ATROCITY - After the Storm

Nu se lasa Alex Krull asta si isi tot promoveaza femeile cele mai apropiate sufletului: pe doamna Liv si d-ra Yasmin – ambele Krull. Hmm, deci Yasmin nu s-a maritat inca... Oare de-asta au readus-o...? Nu, nu, imposibil!

Leave’s Eyes a captat suficienta atentie in ultimul timp si am sperat ca a devenit locul pentru manifestarile partii sensibile din sufletul lui Alex. N-as fi vrut sa strice bau-baul de pe Atlantis (2004) si sau semi-bau-baul de pe Werk ‘80 II (2008) – ambele macar demne de calificativul “placute la ascultare”.

Na, ca Alex Krull si-a adus aminte de Calling The Rain, opus-ul folk metal/melancolic/depresiv din 1995. Si a scos ceea ce ar putea fi o continuare, avand in vedere ca se numeste After The Storm. Deci nu numai ca le-a iesit chestia cu ploaia, dar au reusit sa convoace o furtuna in toata regula...
Sa nu divagam: mi-a placut mult Calling The Rain – pentru ca era 1995, pentru ca nu erau atat de multe formatii “experimentale” (de fapt, n-auzisem eu de ele); pentru ca nu ma asteptam la asta dupa Blut; si pentru ca facusera videoclip la Castelul Bran, ceea ce cred ca a fost flatant pentru multi rockeri romani.
Dar After The Storm vine intr-un moment cand influentele etno/folk sunt la ordinea zilei, cand un festival ca Sziget are scena speciala pentru “world music” si, mai ales, cand toata lumea a inteles ca Alex Krull nu e doar bestia de pe Blut, ci si frumoasa din Leave’s Eyes (ma rog, intelegeti voi...). Barem Werk II e o repetitie asumata, in care trupa n-are cum sa fie acuzata de lipsa de originalitate – din start. Dar asta...

Si totusi, daca v-a placut Calling The Rain, o sa va placa vocea lui Yasmin (cred ca se declina ca “lui Carmen”, nu?). O sa va mai placa productia, nu numai pentru ca 2010 are alte mijloace in raport cu 1995, ci si pentru ca chiar bibilita-bibilita. Zau, se aude si degetul care lasa amprenta pe una dintre clapetele flautului – face un zgomot usor cand se dezlipeste. Acum, serios vorbind, bate suficient de multe trupe cu pretentii instrumental-reci-acustico-folk-etno care toata ziua se ocupa numai cu treburi d-astea.
Si o sa va mai placa After The Storm (da, seamana cu piesa de titlu de pe Calling The Rain), Silvan Spirit, instrumentala The Flight Of Abbas Ibn Firnas, poate si Eternal Nightside.

Daca sunteti fani Atrocity in varianta metal, probabil o sa va placa Black Mountain si o sa ridicati o spranceana la Yesteryear, Transilvania (scrisa si pronuntata ca in romana, he, he) si The Otherworld. Cam atat.
Iar As The Sun Kissed The Sky si Goddess Of Fortune And Sorrow mi se par cele mai taraganate momente ale albumului, din orice tabara ati fi.

Concluzie: nu e rau ca si continuare a lui Calling The Rain. Pacat ca vine la 15 ani distanta si ca nu e sub titulatura Leave’s Eyes. Eventual cu o coperta in care Liv si Yasmin se saruta, dand nastere la zvonul ca Yasmin e... si atunci pretentedentii la maritis se agita si mai tare si... Nu, nu, imposibil!

Tzugu Nota: 7.5