ANGEL BLAKE - Angel Blake

Cei care inca mai regreta despartirea thrash-deatherilor suedezi de la The Crown se vor mai insenina sa afle ca inca unul dintre acestia a revenit de curind in atentie. Dupa ce vocalul Joahn Lindstrom si noii sai colegi ne-au incintat urechile adunati fiind sub numele One Man Army and the Undead Quartet, iata ca nici chitaristul Marko Trevonen nu poate sta deoparte. Angel Blake este numele noii sale directii muzicale si hai sa vedem un pic cam ce se ascunde sub acest nume.

In afara de Trevonen, se mai ascunde Tony Jelencovich, fost la Transport League, actualmente la Mnemic, care, la inceput era doar invitat sa faca vocile pe album, dar intre timp se pare ca a devenit membru complet, odata cu transformarea Angel Blake dintr-un proiect intr-o trupa. Dar, initial, Trevonen a compus si cintat totul, in afara de partile vocale, unde nu se pricepea. El spune ca i-a iesit un sound unic, influentat de Metallica, Paradise Lost, Him, Danzig, si Sentenced. Sunt de acord cu declaratia lui tot atit de mult cit nu sunt de acord. Sound unic nu e, asta e clar chiar fara sa asculti muzica, din moment ce isi recunoaste atitea surse de inspiratie. Eu as fi pus Sentenced pe primul loc in lista, pentru ca mai mult de jumatate dintre piese (Lycanthrope, Solitude My Friend, The Forsaken) par ramase pe-afara de la sesiunile de inregistrari pentru The Cold White Light sau The Funeral Album. Iar cu asta vreau sa spun si ca sunt mai sterse decit oricare dintre cele cu care seamana. Jelencovich reuseste uneori sa-l imite destul de bine pe Laihiala, dar totusi, prefer originalul la orice ora. Intre reprizele de Sentenced se fac auzite citeva riffuri mai grele, nu va ginditi la mari rautati, Trevonen a lasat deathul complet in urma odata cu The Crown. Se merge pina la thrash, (Retaliate, Self-Terminate) cu vocea pastrind mereu o aparenta melodica, chiar daca uneori e enervant nazalizata sau latrata. Unele piese au si solouri de chitara, si asta le mai scutura din monotonia gijiita in care curg. Influentele Paradise Lost isi fac simtita prezenta prin aluzii nu prea subtile la Nick Holmes, iar finalul ii gaseste pe cei doi amici intr-un moment de tribut Candelmass. Sper ca v-ati lamurit deja, pentru ca altceva nu mai gasesc sa va mai spun despre acest album. Pentru ca nici el nu prea imi spune mie mare lucru. A, am uitat ceva: Paint It Black e cover Rolling Stones, poate pe voi o sa va bucure mai tare decit pe mine.

Sound-ul unic cu care ne momeste Trevonen pe pagina oficiala Angel Blake se lasa asteptat pina la urmatorul album. Cel prezent, desi nu e rau, nu are atit personalitate incit sa atirne mai greu decit semnul ex-The Crown care apare dupa numele lui Trevonen.

Klawz Nota: 7