DREAM THEATER - A Dramatic Turn of Events

A Dramatic Turn of Events FORMAT: CD
DATA APARITIEI: 13.09.2011
CASA DE DISCURI: Roadrunner
 
9.0
NOTA METALFAN:
3
3
3
3
3
3
3
3
3
3
 
8.9
NOTEAZA ALBUM: 33 voturi

Top 2011: #4
Dream Theater more
Componenta:
James LaBrie - voce
John Petrucci - chitara
Jordan Rudess - clape
John Myung - bas
Mike Mangini - tobe
TRACKLIST:

01. On the Backs of Angels02. Build Me Up, Break Me Down03. Lost Not Forgotten04. This Is the Life05. Bridges in the Sky06. Outcry07. Far from Heaven08. Breaking All Illusions09. Beneath the Surface
Adevarul e ca era nevoie de o schimbare dramatica, una care sa-i scuture pe baietii astia din amorteala in care se complaceau. De vreo zece ani lasasera masinaria pe pilot automat si inertia ultimelor patru albume ii dusese intr-o fundatura din care nu era alta iesire. E, pe undeva, normal sa te culci pe lauri (cu atit mai mult cu cit sunt meritati), dar trupa asta ma indreptatise, la un moment dat, sa am asteptari mai inalte. Eh, asta e, pina la urma, oameni sunt si ei, cu o imaginatie si un entuziasm, pina la urma, limitate. O schimbare de genul asta, chiar daca e bulversanta, are si o parte buna: iti da prilejul sa te opresti, sa te uiti unul la altul si sa intrebi: "Niculaie, unde mergem noi, domnule?"

Acuma, daca m-ar fi intrebat pe mine ce schimbare dramatica sa faca, as fi zis "Dati-l afara pe Rudess si aduceti-l 'napoi peKevin Moore". Nu m-au intrebat, dar nu-i nimic, e bine si-asa, pentru ca pe Portnoy il aveam al doilea pe lista. Dincolo de insistenta enervanta cu care dadea o navala reprobabila in partiturile vocale ale lui LaBrie, aveam impresia (acum confirmata)ca tot el era tartorele unor initiative regretabile cum ar fi influentele nu-metal si ne-metal (Muse - bleah) precum si al atitudinii macho din riffurile thrashy care se potrivea cu Dream Theater ca nuca de cocos in perete. Sau, cel putin, asa mi se parea mie. Deci Portnoy asta, de la o vreme, o luase pe aratura si ii tragea dupa el si pe restul intr-o directie in care nu mai aveam chef sa-i urmaresc. Ceea ce n-am si facut. Deci oricit de drag mi-ar fi fost de el in tinerete, el ma indepartase de Dream Theater, asa ca m-am bucurat c-a plecat.

A Dramatic Turn of Events - albumul - nu e atit de dramatic pe cit o fi fost, pentru cei implicati direct, schimbarea de componenta care l-a precedat. E chiar cuminte, linistit, prudent; un lucru nu tocmai laudabil pentru o trupa de metal progresiv, care, nu-i asa, trebuie sa impinga granitele, sa redefineasca genul, etc.
Daca nu stiam ca nu mai e Portnoy, nu-mi dadeam seama doar ascultind. Asta spune ceva despre mine, ca ascultator, dar imi place sa cred ca spune mai multe despre el, ca tobar. Mangini umple locul fara probleme, dar nu da pe dinafara. Se descurca OK. Umbla vorba ca Petrucci i-a dat piesele cu tobele gata facute, fara sa-i lase prea mult loc sa-si puna amprenta personala. Sa zicem ca intelegem prudenta asta, dar pe viitorul disc ar fi cazul ca maestrul Mangini sa arate ca noii lui colegi nu l-au laudat degeaba, mai ceva decit isi lauda Mustaine chitaristii. Pe care ii inlocuieste din cinci in cinci ani.
Daca venirea lui Mangini nu a adus, deocamdata, nici o schimbare in muzica Dream Theater, plecarea lui Portnoy a adus: o scuturare de influentele "moderne" si o intoarcere la sunetul din anii 90 (intervalul Images and Words - Metropolis II). Desi exista riffuri zdravene, nu sunt ostentative si se integreaza intr-un peisaj care pina la urma e mai degraba aplecat spre Rush si Marillion decit spre Metallica si Pantera. Unisoanele, schimbarile de ritm, aranjamentele complexe si toate smecheriile care fac deliciul fanilor de metal progresiv sunt in echilibru cu celelalte chestii care contribuie la succesul unei piese, cum ar fi liniile melodice, care beneficiaza de aceeasi atentie ca in vremurile bune. Ceea ce-i da ocazia lui LaBrie, dupa multa vreme de chin si jale, in care l-au pus sa tipe si sa raguseasca, sufocat de rapsterul wannabe de Portnoy, sa iasa in fata si sa straluceasca. Asta nu face piesele nici usuratice (n-avem nici un Wither aici) dar nici foarte prietenoase, chiar dimpotriva, albumul cere citeva ascultari pentru a se impune si are si un sac de balast care-l trage-n jos (Far from Heaven). Desi marcheaza o schimbare de directie in discografia trupei, nu aduce ceva ce nu stiam despre Dream Theater, pentru ca "noua" directie e spre inapoi. Nu are nimic iesit din comun si nu se ridica la nivelul exigentelor pe care e normal sa le avem de la cea mai laudata trupa de metal progresiv a ultimilor 20 de ani. Dar arata disponibilitatea trupei de a-si re-trasa traiectoria, intr-o directie pe care fanii dezamagiti de ultimele albume vor fi inclinati s-o urmeze. Din fericire, sunt si eu printre ei, asa ca, pentru mine, A Dramatic Turn of Events e un motiv de bucurie si de speranta: s-ar putea ca trupa asta sa nu-si fi spus inca ultimul cuvint.

Klawz more Nota: 9


In mod sigur, titlul ultimului album Dream Theater ne trimite la plecarea lui Mike Portnoy si la efectul ei asupra celorlalti membri. E un exemplu similar cu ceea ce au facut Nightwish cand au intitulat o piesa Bye Bye Beautiful si Tarja cu I Walk Alone. Plecarea intempestiva a lui Portnoy (nu voi discuta motivele ridicole invocate de acesta) a avut un efect similar pentru fani – stupoare iar apoi o multime de intrebari privind viitorul album. Vor reusi membrii ramasi sa depaseasca cu success momentul si sa scoata un album la fel de bun ca ultimele albume? Se va schimba stilul lor si cum – in bine sau in rau?

A Dramatic Turn of Events ne raspunde la toate aceste intrebari. Din fericire plecarea lui Portnoy nu a influentat in rau trupa. Spun asta chiar daca Mike Mangini m-a dezamagit putin. Nu pentru ca ar fi un baterist mai slab decat Portnoy (am fost placut impresionat de performanta sa de la auditia pentru locul lasat gol) ci pentru ca in mod evident pare timorat de colegii sai si nu indrazneste sa isi dea drumul si sa contribuie creativ la compozitii. De-a lungul albumului bate la tobe cu competenta insa se multumeste sa-i acompanieze cu timiditate pe ceilalti membri iar contributia sa nu iese cu nimic in relief. E posibil totusi ca in viitor sa-si depaseasca complexele si pe viitorul album sa isi dea drumul la imaginatie. Faptul ca Mike a plecat ii va multumi totusi pe cei care nu apreciau contributiile sale vocale, piesele autoreferentiale si excesiv de autocompatimitoare si incercarile de a-i imita pe Metallica.

Chiar daca Mangini nu straluceste lipsurile sale sunt pe deplin compensate de Jordan Rudess si John Petrucci care ne arata inca o data de ce este Dream Theater o trupa atat de mare.

Jordan Rudess domina majoritatea pieselor si din aceasta cauza deseori albumul are o tenta mai progresiva si mai putin dura decat multe compozitii de  pe albumele anterioare. Rudess ne uimeste prin versatilitatea sa. Interventiile sale merg de la  pasaje melancolice de pian care ne aduc aminte de Chopin si Liszt pana la fragmente de muzica electronica sau neoprogresiva. E de-ajuns sa ascultati inceputul industrial-electronic de la Build Me Up, Break Me Down sau interventiile lui de pe Breaking All Illusions care amintesc de Gentle Giant sau The Flower Kings pentru a sesiza faptul ca abia acum a avut ocazia sa se exprime liber si eliberat de constrangerile impuse de personalitatea dominanta a lui Mike Portnoy si ne demonstreze ca este un muzician complet care nu este limitat de un gen sau stil musical.

John Petrucci este la fel de inspirat ca si Rudess. Solourile sale de chitara aduc si cate ceva nou fata de cele din trecut. Pe unele piese se pot sesiza solouri influentate de stilul unor trupe clasice de heavy metal insa de fiecare data aceste idei sunt prelucrate printr-un filtru propriu. Unele interventii au o nuanta care ne trimite la blues sau jazz. Altele insa, si acestea din urma domina, sunt originale si impresioneaza la fiecare ascultare. E deajuns sa asculti aceste interventii pentru a te convinge ca Dream Theater mai au multe de spus in metalul progresiv si ca multitudinea de imitatori si epigoni vor avea ceva de invatat dupa ce vor asculta de cateva ori albumul.

E posibil ca unii fani sa fie deranjati de faptul ca A Dramatic Turn of Events contine mai multe piese lente decat ne obisnuisera Dream Theater si multe portiuni sunt mai melancolice decat ne-am fi putut astepta de la ei. De fapt acesta este cel mai melodic si mai soft album pe care l-au produs pana acum.  A Dramatic Turn of Events pare insa o urmare logica a directiei pe care Dream Theater o prefigurau odata cu piesa The Count of Tuscany, o valorificare deplina a unei tendinte pe care o explorasera doar pe cateva piese in trecut.

Albumul nu m-a impresionat prea mult la prima ascultare insa dupa cateva ascultari a inceput sa-mi placa tot mai mult si sa-i sesizez subtilitatile. De vina sunt bineinteles atat asteptarile pe care le-am avut, pentru ca  A Dramatic Turn of Events nu este un album tipic Dream Theater, dar si faptul ca piesele sunt complexe si nu contin riff-uri sau refrene usor de memorat. Pe el nu intalnim piese care sa iasa in  fata ca Pull Me Under si nici balade care sa te loveasca imediat si sa fie la fel de usor de retinut ca Hollow Years insa nici piese care sa para slabe ci doar piese care te fac sa doresti sa le mai asculti o data si inca odata ca sa te convingi apoi ca iti plac si ca sunt aproape perfecte. Dupa cateva ascultari a devenit insa evident faptul ca A Dramatic Turn of Events este unul dintre cele mai bune albume Dream Theater din ultimii ani. Nu i se poate reprosa faptul ca se inspira din trecut pentru ca desi este influentat de rock-ul progresiv nu repeta ideile de pe Octavarium sau de pe alte albume care contineau piese de nuanta neoprogresiva. Chiar daca sunt complexe si subtile piesele nu contin nimic exagerat, nu sunt afectate de excesele pe care le intalnim pe multe albume progresive. Solourile nu sunt excesiv de lungi si nu par demonstratii gratuite de virtuozitate ci completeaza perfect compozitiile, subliniaza idea muzicala. Datorita acestor calitati el este in mod sigur un candidat serios la titlul de cel mai bun album de metal progresiv al anului.

Arthur more Nota: 9


Posted at 11:45 |  17 Iunie 2011  | 6 Comentarii  | 5377 Vizualizari

Comenteaza la: A Dramatic Turn of Events

  • Dupa primele ascultari, nu a reusit deloc sa se lipeasca de mine. Breaking All Illusions este singura piesa ce am remarcat-o intr-un mod pozitiv... restul, mai asteapta. Bine, nu imi fac griji, am tot timpul din lume sa ma obisnuiesc cu el... nu va muri acest album inaintea mea, din potriva.

    Apropo de Rudess, sincer, si pe mine a inceput sa ma plictiseasca. Kevin Moore nu cred ca se mai identifica deloc cu muzica lor. Adica, ceea ce face la OSI este complet diferit de DT, dar mai cred totusi ca ar fi fost o noua provocare pentru trupeti.

    1. Posted by Fantotzii | 13 Septembrie 2011 10:22
  • *dimpotriva...

    2. Posted by Fantotzii | 13 Septembrie 2011 10:23
  • BTW noul OSI e pe teava.

    3. Posted by Spitf1r3 | 13 Septembrie 2011 10:56
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte Albume

The End

Trupa: Katara
Aparitie: 04.01.2019
Casa de discuri: Taboo Music Production
 - The End
TRACKLIST
1. Devouring Souls2. Inner Scar3. Blestem4. The End5. Whitin6. Illusions of Life7. The Crow8. Revenge9. Entombed Toughts

Meteahna timpurilor

Trupa: Sur Austru
Aparitie: 10.09.2019
Casa de discuri: Avantgarde Music
 - Meteahna timpurilor
TRACKLIST
1. De dincolo de munte2. Puhoaielor3. Mistuind4. Bradul cerbului5. Jale6. Dor austru7. În timp vernal8. Jabracie

Letchology

Trupa: Dirty Shirt
Aparitie: 08.03.2019
Casa de discuri: Apathia Records
 - Letchology
TRACKLIST
1.Latcho Drom2.Palinca3.Put it on4.Fake5.Nem Loptam6.Hora Lenta7.Killing Spree8.Nice Song9.Starea Natiei

Sangue Cassia

Trupa: Sinistro
Aparitie: 05.01.2018
Casa de discuri: Season of Mist
 - Sangue Cassia
TRACKLIST
1. Cosmos Controle2. Lotus3. Petalas4. Vento Sul5. Abismo6. Nuvem7. Gardenia8. Cravo Carne

Digital Garbage

Trupa: Mudhoney
Aparitie: 28.09.2018
Casa de discuri: Sub Pop
 - Digital Garbage
TRACKLIST
01. Nerve Attack02. Paranoid Core03. Please Mr. Gunman04. Kill Yourself Live05. Night and Fog06. 21st Century Pharisees07. Hey Neanderfuck08. Prosperity Gospel09. Messiah's Lament10. Next Mass Extinction11. Oh Yeah

Khram

Trupa: Arkona
Aparitie: 19.01.2018
Casa de discuri: Napalm Records
 - Khram
TRACKLIST
1. Mantra (Intro)2. Shtorm3. Tseluya Zhizn'4. Rebionok Bez Imeni5. Khram6. V Pogonie Za Beloj Ten'yu7. V Ladonyah Bogov8. Volchitsa9. Mantra (Outro)