69 EYES - Angels

    Am ignorat cu consecventa The 69 Eyes nu numai pentru imi ajunge HIM pe lumea asta, dar si pentru ca i-am intalnit la Sziget acum vreo 2 ani si m-au cam acrit cu prezenta lor voit obscena. Intr-un moment de dementa, am pus insa mana pe album, macar sa stiu ce urma sa arunc la cos definitiv. Si surpriza, n-a ajuns la cos.
   Sa nu aveti impresia ca am avut vreun pui de epifanie, dar, desi nu-s genul meu nici pe departe, The 69 Eyes mi-au produs o surpriza din punct de vedere compozitional. Pentru ca legatura cu HIM, poate artificial formata in capul meu si-al multora, e cat se poate de mica. In plus, albumul e gandit cat se poate de matur, variat stilistic si pe alocuri are inserate cateva elemente deosebit de inspirate, combinatii de note care ti se pare interesante, schimbari stilistice surprinzatoare in mijlocul piesei si tot asa. Ma rog, nu chiar la feicare piesa, dar suficient cat sa-ti atraga atentia.
   Angels e cat se poate de rock’n’roll, insa nu neaparat asta m-a surprins ci mai degraba atomosfera aparte a unor piese, care mi-au adus aminte de Nick Cave. Ptiu, drace! Aproape blasfemie! Imi vine sa-mi dau singur palme ca spun asta, dar cel putin Ghost si Star Of Fate (care-mi si plac la nebunie) asta-mi inspira. Mai e si vocea foarte grava, mult mai putin expresiva ca a lui Nick, cu mai putin volum ca cea a lui Peter Steele si care daca ar fi fost ceva mai rezonanta, ar fi facut ravagii.
   Acum sa nu credeti ca am devenit fan The 69 Eyes. Nu numai ca nu-s fan a fi fan ceva, dar numele trupei in sine, imi genereaza anumite retineri. Plus amintirile cu vocalul salivand, cu mana intre picioare mai ceva ca Michael Jackson, dupa fiecare minora ingenua doritoare de autografe in finalndeza. Pe langa asta, exista si cateva piese banale pe album, care puteau sa fie slagare cel mult la radio Baicoi (no offence catre locuitorii acestui minunat loc in drum spre varfu’ Bucegilor, da-mi trebuia o locatie cu rezonanta si Dalga din drumul spre mare nu-i suficient de cunoscuta). Daca insa ingori toate cele anterioare din acest paragraf si iti iei inima in dinti sa asculti albumul, s-ar putea sa-ti pastrezi pentru playlistul propriu si personal macar cateva piese, una de betie, una de melancolie, una de buna-dispozitie. Si eventual cateva de taiat venele pana vine mama si te pedepseste ca nu ti-ai facut temele.
   Considerati-ma un necunoscator in materie de 69. De 69 de ochi, cel putin. Si cat se poate de untrv pentru ca am indraznit sa apreciez niste piese de pe acest album. Dar chiar sunt de aprieciat. Si promit ca nu va fac cronica la urmatorul Timberlake, da' prin discografia baietilor astora tot dau o tura.

Cynyc Nota: 8