REBELLION - Arise - From Ginnugagap To Ragnarok - The History of the Vikings, Vol. III

Producerea unei trilogii implica atat avantaje cat si dezavantaje. Principalul avantaj consta in faptul ca nu esti nevoit sa faci mari schimbari stilistice. Sub pretextul unitatii conceptuale, scapi de sarcina dificila de a cauta noutatea. Dezavantajul evident consta in faptul ca pastrarea unitatii stilistice poate crea o impresie de monotonie. Putine trupe reusesc sa se mentina la acelasi nivel fara sa aduca ceva cu adevarat nou. Marturisesc ca am asteptat cu interes a treia parte a istoriei vikingilor, tocmai din aceasta cauza.

Rebellion a reusit depaseasca dificultatile mentionate. Arise pastreaza, in oarecare masura, linia melodica din albumele anteriore, insa aduce si unele noutati. Pentru cei care nu au mai ascultat trupa, trebuie sa amintim ca ea a fost formata de doi fosti membri ai lui Grave Digger - Uwe Lulis si Tomi G%u0151tlich. Datorita acestui fapt, sound-ul Rebellion seamana cu cel a trupei de provenienta. Michael Seifert il imita pe Chris Boltendahl fara sa reuseasca sa reproduca perfect timbrul acestuia, iar structura melodica a pieselor nu difera nici ea prea mult de cea a unor piese Grave Digger. Albumele Rebellion nu au depasit ca valoare produsele Grave Digger din perioada de glorie a trupei. Nici cele trei volume ale istoriei vikingilor si nici cele doua albume anterioare nu pot fi comparate cu Excalibur, de pilda. Totusi, ele pot fi puse alaturi de ultimele productii Grave Digger.

In comparatie cu primele doua parti ale trilogiei, Arise este mai melodic si, dupa cateva ascultari, pare si cel mai reusit. Muzica este bombastica si eroica, in concordanta cu tema abordata. In privinta temei nimic nou. Ii intalnim, ca de obicei in diversele piese, pe Odin,Thor, Loki si restul panteonului nordic si ne delectam cu faptele sangeroase ale vikingilor la fel ca si in albumele Manowar de pilda. Fiecare piesa e bine lucrata, insa nici una nu iese in evidenta fata de celelate. Spre deosebire de albumele anterioare, piesele de pe Arise sunt lipsite de asperitati si mult mai %u201Ccatchy%u201D. Practic, fiecare piesa te indeamna sa o fredonezi si te face sa te misti in ritmul muzicii. Dupa cateva ascultari, nu ramai in minte cu un refren pe care sa il repeti obsesiv, dar albumul nu plictiseste si poate fi ascultat fara probleme in continuare.

Arthur Nota: 8