ELEND - A World in Their Screams

La momentul acela [inceputul anilor ’90 – n.red] aria muzicii violente si opresive era in crestere si oamenii erau mult mai curiosi decat sunt astazi. Poti sa iti dai seama de asta numai comparand aparitiile de discuri cu muzica violenta de la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90 cu pleiada de copii ieftine din zilele noastre. Pe atunci originalitatea era cuvantul cheie. Astfel raspundea in 2006 Renaud Tschirner intrebarii lui Sake de ce albumele Elend au fost inglobate curentului metal, intr-unul dintre cele mai reusite interviuri realizate pana acum de Metalfan. Intr-adevar, Elend se numara printre putinele trupe care au reusit sa fie asimilate curentului metal extrem fara a folosi chitari electrice, growl sau blast beat-uri.

Muzica Elend poate fi descrisa ca o muzica simfonica foarte violenta, atipica si cu multe valente, pe care o simpla eticheta stilistica nu le poate rezuma. Desi similara ca structura cu operele compozitorilor clasici, abordarea Elend nu tine cont de reguli, iar aranjamentele lor depasesc bariere in termeni de diversitate vocala si densitate orchestrala. Folosind o instrumentatie traditionala, inspirata din muzica clasica post-romantica, Elend au introdus in propriile compoziti  percutii si elemente moderne provenite din zone precum ambient, noise sau industrial.

A World in Their Screams este cel de-al treilea album din cele cinci care compun ciclul “vanturilor”, ciclu inceput in 2003 cu  Winds Devouring Men.  A World in Their Screams este cu siguranta cel mai extrem produs discografic Elend, deopotriva disarmonic, terifiant si de o intensitate care atinge cote neexplorate pana in prezent de trioul austriaco-francez.  Spre deosebire de primele doua albume din ciclul "vanturilor", unde exista un echilibru (fragil ce-i drept) intre melodie si agresivitate, acesta este aproape inexistent pe ultimul album.

Simfoniile apocaliptice Elend sunt orice, numai usor de ascultat nu si necesita o stare de spirit adecvata, altfel auditia se poate transforma rapid intr-o tortura. Melanjul dintre muzica neo-clasica si elementele avantgardiste specifice compozitorilor moderni este pus in valoare prin structuri complexe si aranjamente neobisnuite, imprevizibile. Pe palierul vocal, Elend au optat de data aceasta pentru o tehnica mai putin folosita pe albumele precedente - versuri in limba franceza, soptite de o voce masculina si dublata pe alocuri de coruri sobre, care contribuie semnificativ la atmosfera apasatoare a albumului. Vocea angelica feminina nu isi face simtita prezenta decat la inceputul primei piese si doar pentru a amplifica si mai mult contrastul cu explozia violenta care incheie compozitia Ophis puthôn.  Daca pe Sunwar The Dead percutia juca un rol esential, pe noul album ea nu mai reprezinta decat un mijloc foarte util pentru a crea un peisaj sonor agonizant. In schimb viorile ies in evidenta, trasand pentru scurte perioade de timp coordonatele unui univers de o fragila acalmie.

La inregistrarea acestui album au contribuit mai multi ingineri de sunet si un numar de 20 de instrumentisti si vocalisti apartinand ansamblului Orphique. Prin urmare, este nevoie de un sistem audio performant si, evident, de CD-ul original pentru a deslusi nenumaratele fatete ale albumului, imposibil de descifrat la o ascultare superficiala. Chiar daca A World in Their Screams are o durata de 58 minute si este o calatorie muzicala foarte solicitanta, discul se termina abrupt, lasand locul urmatorului capitol al epopeii, pe care personal, il astept cu nerabdare.

Dragos P. Nota: 9