MORGANA LEFAY - Aberrations of the Mind

Nu multa lume stie cine e Morgana Lefay si de unde vine ea, chiar daca acum doi ani Sake s-a straduit, cum a putut si el, ca redactor la o revista de succes, sa ii faca promovare. Si la fel o sa fac si eu acum, pentru ca discul asta e si mai tare decit cel prezentat de el. Mi se pare chiar cel mai tare de la Maleficium incoace si chiar si incolo. Atit de tare, incit cred ca sunt sanse sa ii faca ceva mai cunoscuti, cu toate ca ei nu se agita in acest sens prea mult.  In afara de faptul ca vine cu niste riffuri care te fac sa te apuci sa inveti chitara numai ca sa le cinti pe ele, (The Rush of Possession, Caught in the Tread Wheel, Aberration of Mind) aberatiile acestui album prezinta felurite si numeroase procedee prin care stau gata sa acroseze urechea meltalfanului receptiv.

Este variat. Si asta e o surpriza, fie ca ne uitam in discografia lor, fie ca ne uitam la alte trupe de prin jur. Baza a ramas in heavy/thrash si sunt destul de multe (un pic cam multe pentru mine) riffuri specifice, adica rele, precise si ingenios distribuite intre cei doi chitaristi, fiecare in cite o boxa, astfel incit vechii fani sa nu se simta dezradacinati. Dar cei ca mine, care ar fi preferat o schimbare semnificativa a masinariei, au motive de bucurie. Aberatiile au o aplecare mai accentuata spre thrash decit oricare din albumele precedente (vezi Delusions, In Shadows I Reign ), dar e semi-aplecat si spre swedish (Vultures Devouring), gothic (gen Sentenced), power metal si chiar spre riffuri ca in perioada tribala a Sepulturei se pot auzi (Delusions). Cu greu poti gasi doua piese care sa semene in acest amaglam de influente, pentru ca baietii sunt abili in combinatii, deci monotonia e departe de a fi un motiv de ingrijorare. Lipsa de omogenitate in schimb e ceva mai aproape, asa cum era si de asteptat, avantaj vor avea fanii cu gusturi muzicale variate.

Insa, in premiera in viata trupei, va prezentam ceva ce va prinde pe toata lumea: refrene melodioase si ritmate (aproape dansante): The Rush of Possession, Caught in the Tread Wheel, Face of Fear. Apar voci noi, care ii dau replica lui Charlie pe ici colo, deocamdata doar niste racnete cam primitive, dar simpatice si dau bine in ansamblu. Daca ar fi lucrat si corurile cu acelasi entuziasm, ar fi iesit niste refrene incredibile. Poate pe viitorul album. Oricum, Charlie este inca in voce si e o placere sa-l urmaresti, mai ales cind se lanseaza in tirada plina de aberatii dar si de dramatism pe care o cere rolul din piesa de titlu. Cinta, urla, racneste, tuseste, sopteste, ride prosteste, ofteaza si iar cinta. O voce expresiva a avut el mereu, dar acum sunt piese intregi care au forta sa descrie cu intensitate stari (Over and Over Again, Depression, Aberration of Mind). Printre doua astfel de stari (mai precis pe Where I Rule), si-a bagat si dracu coada iarasi si a rezultat un riff dement, gind la gind cu cel de pe The Devil in Me (Maleficium). Daca dracu ar cinta la chitara, imi inchipui ca astfel de riffuri ar propune fanilor, apelativul "dracesti" le descrie perfect, transmit exact ce ar trebui ceva dracesc sa transmita. Ca sa nu mai spun de groove! Vai, dar ce bas greu iese uneori in fata de duduie difuzoarele si ce riffuri apasate, cu ultima nota intinsa si lasata sa atirne, e ceva de vis!

Dupa cum se observa si observ si eu acum, am pomenit laudativ aproape toate piesele, mai putin vreo doua, care desi nu-s chiar rele, nu ma entuziasmeaza cu nimic, sunt prea pe stilul lor si nici macar atit de reusite. In afara de ele si de regretul pe care il am ca nu au lucrat mai mult la vocile aditionale pe refrene, chiar nu vad ce as putea sa imi mai doresc de la Morgana Lefay anul asta.

Klawz Nota: 9.5