IMMORTAL - All Shall Fall

Putine grupuri sunt la fel de importante in istoria unui gen muzical precum este Immortal pentru black metal. Fiind printre ultimii reprezentanti activi ai vechii scene de black metal norvegian, Immortal a fost mereu un grup controversat, atragand deopotriva legiuni de fani, cat si cohorte de contestatari. Cateva dintre pozele promotionale ale grupului nordic au devenit chiar etalon si criteriu de referinta in topurile celor mai ridicole imagini de promovare ale unui trupe. In acelasi timp, nimeni nu poate nega influenta uriasa pe care Abbath & co. au avut-o, prin albumele lor, in scena globala de metal extrem.
All Shall Fall reprezinta probabil unul dintre cele mai asteptate discuri de come back intr-o perioada in care reformarea grupurilor clasice a devenit un eveniment curent, aproape banal si deloc surprinzator. Immortal se afla acum in fata unei provocari majore, aceea de a se ridica la nivelul asteptarilor publicului. Daca au reusit sau nu, ramane la latitudinea fiecaruia sa aprecieze, iar parerile sunt, asa cum v-ati astepta, impartite. In ceea ce ma priveste, as spune ca Immortal si-au indeplinit partial obiectivul.
All Shall Fall are multe similaritati cu precedentul Sons Of Northern Darkness si din acest motiv pauza de sapte ani a lucrat in favoarea norvegienilor, in sensul ca a trecut suficient timp incat sa nu pui semnul echivalentei intre cele doua discuri. Pe de alta parte, albumul are multe in comun cu "I", proiectul lui Abbath, dar acest lucru este oarecum inevitabil, avand in vedere ca timbrul vocal al lui Abbath si maniera sa de a canta la chitara sunt unice si usor de recunoscut.
Din punct de vedere compozitional, nu prea exista progres vizibil, norvegienii optand pentru genul de piese si sunet cu care fanii lor se simt confortabil. In ciuda acestui fapt exista suficiente diferente si retusuri, astfel incat cele 7 piese sa nu para clone ale compozitiilor de pe Sons Of Northern Darkness, ci mai degraba continuari firesti. 
Albumul degaja aceeasi atmosfera inghetata,  care a devenit marca inregistrata Immortal, cu o atentie deosebita acordata constructiilor epice, sobre, fiind adesea preferate elementele melodice subtile in detrimentul agresivitatii primitive. Este remarcabil cum Abbath si colegii sai reusesc sa genereze aceasta atmosfera glaciala fara a folosi deloc clapele.
Chiar daca structura pieselor este in general  liniara, fara multe elemente inovative, interludiile de chitara acustica sau solo-urile de chitara imprevizibile ale lui Abbath salveaza mereu compozitiile de amenintarea monotoniei.
Productia albumului, semnata de Peter Tagtgren, este fantastica, probabil una dintre cele mai reusite pe care le-am auzit pana acum la un album de black metal. Fiecare instrument se aude clar si distinct, totul suna foarte compact, fara cusur.
Nu exista pe All Shall Fall piese cu adevarat slabe, dar nu gasim din pacate nici compozitii spectaculoase, care sa iasa imediat in evidenta. Prin Hordes To War si Norden On Fire cred ca Immortal au vrut sa aduca un omagiu lui Bathory, maniera "viking" in care au fost concepute cele doua bucati aducand pregnant cu ceea ce facea Quorthon in epoca Hammerheart si Twilight of the Gods.
Dupa sapte ani de inactivitate era probabil nerealist ca Immortal sa produca un album la nivelul lui At The Heart Of Winter, dar tinand cont de asteptari si de potentialul norvegienilor, All Shall Fall nu este tocmai reformarea legendara pe care unii dintre noi si-o doreau.

Dragos P. Nota: 8.5