CONVERGE - All We Love We Leave Behind

La trei ani de la lansarea incredibilului disc Axe to Fall, Converge revine cu un nou album de studio. Intitulat All We Love We Leave Behind, materialul ne prezinta acelasi grup intens, complex, haotic (in sensul pozitiv al cuvantului) si la fel de pasionat si manat de dorinta de a lansa un nou material la inaltime ci nu doar de dragul de a bifa o noua lansare.

In primul rand trebuie sa subliniez faptul ca in comparatie cu Axe to Fall, muzica ce se aude pe All We Love We Leave Behind este mult mai orientata catre doom metal. Cum vine asta? Pai daca numele Black Flag nu va este strain, iar materiale precum My War (1984) si In My Head (1985) nu va sunt straine, veti intelege destul de repede care-i faza cu noul disc Converge. Hardcore punk + doom metal = ceva bine de tot. Nu va faceti griji sau nu va entuziasmati mai mult decat este nevoie (de la caz la caz), Converge este in continuare Converge si nu s-a transformat intr-o trupa tribut Black Flag. Vocea viscerala a lui Jacob Bannon este la locul ei, ruperile de ritm marca Ben Koller sunt si ele prezente din plin, la fel si chitara bas a lui Nate Newton, doar ca maestrul de ceremonii Kurt Ballou conduce "masina" Converge intr-o alta viteza. Parca - parca ar face o cursa nebuna pe autostrada ca un veritabil Mad Max al zilelor noastre, si ca din cand in cand s-ar opri pentru a lua o gura de aer si a admira peisajul dezolant, a cauta o portita de scapare si a isi hrani sufletul cu ceva spiritualitate. Cumva pe sistemul "una calda, una rece", doar ca in cazul de fata este de bine in ambele situatii.

Mai pe scurt, daca va place Black Flag si iubiti discurile My War (1984) si In My Head (1985), The Melvins nu va este un nume strain, si din cand in cand mai va fuge urechea si la materialele lansate de Isis, discul All We Love We Leave Behind este ceea ce cautati. Desigur, Converge este o trupa mult prea mare si influenta pentru hardcore punk-ul ce cocheteaza cu fazele metalice pentru a o inscrie strict in descrierea de mai sus. Este un grup fabulos, asa cum am spus si in randurile dedicate discului Axe to Fall (2009). Au trecut 22 de ani de cand trupa a luat nastere. 22 de ani in care grupul a lansat 8 albume de studio si in care a tras, a tras si a reusit sa ajunga si sa se mentina in top. Fara compromisuri. Fara lucruri facute de dragul de a fi facute. Ma intreb si va intreb si pe voi: cate trupe pot face asta? Cate trupe pot ramane relevante pentru genul lor si mai ales cate trupe pot ramane sincere cu ele? In final muzica este cea care vorbeste si cea care face diferenta.

H. Nota: 10