SILVERLANE - Above the Others

In zilele noastre e foarte greu sa te afirmi intr-un gen atat de epuizat precum este power-metalul.  Orice ai face nu poti evita comparatiile cu trupele mari – Helloween, Stratovarius, Gamma Ray - care au facut istorie conturand granitele genului, sau cu cele care au introdus elemente progresive sau de alta natura – Rhapsody (of Fire) sau Blind Guardian de exemplu  –  inviorand un gen care aluneca spre manierism. Cu atat mai greu e sa compui power-metal in Germania, tara in care s-a nascut genul. E ca si cum ai incerca sa te afirmi cu un album de black-metal in Norvegia.  Asa ca Silverlane, care au indraznit acest lucru, au plecat cu un handicap.

Silverlane nu revolutioneaza genul si nici nu aduc nimic nou in Above the Others insa reusesc sa ne ofere un album placut, melodic si plin de energie.  Ecki Singer atrage atentia prin vocea sa cu asperitati si stil apropiat cu cel al lui Chris Boltendahl. El reuseste sa mentina un echilibru perfect intre duritatea necesara unui album de heavy metal si melodie. Cei doi chitaristi stiu cand trebuie sa intervina cu un solo sau cu cateva riffuri la obiect astfel incat piesele sa nu se transforme in demonstratii de virtuozitate.  La fel de eficienti sunt si Dodo (Dorothee) Schmidt la clape sau bateristul Simon Michael, care nu ies in evidenta, insa fac o excelenta munca de echipa. Interventiile Dorotheei pot fi observate indeosebi la inceputul si sfarsitul unor piese, dand o aura romantica sau sentimentala, atunci cand este nevoie.

Above The Others este un album reusit pentru ca nu contine piese de umplutura. Fiecare melodie are un refren catchy, insa de bun gust. Din cand in cand se pot sesiza influente ale unor trupe mari – un pasaj aduce a Helloween, altul parca trimite la Stratovarius insa nimic nu este evident si pana la urma ajungi la concluzia ca Silverlane a luat-o pe drumul cel bun. Unele piese au si o atmosfera cu accente eroice asa cum ii sta bine unui album de power. Pe album exista si o suita, The White Lady, cu ambitii progressive, alcatuita din patru parti si inspirata probabil de piesele similare Kamelot. Portiunile cu tenta de balada din cadrul suitei ne demonstreaza ca Silverlane pot sa compuna si piese lente.  Tot o balada reusita este si penultima piesa, Anything.

Chiar daca nu ofera surprize deosebite, Above the Others nu isi pierde farmecul dupa cateva ascultari, ramanad o alegere buna pentru amatorii de power metal care cauta melodie si nu pretind originalitate.

Arthur Nota: 8.5