Soundcheck 5 cu George Costinescu (ACT, ex-Neutron, ex-Tectonic, ex-M.S.)

Cu precizarea ca sunt mult mai multe albume ale acelorasi artisti sau ale altora ce mi-au marcat existenta, imi permit, la cererea dumneavoastra, sa vorbesc putin doar despre cinci dintre ele, cinci discuri pe care inca din adolescenta, datorita anturajului liberal-artistic in care ma aflam la vremea respectiva, am reusit sa le achizitionez.
 



AC/DC – Back in Black

A fost de fapt al doilea vinil cumparat personal in primavara anului 1988 (primul fiind Queen – The Game)  intr-o joi, cand, imi amintesc ca in fata magazinului Muzica din capitala erau stransi, ca de obicei in acea zi spre a face schimburi/vanzari de muzici pe benzi de magnetofon, viniluri sau casete audio,, diferiti iubitori de rock/jazz/blues si nu numai… Mai erau printre ei si binecunoscutii bisnitari ai vremii, astazi “business men” (o parte dintre ei actuali sau fosti mari realizatori radio-tv, altii sefi sau slugi pe la “diferite case de discuri”…).
Dar ma rog… Magazinul Muzica avea, sa spun asa, o buna pozitie geo-strategica, fiind in apropierea Triunghiului Bermudelor: Cina, Gradinita, Lido…. ,locatii unde, de fiecare data, ne intalneam toti prietenii spre a ne bucura si “a uda” noile achizitii muzicale. Deci, AC/DC – Back in Black, editie indiana de la “Atlantic Rec.” m-a costat o mica avere atunci: 400 de lei (bani primiti de la tatal meu pentru o excursie la munte… Excursie ce a inceput la Lido si s-a terminat undeva la Stet, in Chitila, trecand pe la “Robotu’” din Ozana… eheheheee).




Pink Floyd – The Wall

Este, in opinia mea, o capodopera muzicala si filosofica deopotriva. Am trait fiecare piesa, fiecare vers la o intensitate ce pana la urma nu m-a mistuit, ci m-a modelat, sufleteste vorbind. Imi aduce aminte de insignifianta durerii in fata iubirii, a pasiunii, de revolta adolescentei, in inocenta ei, cat si de pierderea valorilor, a motivelor pentru care le pierdem, imi aminteste de estomparea “avantului tineresc”, de ce inseamna povestea cu “capul plecat…” sa renunti… sa continui lupta, iar daca da… DE CE?...
E un album (si sa nu uitam de film) nimicitor de bun… dar redevenind vesel, in primul rand imi aminteste de escapadele gastii din Tonitza, alaturi de cei mai buni prieteni ai nostri din Bucuresti la celebra  pe vremea aceea (’88-’92) casa “a lu’ Conu’ Alecu’, bunicul lui Bogdanila (Butz) de la Moroieni, unde binenteles se ascultau diferite muzici in diferite camere si pe diferite suporturi, in functie de necesitatile fiecaruia… Venom intr-o camera, Leonard Cohen in alta, eternii Manowar, Maiden, Dio sau Priest in cealalta…
Insa The Wall, dupa cum spuneam, a insemnat si altceva. O saptamana dupa ce toti petrecaretii s-au retras la casele lor, eu si Butz am ramas in Moroieni, unde sub directa indrumare a tatalui acestuia am sapat un sant pentru a se trage ceva gaze la casa... Ideea e ca la final am fost instiintati ca santul respectiv (care traversa curtea si una din camerele casei) nu era bine pozitionat… Asa ca a trebuit sa fie astupat si sapat un altul. In toate pauzele de lucru, ne regrupam in jurul canistrei de tuica din care serveam direct cu furtunul ascultand The Wall pana la epuizare si din cand in cand incingand cate o partida de  Razboi chiar ieseau scantei “asa… ca de antrenament”…
Aaaa…. Iar ca si “can-can” mi-am adus aminte: in 1990 cand la TVR se transmitea spectacolul “The Wall” de la Berlin ma aflam cu gasca extinsa la “fratele Ristanga”, unde impreuna cu doi colegi de chef am avut in pivnita acestuia o “interesanta experienta cu o domnisoara foarte descurcareata”, cum zicea cineva...




Sex Pistols - The Great Rock'n'Roll Swindle

The Great Rock'n'Roll Swindle de la Sex Pistols l-am primit la o distanta de ceva ani, dupa ce l-am asculat si reascultat in diferite conjuncturi bahice si nu numai cu Mortu, Piticu’, Bodo, Tom, Klaus, etc… respectiv vizionat (omonimul film) de la Stet, bunul meu prieten din liceu, via Vali “Punkeru’” din Berlin. O culegere de piese proprii si cover-uri genial orchestrate de domnul Malcolm McLaren si “pistoalele lui”, ce mi-a starnit ura viscerala impotriva sistemului incurabil bolnav si a deschis pentru  mine noi cai de a vedea muzica si nu numai.




Slayer - Reign in Blood

Putine trupe au reusit ce au facut Slayer pe Reign in Blood. Un disc compact ca si compozitii, structura, starea ce o creeaza. Back in black-ul celor de la AC/DC, Operation Mindcrime – Queensryche, Speak English or Die – S.O.D., 1916 sau Overkill – Motorhead, Number of The Beast – Iron Maiden, Pantera, Motley Crue, Metallica, Manson, E.L.O., Dio, B.L.S., Hughes, R.A.T.M., Nirvana, Hendrix… f*ck…,Black Sabbath – Paranoid…. sunt multe, dar paradoxal putine trupe ca Slayer… Dementa, profunzimea, realitatea, intunericul, palpabilitatea intunericului in confuzia calculata a luminii… iar pentru mine chiar optimismul muzicii si chiar al versurilor lor (aparent puerile in unele cazuri) inseamna extrem de mult. La aproape 20 de ani de la “decesul” pick-up-ului meu Tesla, am daruit cele doua discuri din dotare (fiind de altfel primele doua albume Slayer intrate in Romania inainte de Revolutie, este vorba de “Show no Mercy” si “Reign in Blood” primite de la Mihai “Discaru’” zis si Slayer…) putin mai varstnicului meu camarad Pure,mare colectionar si fost basist la Metrock si The Order.



Judas Priest - Defenders of the Faith

Nu pot numi un disc slab nici o productie Judas Priest (poate cu exceptia “Rocka Rolla” care, ma rog…. are si pasaje bune… dar asta e o chestie de gusturi).
Defenders of the Faith e un disc-imn, un album complet, unde ca de obicei “The God of Metal” & Co. isi fac treaba la superlativ. Un disc care, de fiecare data cand il ascult, imi aminteste de unul din fratii mei de cruce, Mihai N., decedat intr-un accident cu motocicleta in timp ce venea la un concert  Tectonic la Costinesti, prin ’96… Vinilul nu  mai stiu in ce conjunctura l-am achizitionat, cred ca de la” Fratii Dinamita” din Militari, dar caseta imi amintesc ca de la Macha, la vremea respectiva (prin 1989 se intampla), basist-coleg cu Liviu Hoisan si Andi Nuca la Tectonic, dar si coleg de taraba in P-ta Romana cu Gombos,Lemmy& Kiss-u, cat si cu un anumit domn chelios (de la Cat Music… pare-mi-se). A trebuit sa mi-o schimbe fiind demagnetizata, de fapt nici poloneza nu era (ceea ce pe vremea aia insemna originala) …. Dar asa erau vremurile… Acum totul e pe net…. Rock On!



ACT - ExAct

Chiar cu riscul de a folosi un cliseu, pot spune ca fiecare produs muzical, la vremea lui a insemnat foarte mult pentru mine, in primul rand ca experienta de studio, comunicare cu colegii respectivi sau colaboratorii adiacenti si mai putin ca si produs finit.
Spre exemplu, in 1995 am fost mai mult decat incantat de Anomalia [Tectonic] ca piese, riffuri, atitudine, seri prelungite cu Fredy Negrescu sau Nikky. Doar ca mix-ul si master-ul au fost dezastruoase… (de coperta nu mai zic).
In fine… cea mai draga productie, din toate punctele de vedere este “ExAct” al trupei mele preferate, ACT! Albumul a fost inregistrat intr-o componenta ideala, Patranoiu s-a autodepasit nu numai ca si Chitarist/orchestrator/compozitor, dar si ca sunetist. Despre Costica si Gusti ce sa mai zic?!... A iesit ok pentru Romania, si nu numai (cred eu). Un minus la vremea aia (2008) a fost insa durata inregistrarilor si a mixajului… interminabil. Un plus a fost faptul ca am reusit sa adunam langa noi oameni ce inteleg muzica noastra si tin la acest proiect,intelegandu-l, oameni ca Mada si Boc, interfata noastra in comunicarea viselor noastre muzicale catre voi, prieteni ca si voi, ce stiu sigur ca URMATORUL ALBUM ACT va fi si mai si... din toate punctele de vedere.! Observati ce modest sunt!
Iiiiiiiihhhhhhhaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!