai simple, nu chiar foarte insangerate) si destule CD-uri. Bogdan a fost ceva mai lacom si a pus mana si pe un DVD in plus, iar tricourile nu i le-am numarat. Pot sa va mai spun doar ca la sfarsitul festivaluluii ni s-a confirmat ca toate tricourile produse special cu brandul Metalcamp 2006 se epuizasera. Daca mai vrei sa dai banii pe ceva, ei bine, in afara de o minicroaziera pe lac si eventual o catarare prin copaci, n-ai alte variante de petrecut timpul. Asa ca daca nu se canta, stai si incerci sa te feresti de soarele naucitor, eventual in apa ingrozitor de rece a raului.

 

 

Concertele ne-au aratat cateva lucruri interesante. In primul rand, volumul este sub ce-am auzit la orice cantare pe o scena similara in Romania; poate doar la recitalul Dimmu Borgir sa fi crescut putin mai mult. De la 50m de metri de scena te poti intelege omeneste fara sa fi nevoit sa urli, si toata lumea parea sa fie multumita cu acest aspect. Apoi, ridicatul peste public si plutitul peste oameni pana in fata scenei, pare un sport national. Acolo te intampina niste oameni de paza foarte solizi, dotati cu manusi, sa nu alunece trupurile transpirate, care te culeg de peste oameni, si te trimit la plimbare spre iesire. Am vazut scena asta de nenumarate ori, cu tineri care ieseau veseli dintre bodyguarzi si se intorceau din nou in public, se zbateau pentru a ajunge din nou in fata, doar pentru a incepe din nou cataratul peste public. Atmosfera la concerte a fost intotdeauna extrem de frumoasa. Am vazut aceeasi oameni care au ridicat pamantul in aer la Kataklysm, au dansat veseli la Edguy pentru a se bestializa din nou la Kreator si apoi a aplauda ca la teatru la Opeth. Am vazut oameni cantand si stiind versuri cum n-am sa vad prea curand in Romania. N-am vazut scandaluri, n-am vazut batai, am vazut doar oameni bine dispusi,  dornici sa se bucure de muzica. Si au avut de ce sa se bucure.

Pentru ca dincolo de praf, caldura, complicatii si lipsuri, Metalcamp e despre muzica, despre metal si despre ceea ce inseamna un eveniment de muzica live. Poate ca trebuie sa induri cateva lucruri, dar merita. Cu siguranta ca si organizatorii trebuie sa-si mai puna niste probleme pentru viitor, mai ales la facilitatile pe care trebuie sa le ofere publicului, dar cand vine vorba de concerte, trupele si-au facut toti banii.

Poate ca aceasta sumara poveste n-a reusit sa surprinda decat o mica parte din ce se intampla la Tolmin si poate ca mai degraba unele aspecte negative. Dati vina pe cronicar daca vreti, ca n-a surprins toate aspectele acestui festival. Dar tot el va spune ca atunci cand vezi ultimul show al basistului de la Evergrey si afli ca trupa s-a urcat pe scena dupa 10 ore de drum cu masina din Germania si canta impecabil, iti trece tot. Orice oboseala paleste cand auzi glumele lui Michael Akerfeldt. Nu-ti mai pasa de nimic dupa un show Hypocrisy ca la carte.

Asa ca intelegeti criticile fie ca un haz de necaz, fie ca niste sugestii pentru organizatori, pe data viitoare. Si daca cumva v-am speriat, ignorati-ma. Daca insa v-am indus cea mai mica idee de a merge acolo, fiti convinsi, asta am vrut sa fac. Eu unul deja ma gandesc la anul viitor. Pentru ca e rock!

Thanx Metalcamp and Rock The Nation.

 

 

Autor: Cynyc
Vezi galeriile trupelor: Amon Amarth, Deathstars, Dimmu Borgir, Edguy, Evergrey, Gorefest, Hypocrisy, Jon Oliva's Pain, Kataklysm, Kreator, My Dying Bride, Nevermore, Opeth, Testament

Data concert:  July 21, 2006  | 0 Comentarii  | 17379 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: MetalCamp 2006 - Over All

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte