Hupogrammos (DORDEDUH): o calatorie muzicala creativa

Grupul timisorean Dordeduh a lansat in data de 28 septembrie 2012 primul album de studio. Am profitat de aceasta ocazie si am discutat cu Edmond Karban "Hupogrammos" despre ce inseamna Dordeduh si conceptul din spatele discului Dar de Duh. Nu au fost ocolite nici celelate trupe in care Edmond activeaza (Sunset in the 12th House) sau a activat (Makrothumia si Negura Bunget). Mai multe detalii, in randurile ce urmeaza:

Metalfan: Salut Edmond si bun venit in paginile Metalfan.ro!
Edmond Karban: Salutare tie si tuturor cititorilor Metalfan!

Metalfan: Pentru inceput, poti sa ne oferi mai multe detalii despre ceea ce inseamna Dordeduh? Ce inseamna pentru tine, dar si ce inseamna pentru oamenii din jurul tau, pentru public?
Edmond Karban: Dordeduh reprezinta ceva ce a inceput ca o calatorie muzicala creativa la inceputul lui '94, pe cand ne numeam Wiccan Rede, in '96 s-a schimbat in Negura Bunget iar din 2009 continua sub numele de Dordeduh.
Pentru mine personal acest proiect reprezinta, la nivel sufletesc, ceea ce am dorit intotdeauna sa exprim: acel dor pentru ceva ce nu stii de unde sa-l apuci, dar de care esti convins ca salasluieste in sufletul tau, caci il poti repera ca cel mai adanc si profund sentiment pe care il traiesti de cand te stii in aceasta lume. Este acel dor pentru acel "ceva" ce transcende tot ce cunosti si ai cunoscut vreodata. Este ca o memorie incetosata ce a fost intiparita in gena umana.

La nivelul vietii de zi cu zi, insa, Dordeduh reprezinta o lupta continua de a supraviuetui, de a face ceva neconventional comparativ cu job-urile „normale” prin care oamenii isi sustin existenta si de a oferi 100% ceva ce practic nu-mi ofera linistea unui trai minimal. Multa vreme nu am facut public acest aspect pentru este un lucru ce tine de optiunea mea personala in viata. Insa consider totusi ca poate oamenii isi pot gasi inspiratie intr-un astfel de „non-conformism”, asa cum si mie mi-ar fi picat bine ca cineva sa-mi fi spus la ce ma inham cand am ales sa merg pe aceasta cale. Viata este o lupta, indiferent de frontul pe care se da ea. Acesta este frontul pe care l-am ales eu. Cine stie, poate intr-o buna zi voi vedea ca pasii sortii ma conduc in alta directie, diferita de aceasta... cine stie.

Pentru cei din jurul meu Dordeduh reprezinta probabil o corvoada, caci vrand-nevrand, faptul ca eu am ales sa-mi pun straduintele in aceasta directie ii conditioneaza si pe ei intr-o oarecare masura daca doresc sa ma accepte si sa ma sustina cu ceea ce sunt si ceea ce fac. Din pacate pentru ei le este cel mai greu, caci atunci cand eu dau de greu, ei sunt cei care-mi sunt alaturi si din pacate de ani de zile scenariul lor cu privire la persoana mea nu s-a prea schimbat. Iar pentru public, Dordeduh este ceea ce aleg ei sa fie. Tot ce pot eu face este sa ofer ceea ce consider ca este de oferit. Cum primesc ei gestul meu, este dincolo de controlul meu.

Metalfan: Anul acesta ati lansat primul album de studio, Dar de Duh. Care au fost reactiile de pana acum? Atat in presa de specialitate, cat si in concerte?
Edmond Karban: Reactiile au fost neasteptat de pozitive. Se pare ca lumea nu ne-a uitat si ca albumul a fost asteptat si intr-un final apreciat. Tocmai ne-am intors dintr-un turneu european alaturi de Secrets of the Moon si Bethlehem si oamenii au venit sa ne vada, ceea ce ne-a bucurat.
Review-urile pe care le-a primit albumul au fost mai mult decat am asteptat noi, asadar lucrurile sunt de bine in ceea ce ne priveste. Acum urmeaza turul din tara; suntem curiosi sa vedem cat multi oameni vor veni la concertele noastre.
 

 

Metalfan: Albumul are o profunda componenta spirituala, versurile, grafica si muzica se impletesc foarte reusit si genereaza o aura mistica, o calitate din ce in ce mai rara la albumele de metal contemporane. Ne poti dezvalui mai multe despre conceptul care sta in spatele lui Dar de Duh?
Edmond Karban: Conceptul are doua componente importante pentru noi. Primul este dezvaluit de titlul albumului si anume ideea de a darui din suflet un lucru. Ce anume doreste acest titlu, pe langa intentia noastra fatisa de oferi ceva in care credem, este sa invite ascultatorul sa contemple ideea ca natura, universul, transcendenta sau indiferent ce nume am dori sa-i oferim acestei forte,  este singura "entitate" care ofera neconditionat; ofera viata si sustine viata neconditionat. Omul este obisnuit ca sa ofere numai atunci cand are un interes, conditionandu-si gestul. De aceea titlul albumului si-ar propune sa incurajeze omul in a-si lasa deoparte egoul, importanta de sine; poate fi un minim gest de autoperfectionare, dar nu in sensul ca daca mai ai ego si nu ti-ai depasit importanta de sine nu respecti aceasta „virtute”. Nu. Consider ca, in momentul in care ne aflam, lumea nu mai are nevoie de eroi, de acei oameni perfecti, lipsiti de pata. Nu, lumea s-ar multumi si cu lucruri mult mai modeste pe care fiecare om le poate indeplini. Oamenii au nevoie de unitate, de a face lucrurile impreuna, de o intentie si o viziune comuna si de a face lucrurile bine. Totul in lume incearca sa dezbine aceasta unitate... pana chiar acolo unde uitam ce anume este uman.
A doua componenta conceptuala a albumului este legata de numarul sapte. Acest numar reprezinta scheletul albumului. Exista sapte piese plus una care este atat capatul unui ciclu cat si inceputul unui nou ciclu. Fiecare piesa reprezinta o combinatie de viziuni si aspecte esoterice intalnite in diverse culturi arhaice, incluzand si cultura traditionala autohtona. Ele sunt prezentate din perspectiva a sapte ierarhii spirituale, fiecarei piese revenindu-i unul din aceste cicluri.
Prima piesa este atribuita lui Saturn si, analogic, zilei de sambata cu care incepe saptamana in mai toate culturile traditionale. Este un tribut adus „batranilor”, „celor de demult”, spiritelor primordiale, spiritului conservator si unificator. Acest spirit este personalizat prin imaginea varstnicului care este in putere, sever si intelept, dar cu o inima mare si drepta. El este cel care indrepta lucrurile strambe si readuce totul la puritatea initiala.
A doua piesa ii revine Soarelui, zilei de duminica si implicit spiritelor ce au purtat flacara vietii si au inchinat-o fiecarei fiinte vii. Ei sunt Flacararii; fiintele ce au daruit neconditionat viata.
A treia piesa este inchinata Lunii, zilei de luni si spiritului lunar care este reprezentat atat de bine in cultura noastra traditionala de „iele”. Intalnim acest personaj in deplina manifestare a celor doua fete ale Lunii: fata vazuta, diurna, si fata nevazuta, cea intunecata. Fata diurna abunda in fertilitate, emana spiritul matern, sustine cresterea, pe cand partea nevazuta reprezinta chemarea dulce si suava ce-l devoreaza pe cel ce s-a lasat vrajit in cele mai adanci si ascunse tenebre, ca apoi sa iasa din nou la lumina, sa creasca si sa infloreasca din nou.
A patra piesa este piesa lui Marte, piesa zilei de marti. Aceasta piesa ne trece, cu ajutorul vointei martiene indreptate in interior, prin toate centrele luminoase ale structurii umane: Calea Rotilor de Foc. Exista o singura cale prin care energiile pot fi aliniate: calea dreapta!
Mercur este guvernatorul celei de-a cincea piese si este piesa zilei de miercuri. Aceasta piesa cantareste si decanteaza calea drepta. Ea vorbeste despre calatoria vietii din perspectiva alchimica, in privinta gasirii si ordonarii aurului din interior.
A sasea piesa ii apartine lui Jupiter, zilei de joi si automat spiritului expansiv, ce dezbina lucrurile in univers si aduce diversitatea in unitate. Aceasta piesa este despre felul in care omul poate tine in balans expansiunea fara a sfarsi in disolutie.
A saptea piesa ii revine lui Venus si zilei de vineri. Aceatsa este piesa capatului de ciclu care pune in balans toata experienta trecuta, transformand-o intr-un buchet de predispozitii in vederea atigerii deplinatatii. Este rodul unui intreg ciclu, rodul unui episod din evolutia spiritului.
Cea de-a opta piesa reprezinta momentul in care acest ciclu se intoarce la batranul Saturn, loc in care se reintalneste primordialul si valorile absolute, insa la o octava superioara, comparativ cu locul de incepere.

Metalfan: Din punctul tau de vedere, exista diferente majore de abordare intre audienta autohtona si cea de dincolo de hotare? Pe de alta parte, conteaza pentru voi mai mult feedback-ul pe care il primiti din partea fanilor romani sau originea lor nu este esentiala?
Edmond Karban: Sincer, eu nu am inteles niciodata de unde acest intens interest in a ne compara cu „cei din straintate”. „Strainul” nu este atat de strain pe cat credem noi; in acelasi timp, noi il facem mai „strain” decat este el. In realitate nu exista diferente semnificative intre publicul roman si cel din strainatate. Daca exista diferente, ele sunt mai degraba de ordin organizatoric si asta este la nivelul organizarii evenimentelor si nu neparat la „calitatea” publicului. Oameni buni sunt si la noi si la ei, cum intalnesti si la noi si la ei oameni de o calitate indoielnica. Asadar noi nu vedem diferente prea mari intre publicul si feedback-ul autohton comparativ cu cel din strainatate, decat poate ca cei din strainatate au o oarecare saturatie muzicala si asta se datoreaza faptului ca acolo au posibilitatea de a vedea in fiecare saptamana un eveniment. Din acest motiv exista si anumite standarde mai ridicate. Insa si acolo, ca si la noi, exista oameni care se multumesc cu putin... si le este bine asa...
 

Metalfan: Probabil ca esti constient de faptul ca noul vostru album de studio a creat niste asteptari deosebite in scena noastra metal, asta in conditiile in care lansarea sa oricum a fost amanata destul de mult. Consideri ca asteptarile publicului au fost satisfacute? Cum resimti feedback-ul de pana acum al ascultatorilor?
Edmond Karban: Da, suntem constienti de asta. Consider ca niciodata asteptarile publicului nu pot fi satisfacute; si nici nu ne-am propus asta. Noi ne-am urmat demersul nostru creativ si chemarea noastra fara a ne gandi cui ii va satisface asteptarile materialul pe care urma sa-l cream si cui nu. Intotdeauna vor exista oameni care vor rezona cu ceea ce facem si multi altii care probabil nu vor rezona niciodata. Lucrurile sunt in felul acesta si e bine ca sunt asa. Nici nu ne-am dori sa fie altfel.
Cat despre feedback-ul ascultatorilor, nu ne putem plange. In general ascultatorii ce si-au procurat albumul, l-au imbratisat cu bucurie. Si asta este tot ce ne-am dorit noi de la acest material. Audienta desigur are pareri, legitime sau mai putin legitime, iar noi avem limitele noastre in ceea ce creem si suntem constienti de o mare parte din ele.

Metalfan: Dupa despartirea de Negura Bunget ai simtit o presiune suplimentara din partea publicului care astepta de la voi produse cel putin similare calitativ in comparatie cu fosta voastra trupa? Si-a pus acest lucru amprenta in procesul creator pentru albumul vostru de debut?
Edmond Karban: Da, a exista o presiune mare asupra noastra. Toata lumea astepta un al doilea OM. Unii considera Dar de Duh o continuare fireasca al lui OM, altii sunt de alta parere. Parerile sunt pareri. Un lucru il stiu cu siguranta. OM a fost compus intre 2000 si 2004 iar Dar de duh a fost compus dupa aprox 9 ani. In 9 ani, Sol si cu mine ne-am schimbat atat in planul expresiei noaste muzicale, cat si la nivel personal. Asadar, cu siguranta ca exista anumite asemanari, simtindu-se acelasi pattern din spatele compozitieicelor doua albume, insa bineinteles ca exista si multe diferente.
Cred ca presiunea s-a manifestat cel mai mult in procesul mixarii albumului. Acolo am petrecut mult si ne-am straduit sa atingem rezultatele pe care ni le-am propus. Am vrut un album organic, dinamic, care sa nu aiba acea componenta moderna a sunetului exagerat de compresat si extrem de loud, care in afara de faptul ca-ti crapa urechile nu prea are un alt efect.

Metalfan: Sunt convins ca v-ati saturat deja de comparatiile Negura Bunget - Dordeduh, dar In mod inevitabil atat presa, cat si fanii vor trasa imediat paralele intre Negura Bunget si Dordeduh. V-ati propus sa va distantati radical de sound-ul Negura Bunget sau mai degraba sa va creati o identitate proprie, explorand aceleasi teritorii muzicale? Te intreb pentru ca Dar de Duh pare o continuare naturala a albumului OM, in opinia mea, cel mai bun produs pe care Negura Bunget l-a lansat vreodata.
Edmond Karban: Asa este; de abia asteptam sa ne vedem dupa 2-3 albume cand lumea nu va mai face nici un fel de comparatie. Acum, la acest stadiu, acest lucru este inevitabil si oarecum normal. Sincer, noi nu ne-am propus nimic comparativ cu Negura Bunget. Nu tinem cont de ceea ce a fost sau ceea ce se intampla in momentul de fata cu ceea ce se numeste acum Negura Bunget. Noi ne urmam calea noastra, care este o dezvoltare fireasca si o continuitate naturala in munca noastra. Dordeduh este o entitate de sine statatoare si nu depinde nicicum de ce a fost sau este Negura Bunget.
 

 

Metalfan: De ce a fost nevoie sa treaca asa de mult timp pana la aparitia acestui album de debut? Care au fost factorii principali care au impiedicat lansarea discului? De la momentul in care ati compus materialul pentru Dar de Duh si pana cand acesta a fost imprimat pe suportul fizic a trecut ceva vreme, esti multumit totusi de produsul final? Daca ai avea posibilitatea sa schimbi ceva, exista lucruri pe care le-ai fi facut diferit, atat muzica, dar si conceptual?
Edmond Karban: Pai ar exista trei factori principali pentru care materialul a intarziat sa apara.
Primul ar fi legat de faptul ca noi nu suntem o formatie care sa compuna piese si sa scoata albume pe banda rulanta. Nu am fost si nici nu ne-am propus sa devenim astfel. Noua ne place sa stam suficient pe un material, sa-l pastram la maturat pana cand simtim ca a venit momentul de a-l lasa din mana noastra si de a-l oferi publicului. Cam asta este abordarea noastra.
Un al doilea aspect ar fi legat de faptul ca, din nefericire pentru noi, am cam exagerat cu munca pentru acest album. Multe lucri au fost facute in van. Au existat mixaje peste mixaje care au avut desigur puncte forte si puncte slabe, ca mai aproape orice material. Insa am ajuns la un anumit moment dat cand nu am mai progresat. Munca nu mai aducea rezultatele dorite... si atunci vine un anumit punct in care trebuie sa te impaci cu constiinta faptului ca anumite aspecte nu vor avea sa devina mai bune decat sunt si ca fiecare album este pana la urma o suma de compromisuri mai mari sau mai mici. Iar atunci tot ce poti face este sa te impaci cu faptul asta si sa-i dai drumul din mainile tale. Cam asta s-a intamplat in mare si cu albumul nostru.
Apoi al treilea aspect al intarzierii este legat de faptul ca avem si noi urcusurile si coborasurile noastre in viata noastra personala. Si nu de putine ori ne-am cunfruntat in acest rastimp cu dificultati financiare sau personale serioase, momente in care a trebuit sa ne angajam in diferite locuri ce nu ne-au mai permis implicarea noastra 100% in activitatea muzicala sau momente in care a trebuit sa investim timp si energie in echilibrarea vietilor noastre personale. Insa ca o viziune generala suntem multumiti de album. Din pacate albumul reprezinta oarecum aspiratiile noastre din 2010-2011. Acum deja lucrurile stau diferit, lucru ce se va reflecta in viitorul nostru album.

Metalfan: Piesele de pe Dar de duh contin o sumedenie de elemente extrase din folclorul nostru. Spre deosebire de alte trupe care apeleaza la mostenirea culturala, in cazul vostru ele reprezinta mai mult decat niste simple influente, fiind parte integranta a muzicii Dordeduh. De ce ati pus un accent atat de mare pe folclorul autohton?
Edmond Karban: Sincer, folclorul nostru nu ne-a prea influentat cu adevarat niciodata. Stiu ca multi dintre ascultatorii nostri nu si-ar fi dorit sa auda asta, insa acesta este adevarul. Folclorul nostru este imbatranit si tocit, dar mai presus de toate este lipsit de actualitate. Nu s-a mai adus o inovatie in folclorul nostru de sute de ani. Lucrul asta desigur poate fi un avantaj in a putea sa se perceapa simtirile si trairea de odinioara; insa este nevoie si ca muzica folclorica sa creasca, sa se redefineasca. Sincer, pe mine m-au inspirat mai mult instrumentele decat muzica ce a fost creata si cantata cu ele pana acum. De exemplu naiul; este instrumentul unde s-a adus probabil cel mai mult noutate. Exista un Zamfir [Gheorghe Zamfir n.red.], care sincer vorbind este departe de a fi cel mai bun naist in tara noastra, insa multi alti muzicieni au incorporat naiul in diferite alte curente muzicale. Naiul este un instrument atat de expresiv, cu ajutorul caruia poti exprima sentimente foarte adanci. Posibilitatile acestui instrument ma inspira mult mai mult decat tot ce s-a compus vreodata pe el.
Si cam la fel este povestea cu fiecare instrument traditional pe care l-am introdus in muzica noastra. 

Metalfan: Exista o legatura subtila intre piesele de pe albumul vostru de debut? Trebuie ele privite ca un tot unitar sau sunt compozitii care pot fi luate ca atare, de sine statator?
Edmond Karban: Albumul este unul conceptual, asadar noi recomandam ca el sa fie privit ca un tot unitar. Ele reprezinta o sucesiune intr-o anumita poveste si, desi pot fi decontextualizate, ele au mai mult sens in contextul pe care l-am creat noi pentru ele.

Metalfan: Care a fost principalul factor de decizie atunci cand ati hotarat sa filmati videoclipul piesei Dojana? Esti multumit de rezultatul final?
Edmond Karban: Elementul principal este mesajul acestei piese. Piesa este usor accesibila, iar mesajul mi se pare mai actual ca niciodata. Desigur, este o piesa non metalica, iar acest lucru poate reprezenta un dezavantaj pentru ceea ce este de fapt albumul, insa vom mai lansa in curand si alte materiale video si atunci lucrurile se vor mai echilibra din punctul acesta de vedere. Sunt foarte multumit de rezultat. Costin Chioreanu, omul din spatele camerelor, este un om foarte talentat si foarte intuitiv. Avantajul este ca el este si muzician si intelege astfel dincolo de barierele video. Noi ne bucuram foarte mult ca a inteles ce vrem noi de la acest clip si ca a reusit sa si puna in aplicare tot ce a inteles.
 

Metalfan: Cum a decurs colaborarea cu Costin Chioreanu de la Twilight13media? Veti mai colabora si pe viitor? Poate un nou videoclip...
Edmond Karban: Colaborarea este superlativa. Suntem recunoscatori sortii ca avem un astfel de om la noi in tara. Vom colabora cu siguranta cu el si pe viitor, atat pentru Dordeduh cat si pentru Sunset in the 12th House. Da, am vorbit si de un al treilea videoclip. Da, al treilea, caci al doilea il veti putea viziona in curand.

Metalfan: In scurt timp va incepe si turneul vostru de promovare in Romania. Ai emotii mai mari atunci cand cantati in Timisoara decat, sa zicem, in Londra?
Edmond Karban: Sincer nu. Insa eu ma indoiesc ca experienta din Londra va fi egalata de cea din Timisoara. Daca acest lucru se va intampla, va fi mai mult decat mi-as fi imaginat eu vreodata. La Londra a fost pana acum unul dintre cele mai reusite concerte de-ale noastre. Later edit: spre surprinderea noastra, concertul din Timisoara a depasit cu mult asteptarile noastre si s-a ridicat cel putin la nivelul concertului de la Londra.

Metalfan: Dupa Dordeduh a luat nastere Sunset in the 12th House. Poti sa ne oferi mai multe detalii despre acest grup? In ce fel este diferit de Dordeduh? Pe cand un album de studio?
Edmond Karban: Pai ce pot spune cu siguranta este ca aceatsa formatie reprezinta un alt coltisor al sufletului nostru. Muzical si stilistic este diferit de ceea ce facem noi in Dordeduh. Este de asemenea si un perimetru care ne permite sa exploram dimensiuni muzicale noi si asta este tot ceea ce ne dorim noi de la aceasta formatie. Este oarecum un spatiu mai larg de manifestare pentru noi, ceea ce va permite ca sonoritati noi sa poata patrunde in muzica noastra. Albumul am inceput sa-l inregistram inca din februarie. Sunt inregistrate deja tobele, o parte din chitari, bass si clape. Insa lansarea albumului Dar de Duh ne-a solicitat toata atentia, asadar albumul pentru Sunset in the 12th House ce se va numi Mozaic, a trebuit sa astepte. Pana la sfarsitul anului speram sa-l gatam. 

Metalfan: De curand ati realizat si un cover dupa piesa Ruun a grupului norvegian Enslaved. Poti sa ne oferi mai multe detalii despre aceasta? Care a fost criteriul de selectie? Dupa ce alte trupe ti-ar mai placea sa faceti un cover pe viitor?
Edmond Karban: Cei de la Pictonian Records ne-au invitat sa participam la un album de tribut acordat celor 20 de ani de existenta ai formatiei Enslaved. Noi am acceptat si am ales, zic e,u cea mai proeminenta piesa pe care au compus-o ei vreodata. Cel putin asta este parerea mea. A fost si o piesa despre care am simtit inca de la bun inceput ca as avea ce sa investesc in ea pentru a-i aduce ceva nou si placut. Asadar i-am adaugat niste tambal si inca un refren cu o voce cantata pe care am auzit-o cumva in urechile mele inca de cand am ascultat prima data piesa.  Bucuria noastra a fost mare cand Ivar ne-a transmis ca i-a placut interpretarea noastra. Din pacate, eu nu am fost niciodata o persoana a cover-urilor... asadar nu cred ca vom face prea multe cover-uri in cariera noastra muzicala.
 

 

Metalfan: In trecut ai ocupat si rolul de producator pentru trupe precum Indian Fall si Wodensthrone (UK). Cum poate colabora o trupa cu tine din aceasta postura? Pentru ce trupa ai vrea sa produci un album?
Edmond Karban: Ma bucur mult ca ai pus aceasta intrebare; jobul de producator al unui material dincolo de cel de inginer de sunet, este probabil unul pe care-l prefer inaintea tuturor. Formatiile interesante ma pot contacta pe adresa: dordeduh@yahoo.com sau pur si simplu ne pot scrie pe adresa de Facebook. Imi pare rau, dar inca nu m-am integrat in lume; nu am inca o adresa de Facebook : ) si sper sa nu trebuiasca vreodata sa-mi fac una. Imi place sa produc orice trupa care stie sa cante si care are un pic de inspiratie. Asadar nu am preferinte si nici asteptari.

Metalfan: La mijlocul anilor '90 ai mai activat in trupa Makrothumia. Care a fost motivul pentru care trupa s-a dizolvat? Pe viitor s-ar putea intampla o re-editare a discului The Rit of Individuation (1997), dar si a materialelor demo intr-un boxset special? Ar exista posibilitatea reformarii (partiale) a trupei pentru un concert care sa apara pe DVD?
Edmond Karban: E interesant ca cineva isi mai aduce aminte de asta. Motivul dizolvarii formatiei a fost lipsa de interes a membrilor componenti. Mi-as fi dorit tare mult ca acum sa fi avut albumul pe track-uri separate sa-l pot mixa, insa din pacate nu-l am. O re-editare nu cred ca va fi vreodata posibila, desi la un moment dat am incercat sa reformez Makrothumia, insa fara prea mare succes. Insa exista bucati compuse ce candva au fost parte a unor piese Makrothumia si pe care acum le-am reinterpretat cu Sunset in the 12th House. Contextul este diferit si bucatile au fost un pic modificate in functie de contextul actual al pieselor. Cea mai mare tristete pe care o am referitor la acest proiect este ca in '96 am avut 6 piese complete ce compuneau un album, dar pe care am decis ca nu le vom mai inregistra pentru ca ele nu ar mai fi fost actuale. Pe vremea aceea am inceput sa parasim perimetru doom – death metal, indreptandu-ne catre o muzica mai tehnica si mai progresiva, ceea ce se poate auzi si pe The Rit of Individuation. Apoi au mai existat si 5 piese extraordinare compuse dupa ce am inregistrat albumul, piese care nu au mai apucat sa ajunga intr-un material audio pentru ca ne-am destramat. Mare pacat.

Metalfan: Iti multumim Edmond pentru timpul si raspunsurile oferite! In final, doresti sa transmiti cateva cuvinte cititorilor Metalfan sau sa mai adaugi ceva?
Edmond Karban: Iti multumesc mult pentru aceasta oportunitate si iti multumim mult pentru sustinere si interes.