Conferinta de presa Helloween

Premisele pentru aceasta conferinta de presa erau dintre cele mai bune. Aveam intrebari comode, incomode si chiar foarte incomode. Aveam, gratie coforumistului si amicului Rave, un superb reportofon cu caseta normala, precum si baterii reincarcabile, in numar de 4. Aveam trac, dar ce-ar fi oare viata fara un pic de trac? Aveam, nu va pot ascunde, si speranta unei intrevederi private cu tovarasii Weikath si Deris, in timpul careia eu ii intrebam absolut tot ce imi trecea prin cap iar ei imi raspundeau amabil, afabil, gratios la toate intrebarile, fara sa se supere pe mine.

Toate bune si frumoase, ni s-a permis accesul in sala de conferinta, m-am asezat strategic undeva in fata-stanga si asteptam trupa. Au intrat, la cateva minute dupa noi, Weikath, Grosskopf, Loeble si Gerstner, in no particular order.

Prima replica a fost: We would like to welcome you in your own country. Trebuie sa recunosc ca nu i-am prea inteles subtilitatea, daca o fi avut vreuna.
Un nene din public, grizonat si cu mustata, i-a intrebat: Voi n-aveti vocal? Unde e Andi Deris? A raspuns Weikath evaziv, dand-o la intors ca e de preferat sa stea deoparte pentru ca turneul e lung si cineva din noi ar putea avea gripa si, mai rau, ar putea sa i-o transmita. Pe moment mi s-a parut penal, acum ma gandesc ca poate totusi a avut dreptate.
La intrebarea daca se afla prima data in Romania, Grosskopf si Weikath au raspuns intai ca nu, apoi au convenit ca da. Am fost foarte surprins ca bateristul Loeble nu a percutat, desi in urma cu mai bine de 4 ani a fost la Tg. Mures cu Rawhead Rexx. Probabil ca acum era foarte ocupat sa mimeze plictiseala si starea de somnolenta.

Dupa ce Gerstner ne-a descris foarte bine drumul cu autocarul pe drumurile pline de hartoape ale patriei noastre, s-a intrat in paine. Alt coleg din presa i-a intrebat daca le-a placut ceva din Romania pana acum, iar marele Weiki a explicat ca la masaj a fost beton. Am mai aflat de la nemti, ca raspuns la intrebarea colegului Sake de la Metalfan, ca pana la momentul Romania nu au notat decat un eveniment nereusit si ca au speranta ca spectacolul de la Bucuresti va fi un moment special. O sa aflam mai tarziu, din cronica marelui Klawz, daca asa s-a intamplat si in realitate.

Atunci cand a venit vorba de preferinte muzicale, am aflat ca trupa voteaza aproape in unanimitate cu rockul vechi, iar Markus a dat si 2 exemple: Thin Lizzy si, ca o preferinta personala, bassistul John Entwistle.

Doru Ionescu a vrut sa stie daca vreuna dintre trupele din noul val a reusit sa le atraga atentia bostaneilor, dar raspunsul sec si un pic arogant al lui Weikath ne-a desumflat pe toti: Nooooo! Nici nu cred ca se putea altfel.
La intrebarea daca isi aleg singuri trupele de deschidere si daca stiu cine le va deschide show-ul de la noi, Grosskopf a spus ca ii stie pe Prospect, pentru ca au mai cantat impreuna in concertele trecute si ca i-ar fi vazut pe ceilalti la repetitii si ca ar fi ceva gen Deep Purple sau Rainbow, deci pretty cool. Da, la Antract se referea.

Ceva gagica blonda din presa a ridicat la fileu intrebarea daca au vreo cunostinta despre trupele romanesti iar Weikath a fost politicos si a afirmat ca nu stie niciuna si ca isi face mea culpa pentru aceasta lacuna. Ce sa ii mai zici? Tipa a continuat insa, iluzionandu-se ca nemtii au auzit de Iris sau O-Zone. Ei bine, stati linistiti, ca nu au auzit. Si nici noi n-am auzit, dupa cum a punctat ironic acelasi Sake de la Metalfan.
Ei… si de aici a inceput distractia. Intrebarile incomode au scos capul la suprafata si raspunsurile au fost destul de interesante, chiar daca uneori Helloweenii s-au dovedit deranjati de anumite probleme.

Nu m-am putut abtine si am vrut sa aflu daca au mancat vreodata placinta de dovleac. Surprinzator sau nu, nu mancasera. Au primit ceva de genul asta in Japonia, dar probabil ca nu continea si dovleac. Placinta de dovleac fara dovleac. Japonezii sunt maestri la farse din astea.
Apoi am cam pus tirul pe ei pentru a afla niscaiva chestii care imi stateau pe creier de multi ani. La intrebarea daca ar mai face vreodata un album gen Chameleon raspunsul a fost codit si din el nu a reiesit nici ca da, nici ca ba. Pe undeva previzibil.

Apoi am pus sare pe rana si am vrut sa aflu daca stiu motivele pentru care bestialul The Dark Ride s-a vandut atat de prost. Jena, ezitare, balmajeli… pana la urma a luat Grosskopf problema de manere si ne-a dat o explicatie pe care am mai auzit-o la 50 de trupe, cum ca Helloween nu se repeta niciodata si ca uneori schimbarea ia fanul pe nepregatite. I-am servit contraexemplul unor trupe precum AC/DC sau Motorhead, care scot acelasi album pe banda rulanta si vand de rup. Am conchis pana la urma ca fanul vechi Helloween este unul traditionalist. Lui Dani Loeble ii era somn in continuare si nici de-al dracului n-a vrut sa scoata vreun sunet.

Un pic iritat, Gerstner m-a interpelat: Dar de ce nu ne intrebati nimic despre albumul nou?
M-am conformat si i-am rugat sa descrie feedback-ul primit. Am notat ca sunt 100% multumiti de el. Sa ii mai intrebi ceva de noul album!? Tot intrebarile incomode sunt mai bune.
Tot vis-à-vis de noul album am dorit sa aflu, instigat si de amicul si colegul Rave, de ce nu l-au scos pe un singur CD, mai ales ca minutajul nu ar fi constituit o problema. Cica domne, noi am vrut sa scoatem si primul Keeper ca pe un album dublu si Noise Records nu ne-a dat voie si acum ne-am razbunat, facand totodata o legatura si mai directa intre noul material, dublu CD, si Keeperele care ar fi tot un singur album pe 2 CD-uri. Ca sa nu mai vorbim despre dragostea si grija fata de fan, care i-a determinat sa ofere mai mult material, adica 2 CD-uri, la pret rezonabil. Ma rog, or sti ei ce zic.

Si pentru ca tot a venit vorba de Noise Records, m-a mancat limba si le-am mai lansat o provocare: Daca as avea o trupa noua si tinand cont de experienta voastra nefericita cu ei, m-ati sfatui vreodata sa semnez cu Noise Records? Grosskopf a dat-o pe reflectii folosofice gen e greu sa sfatuiesti pe cineva, ca stiti cum e cu sfaturile, nu sunt mereu cele mai bune, difera de la situatie la situatie. Gerstner a trantit: We would advise you to make some noise (adica sa facem zgomot, cum ar veni, si asta ca trupa de debut. Bun sfat, nu gluma!)
La intrebarea daca ei ar mai semna vreodata cu Noise nu am primit nici un raspuns inteligibil. Peste sala s-a asternut linistea, ba chiar vreo 2 mobile sunau enervant. Weikath a sfatuit pe unul dintre posesori sa schimbe melodia ca sa putem auzi si alta, Gerstner s-a prefacut ca il impusca iar Grosskopf ne-a rugat sa nu vorbim toti simultan. Loeble, cu caciula pe ochi, continua sa motaie. Ca sa nu va mai spun ca a aruncat sticla goala de apa pe jos ca un cox, in loc sa o aseze frumos pe masa, ca un neamt ce se afla.

Apoi mi-am adus aminte de o splendida piesa din 1991 si am punctat la plexul solar: Va mai considerati Heavy Metal Hamsters? Weiki a zis ca intr-adevar, compozitia se referea la trupa si ca uneori se mai simt in spiritul anilor de atunci, dar nu intotdeauna.

Vazand ca se asterne o tacere periculoasa si stiind ca nu exista nici o sansa sa ii prind pe nemti la un chat intre 4 sau 6 ochi, ca sa nu zic 10 daca venea si colegul Klawz, am lansat o intrebare fatala: Sunteti religiosi? Ce sa inteleg eu din piese cu titluri precum Mrs. God, Escalation 666, Why sau Hey, Lord?

Si aici a urmat cea mai beton parte a conferintei, una geniala imi sopteste Klawz, in care trei dintre cei patru dovleci (pentru ca Loeble tacea in continuare ca un cox) au inceput sa ni se confeseze, care mai de care mai detaliat. Am aflat astfel, desi nu i-o cerusem, despre mamaia lui Gerstner, care se uita patrat la straini, desi poate sunt mai de treaba decat nemtii, completeaza nepota-su. E clar, Gerstner vrea sa placa fanilor si e misto ca e asa. E inca tanar. Apoi ne-a explicat el cum e cu dumnezeu care trebuie sa ne salasluiasca in suflet tuturor si despre sistemul bisericesc care, fie el de orice natie sau culoare, e iremediabil corupt. Apoi am mai aflat ca in Germania platesti taxa ca sa mergi la biserica si ca acelasi Gerstner s-a certat cu proful de religie pentru ca ala a vorbit urat despre cei de alta religie decat cea catolica.
Apoi a completat Weikath ca la el la biserica, atunci cand era mai tanar, s-au uitat niste babaciuni chioras pentru simplul fapt ca purta jeansi, fapt inacceptabil. Si ca cica de atunci merge ceva mai rar. Grosskopf a fost cam de aceeasi parere cu Gerstner, dar ceva mai ponderat. Deh, experienta. Loeble era tot inert, nimic nu il putea scoate din letargie.

La un moment dat organizatorii ne-au anuntat ca se pune punct conferintei, ceea ce am si facut. Apoi au urmat pozele, autografele, urarile de bine si succese in viitor. Dar a fost frumos. A iesit totul asa bine incat nu am fost aproape deloc frustrat ca nu i-am prins si separat. Ce sa ii mai fi intrebat? Cand au vorbit ultima data cu Kiske? Care este albumul preferat Gamma Ray? Cred ca m-ar fi pocnit si vorba aia, Gerstner era un munte de om.
Cam atat!

(Multumiri lui Cattani – Acta Mediacom si organizator eveniment, colegului si prietenului Rave pentru suport tehnic si sfaturi bine intentionate, colegului de redactie Klawz pentru sprijin la bine si la rau si pentru ca mi-a facut poze cu trupe, ajutandu-ma sa devin si mai celebru decat eram, celorlalti colegi din presa scrisa si vorbita, pentru ca mi-au permis sa imi fac de cap la aceasta conferinta de presa).