IN FLAMES - A Sense of Purpose

Dave mi-a adus azi aminte de cronica facuta de Aron Biro la Artmania din 2007 in care Vincent Cavanagh raspundea prin  I don’t wanna feel stupid again! intrebarilor legate de o posibila revenire la stilul death/doom de la inceputurile Anathema.
Cred ca baietii de la In Flames sunt de acord 101% cu aceasta opinie. Dovada o face cu varf si indesat si acest ultim album A Sense Of Purpose.

Paradoxal, A Sense Of Purpose desi nu este mai agresiv in comparatie cu Come Clarity sau cu Soundtrack To Your Escape se pare ca este mult mai agreat de catre ascultatorii mai old school.

Simplu, tot spilul sta in chitari. Pe A Sense Of Purpose se regaseste cel mai bun efort in materie de solouri/armonii de pana acum reusit de Björn si Jesper. Oricat de true ai fi trebuie sa recunosti ca ce se intampla pe albumul asta e o nebunie cap coada. Fara nici o teama pot spune ca au pus pe A Sense Of Purpose solouri cat n-au pe toata discografia! La naiba, pot spune ca au solouri cat n-au avut la un loc Dark Tranquillity, At The Gates si Soilwork. Bine, asta nu e un scop in sine si nu face un album neaparat mai bun sau mai prost. Ma rog, in cazul In Flames chiar l-au facut mai bun, haha!

Acum sa nu va inchipuiti ca e vreo revenire la radacini. Din contra, continua buna traditie a celor de la In Flames de a evolua. Elementele moderne se regasesc din plin, infuziile de sunete electro se observa de la prima la ultima piesa. 

A Sense Of Purpose este un album de nota 10, asta spre deosebire de ultima chiftea marca Soilwork (ca tot va place sa le comparati).

(+) Tot (oook, aproape tot - vezi mai jos) 
(-) O chestie minuscula care nu afecteaza economia problemei: versurile I feel like shit/But at least I feel something irita un pic urechea (folositi un betisor igienic)

PS: The Chosen Pessimist  e chiar beton!

JohnBlack Nota: 10

Si iata ca a aparut in cele din urma si mult asteptatul A Sense of Purpose, albumul de studio cu numarul noua al suedezilor de la In Flames. Probabil nu se prezinta asa cum multi dintre noi am sperat, dar este intr-un fel normal ca o trupa sa sune un pic diferit de la un album la altul.

Daca este sa comparam A Sense of Purpose cu albume precum The Jester Race, Clayman, Soundtrack To Your Escape sau Come Clarity, vom observa ca nu seamana cu nici unul dintre acestea, dar este, in mod evident, un produs marca In Flames. In recenzia EP-ului The Mirror's Truth vorbeam de influentele oarecum nespecifice suedezilor venite din teritorii muzicale precum metalcore sau hard rock, ei bine ele sunt din fericire prezente si pe A Sense of Purpose. Spun din fericire pentru ca ma bucur sa vad o trupa care nu incearca sa faca o copie rasuflata a unui album cu care a rupt gura targului in trecut, ci incearca cu fiecare produs sa aduca un suflu nou muzicii lor, sa dea frau liber imaginatiei si sa compuna exact asa cum simt fara sa tina cont de clasificari. Cu siguranta cu acest disc In Flames nu se mai incadreaza strict in melodic death metal/Gothenburg, ci au facut un pas inainte reusind sa integreze in muzica lor noi sonoritati, este placut sa auzi ca o trupa poate integra genului ei de baza sonoritati noi (metalcore) si vechi (hard rock), reusind sa sune bine. Anders Fridén reuseste sa se ocupe mai bine de partile vocale si creaza o balanta buna intre vocile clare si cele guturale, nici prea prea, nici foarte foarte.

A Sense of Purpose este un disc care suna per total bine, este catchy, este variat, si suna fresh, dar sincer parca as fi dorit ceva mai multa viteza in detrimentul melodiei.

(+) variat, catchy, melodic
(-) lipsa vitezei in unele momente

H. Nota: 9