BLACK SABBATH - 13

Pe ultimul album Black Sabbath, membrii formulei originale (minus bateristul Bill Ward), au incercat sa reintre in atmosfera anilor de inceput. In urma acestui experiment, Ozzy a reintrat la dezintoxicare iar noi ne-am ales cu un disc pe care il putem aseza, fara prea multa retinere, alaturi de primele 6 creatii clasice ale trupei. Cat de des o sa-l scoatem apoi ca sa-l ascultam, este o intrebare careia numai timpul ii va da un raspuns. Deocamdata, dupa primele auditii, 13 (2013) imi lasa o impresie neasteptat de buna pentru ca in el regasesc mai tot ce mi-a placut la formula clasica si definitiva Black Sabbath (formula cu Dio mi se pare o trupa excelenta, dar complet diferita, cea cu Gillan un esec, iar despre cele cu Glenn Hughes si Tony Martin, mai bine nu-mi amintesc).

Dintre cele 8 piese, Damaged Soul este, de departe, bucata cea mai inspirata; asta e momentul in care Black Sabbath reuseste pe deplin sa-ti transmita, inca o data, senzatia pe care ai avut-o ascultand primele albume. La polul opus sunt Dear Father si Zeitgeist. Aceasta din urma vrea sa fie continuarea celebrei Planet Caravan, dar instrumentatia, atmosfera si versurile sunt atat de asemanatoare incat o fac sa para, mai degraba, o copie naiva. Intre aceste extreme penduleaza celelalte piese, toate avand momentele lor de stralucire, cum ar fi riff-ul grandios din Age of Reason, atmosfera apasatoare din End of the Beginning si God Is Dead? care culmineaza cu clasicele ruperi de ritm sau prestatia lui Ozzy din Live Forever, completata de caracteristicile versuri: “I don't wanna live forever / But I don't wanna die!”.

Este evident ca 13 cauta sa sune intr-un anumit fel, pentru ca poarta in spate mumia sacrosancta a trupei care a inventat heavy metal-ul. Pierde astfel din naturaletea unui disc scos de o trupa vie, care incearca sa mearga inainte, chiar daca o ia serios prin balarii - vezi Technical Ecstasy (1976) si Never Say Die (1978). Cu toate astea, prefer sa-l ascult pe Tony Iommi reciclandu-si propriile riff-uri, decat pe vreuna dintre nenumaratele trupe de stoner / doom / occult / retro / proto / whatever metal, silabisind dupa Master of Reality (1971).

Gedi Nota: 9