GREEN DAY - American Idiot

Piese de peste 9 minute pe un album de punk-rock?! Ca sa fac o comparatie, e ca si cum ai sta vreo doua ore la coada la un fast-food ca sa-ti iei un cartof prajit si-o cola... Sigur nu e o gluma sau nu cumva s-o fi strecurat vreo greseala la mijloc? Am verificat din trei surse diferite si se pare ca ambele raspunsuri sunt negative.

Ce sa zic, am zambit gandindu-ma ca pe multe albume punk durata totala a pieselor este de vreo 20 de minute, adica cam cat fac "Jesus of Suburbia" si "Homecoming" impreuna. Apoi mi-am pus castile pe urechi si am dat play. Cu ceva retineri, dar si curiozitate. Pe "American Idiot" o stiam (vazusem videoclipul) si nu pot sa zic ca mi-e foarte antipatica: un punk lejer, de vara - vorba unei reclame - genul de hit care prinde la publicuri diferite, in esenta o piesa cu mesaj critic la adresa administratiei Bush si a sistemului american in general. O tema des abordata in acest an electoral, asa ca nu mai e nimic socant. Ok... acum urmeaza "Jesus of Suburbia" - care ar fi putut sa fie foarte bine "sparta" in vreo trei sau patru parti - ceea ce cred ca ar fi fost mai bine. Partea buna e ca fiind compusa din ritmuri diferite nu te plictiseste si iti creaza impresia ca ai trecut dintr-o piesa intr-alta fara sa simti. Spre deosebire de aceasta, "Homecoming", desi construita dupa aceeasi reteta, mi se pare ca e si mai melodica si mai lineara. Ce sa zic, un experiment cam pe jumatate nereusit...

In rest, autorii lui "Dookie" (1994) sau "Nimrod" (1997), si dupa parerea mea cele mai bune produse Green Day, au incercat sa impace pe toata lumea si, eventual, sa vanda cat mai multe exemplare din ultimul lor produs. Rezultatul este ca pe "American Idiot" gasim ceva piese viteziste (dintre acestea cea mai buna fiind de departe "St. Jimmy"), insa mult mai multe de-a dreptul melodioase (exemplul cel mai elocvent fiind "Wake Me Up When September Ends"), ceea ce inseamna ca proportia punk-ului incepe sa se reduca simtitor in favoarea pop-rock-ului de succes.

Nu este nici prima trupa care procedeaza astfel si, cu siguranta, nu va fi nici ultima. Unii numesc asta "evolutie continua", "maturizare deplina", altii "compromis muzical de dragul banilor" sau "garantia succesului". Ca intotdeauna, adevarul este undeva la mijloc. Ascultati si decideti .

Kos Nota: 4