When DEICIDE rules Studio Martin

A fost un concert foarte bun. Stiu ca daca am inceput cu asta, interesul multora a fost atins si vor da click pe x-ul din nord-vest-ul ecranului… insa HOOOO sa auziti si de ce!!
In general la Studio Martin barmanii si staff-ul de acolo s-au obisnuit ori cu concerte de house/minimal/rap… ori cu death metal. Azi David Guetta, maine Dismember. Am precizat asta pentru ca deja probabil isi dau si ei cu parerea in privinta acestor formatii. Ar fi nostim sa auzi pe vreo barmanita in timp ce arunca ceva sticle in aer si iese un Cuba Libre, exclamand “… nu stiu mai, la Cannibal Corpse a bagat ala de la tobe sau cum s-or numi alea mai multe gherle decat la Atheist”. Daca ar fi sa compare, pana si ei cred ca ar cadea de acord ca Deicide au avut una din cele mai bune prestatii de la Studio Martin si nu numai.

Din pacate nu am fost prezent la bulgarii de la Enthrallment dar am inteles ca show-ul nu a fost foarte diferit de cel din mai 2009 la Cluj, cand am deschis pentru ei alaturi de Illuminati. Instrumentisti buni si tehnici, un vocal prestator de un growling de invidiat, insa… nu atrag atentia ca ceva iesit din comun fata de restul trupelor diin valul Brutal Death Metal-ului.

La Avatar am ajuns cand erau tocmai la ultima piesa, parea ca sunetul le-a jucat feste insa Marius (solistul Avatar) mi-a spus dupa concert ca au fost mari probleme cu sunetul din punctul lor de vedere, si la soundcheck, etc. Show-ul am inteles ca a fost foarte reusit deci pacat ca sunetul nu a fost de partea lor.


Brusc, 2 barbati chei coboara de la etajul clubului, urmati de un blond cu par lung si o bestie de om cu tatuaje pe toata pielea. Glenn Benton & Co. se indreptau spre scena, incepe masacrul! S-a inceput cu un cantec pe care nu l-am recunoscut (probabil de pe “Til Death Do Us Part” pe care nu l-am aprofundat, dar se poate sa ma insel) apoi au intrat direct in clasicul “Dead by Dawn”. Tin sa precizez ca pe parcursul prestatiei Deicide, pe tavanul clubului era alcatuita o cruce intoarsa din becuri rosii. Foarte dragut din partea lor. Despre sunet… sincer deja nu ma astept la un sunet diferit in Studio Martin vreodata, bineinteles, bas-ul dat foarte tare, nu se intelegeau prea multe din chitari iar vocea lui Glen Benton era pe undeva prin fundal… noroc ca-l tin plamanii sa mai acopere si bas-ul cateodata. Comunicarea cu publicul mi s-a parut foarte echilibrata. Pe de-o parte, cum temrinau un cantec intrau direct in altul, fara nici macar cele 4 batai de bete ca la Ramones, Morbid Angel sau Misfits… iar pe de alta parte, dialogul cu publicul erau de stand-up comedy, oferindu-ne o latura joviala si foarte haioasa a lui Glen Benton, probabil perceput ca “un satanist care n-a ras niciodata, pentru ca in Iad… nu exista motive de bucurie”. Ba chiar pe alocuri parca isi auto-ironiza titlurile pieselor (niste replici de aur: “sshhhhhhhhh *soptit* Death of Jesus shhhhhhhh”, “This one’s called Bible Basher, fuckhead!”). Nu a existat un moment de plictiseala in concert, chiar daca nu mai ascult Deicide cum ascultam acum ceva ani in urma. Am incercat sa apreciez concertul prin ochii pe care i-as fi avut pe vremea cand ascultam numai detah metal si Deicide erau plasati pe un piedestal foarte inalt… insa chiar si fara aceasta perceptie, m-am simtit foarte bine la concert si uitandu-ma in jur, am observat ca toti cei prezenti mi-au impartasit sentimentul. Au fost incluse toate piesele cunoscute precum “Sacrifical Suicide”, “When Satan Rules His World”, “In Hell I Burn”, “Kill the Christian”, “Dead But Dreaming”, “Serpents Of The Light”, “Desecration”, “Blame It On God” etc.

Sper sa mai avem parte de concerte ca acesta, poate nu sunt manifestarile cele mai culturale… dar cu siguranta in seara de 30 mai 2010 (ultimul concert din turneul Deicide, a tinut Glen Benton sa precizeze intre piese) am avut de o manifestare CVLTURALA ce nu va fi uitata de fanii metal pentru ceva vreme.