STRAPPING YOUNG LAD - Alien

Daca ar fi sa pornim o discutie despre Devin Townsend, nu ne-ar ajunge probabil o jumatate de zi. Istericul pitic canadian este cu certitudine unul dintre cele mai prolifice personaje din aria metalului, cel putin in ultimii 6-7 ani.

Evadat din tabara elitistului Steve Vai, pentru care a inregistrat vocile unui album de studio (Sex and Religion - 1993) acesta a debutat in 1995, propunand o muzica inovativa si lipsita de prejudecati, care a socat si a fascinat in egala masura.

Albumele scoase sub patronimul SYL, alternand cu proiectele Infinity, Ocean Machine, Physicist si Terria, au constituit aparitii discografice care mai de care mai avangardiste, dovedind cu prisosinta ca arta in general si muzica in special sunt mai presus de orice o perpetuua cautare a noi modalitati de exprimare.

O descriere foarte detaliata e greu de intreprins, pentru ca creatiile lui Devin acopera o arie muzicala atat de larga si inglobeaza atat de multe influente incat ai putea sa te trezesti in milocul discutiei ca nu mai stii nici de unde ai plecat, nici de ce ai plecat si nici unde vrei sa ajungi sau ce vrei de fapt.

Ajungand usor-usor in anul de gratie 2005 dam peste Alien. Totul pare ok pana cand introduci cd-ul in player. Aici se rupe firul si se rupe complet. Auditia poate fi comparata cu savurarea/devorarea unui fel de mancare delicios in care nu ai nici cea mai mica idee ce ingrediente a azvarlit bucatarul.

Faptul ca se lucreaza in aceeasi echipa de 8 ani se simte mai ales in lejeritatea cu care cei 4 muzicieni isi interpreteaza partiturile. Si nu e vorba deloc de partituri usoare. Dincolo de profesionalism si sclipiri de geniu se ascund cu siguranta sute de ore de repetitii si multa sudoare. Altfel nu se poate. Bine, ar fi Darkthrone, care intr-o saptamana ar putea scoate 3 albume de studio.

Revenind la oile noastre (sau ale lui Becali, ca tot a batut Steaua aseara!) putem remarca ca avem de-a face cu un Alien foarte agresiv si violent, uneori aproape haotic (dar este cu certitudine vorba despre un haos ordonat), plin de vocalize demente, clape aproape extraterestre, chitari "rele" dar pline de melodicitate si o baterie inumana.

Daca in metal au existat vreodata bariere, SYL le-a depasit cu usurinta de fiecare data iar Alien este exemplul cel mai recent. Faptul ca Steve Vai (despre care se stie ca este un fin critic muzical) a avut numai cuvinte de lauda la adresa fostului sau coleg, folosind epitete ca "amazing and uniquely talented tormented soul", "genius in areas that have not been discovered yet" sau "grotesquely entertaining" face ca alte comentarii sa fie inutile.

Sa nu-l ratati!

Sake Nota: 10